Vulpea eco fitness bulversată

Ca în fiecare an, de ziua mea vine primăvara. În stilul cu care ne-a obişnuit de câţiva ani buni (din cauze de încălziri globale, poluare, etc), a venit ca o dementă, cu poalele în cap, direct din zero grade la 20 de grade. Vineri seara, leneveală, gagicăreală, vin alb, "dorm de rup weekendu ăsta". Telefon de la mama de Vulpe: "vă aşteptăm mâine pe la noi, da?" Zâmbesc, mă întind, miaaaau! "La un grătar, nu?" Nici nu apuc să termin mieunatul, că dau direct în scâncet de căţel călcat pe lăbuţă. "Da' tu crezi că viaţa e făcută numai din grătare???" Brusc, mi-am adus aminte de prietena Alina care îi spunea puştiului ei, astă-vară, cum că "viaţa nu-i făcută din vacanţă, viaţa e făcută din rate!" Revin la mama: "A venit căldura, trebuie tăiate legăturile vechi de la vie, trebuie greblat, adunat, măturat..." M-a pierdut la un moment dat. Nu mai conta CE e de făcut, ci CÂT e de treabă. Gagicul a primit vestea cu acelaşi entuziasm ca şi mine.

Sâmbătă, haine de scandal, energie pe noi cât într-o baterie de 1,5. Am ajuns cu greu la ei, pe şoseaua de centură. Unde naiba merg oamenii încolonaţi sâmbăta, de e mai aglomerat decât în timpul săptămânii??? La locaţia cu pricina, un prim moment de jălanie. Din superba curte imensă, tocmai le-a fost luată o bucată importantă, din faţă. Se lăţeşte centura. Deşi ştim de proiect de 5 ani de zile şi am fost despăgubiţi, tot nu mă pot obişnui cu ideea. Noul gard e în faceri. Biata Cati a vopsit câteva sute de scânduri ce vor fi parte din gard. După atâta vopsea şi baiţ inhalat, abia mai putea să zâmbească. Tata Urs şi mama de Vulpe în vie. Unde am băgat-o la tăiat de legături şi pe Anne. Eu la bucătărie la început. Să pregătesc cu mirodenii şi baiţuri friptanele. Gagicul s-a ocupat de grătar. Şi a ieşit divin! Dacă l-a făcut până şi pe Urs să recunoască asta, înseamnă că pastramă de berbecuţ mai bună nu există! La bucătărie am fost secondată de maimuţica Mara. Care e o bomboană. Ca argintul viu. Şi mi-a povestit cum dorm căţeii, le-a spus chiar pe nume: Oscar şi Athos. La cât vorbeşte, e clar ce a moştenit de la mătuşă-sa care este ea Vulpe. Mă uit minunată la crinii tatălui meu, care au înflorit superbi în geam. Ce ştie ea natura să construiască!

După pregătiri în bucătărie, Vulpea s-a pus pe răsturnat chioşcul cu fundu-n sus. Şi am adunat şi hărtii şi plastice zburate de vânt prin curte. Am plantat panseluţe. Şi am greblat uscăturile. A rămas aşa o iarbă verde grasă! Abia aştept să dea şi floricelele şi să explodeze cireşii, vişinii şi merii. Dacă tot eram pusă pe curăţenii, am băgat şi la Frieda. Aspirat, şters geamuri, parfumat.

După atâta muncă, sub aşa un soare frumos, am decis să mâncăm prima masă pe anul acesta afară. Cu căţeii amuşinând. Cu vrăbiuţele certându-se. Pisa ronţăind oase. Cu ceafa încinsă de soare. Miros de verde. Sunet de iarbă crescând. Primăvară zăludă.

Am ajuns pe înserat acasă. Numai bine să sărbătorim şi noi Ora pământului. Am scos totul din priză. Am stins toate becurile. Am aprins 3 lumânări. Chiar romantic. Am stat de poveşti, am făcut umbre pe pereţi. A trecut foarte repede ora asta. Şi ne-am simţit chiar bine.

Duminică ne trezim direct bulversaţi de schimbarea de oră. Cine naiba a inventat prostia asta??? Program de alt tip de mişcare. La sala multi-funcţională. Stepper, bicicletă, încordăm farmecul personal. Transpirăm. Facem bujori în obrăjori. La final, răsfăţ la mega-jacuzzi. Lăbuţele de pisică, ciocanul de şniţele, maşina de spălat. Vulpea rânjită şi satisfăcută. Mâncăm ceva uşor, o plimbare scurtă. Ajungem acasă. Senzaţie de maxim 5. Când colo, ora 7 seara! Păi, şi somnul meu de frumuseţe? Adorm bombănind. Mă trezesc la 9 seara. What a fuck? Haos total.

Azi dimineaţă, noroc că am avut liber de la job. Că nu ştiu cum mă trezeam eu la noua oră 6 jumate. Aşa m-am trezit la 10 convinsă că am dormit prea puţin. Multă treabă şi azi. Alergătură prin oraş. Vulpea în tricou cu mânecă scurtă. A venit primăvara!!!