Back to basics

De ieri, fundu-mi de aproape printzesa se da cu metroul iar, dupa o pauza de vreo doi ani si ceva. Nu stiu de ce ma asteptam sa fie ceva diferit. NUMIC nu e schimbat. Aceeasi racoare pe peron, acelasi miros de pereti umezi (pe care il ador, impreuna cu mirosul de benzina si de acetona). Panouri mari publicitare, coshuri de gunoi pline, forfoteala. Nou am gasit tonetele cu Cola/Pecsi sau sandwichuri. Dar sa mor de sete azi dimineata si ioc apa! Ca printzesa nu consuma nici cola, nici pecsi, e naturista. In rest, toate noi si vechi sunt toate. Am regasit cu un zambet plin de rautacisme, tzoapele imbracate in mov+galben+verde papagal, incaltate, fireste, cu platforme inalte galbene luate din IDM sau Europa (printzesa fiind imbracata impecabil in camashuta cu decolteu decent, dar decolteu, fustita neagra, sandale la care am balit si care au venit, apropo, din State, gentutza asortata, de asemenea de pe site-uri de afara, per total, o printzesa, la naiba!, fireste ca am scos din spinare cateva pumnale si mi-au ars pielea anumite priviri). Am simtit nari frematand la dara mea de Channel Chance si priviri aruncate pe furish, pentru ca mutra mea aspra dar severa, nu permitea priviri directe. In metrou, acelasi aer inchis, cu tonuri diverse de transpiratii. Am regasit cu mare amuzament sandalele purtate de domni cu ciorapi flaushati :D La fel si shosetele negre decolorate purtate cu pantofi de vara si pantaloni bej, cu vedere larga la glezne si la parul de pe picioare. Azi dimineata era langa mine pe scaun un tip imbracat la costum (bine, din ala modest), care cred eu ca abia descoperise iPod-ul, pentru ca il tinea la vedere, tot butona si se uita inspre ceilalti pasageri, radea de ziceai ca e nebun. Altul urla la mobil, intre statii, ca "nu se apuca, ba, ala de zugravit cand vrea sula lui, se apuca cand zic io!" Sau sula lui. Dar cel mai amuzant participant la traficul subteran a fost un pushti slabanog, imbracat cu niste blugi stramti si cu turul pe la genunchi, cu vedere la niste boxeri cam indoielnici, cu o freza facuta cu ciobul (nu era emo, era doar din generatia asta in care arata toti la fel, genul tomberon), breton atat de in ochi, incat nu a reusit sa ocoleasca stalpul din mijlocul vagonului si din cauze si de balans in mers, s-a infipt cu fatza in respectivul stalp (mainile le avea blocate in buzunarele pantalonilor stramti). Mai nasol a fost ca tot din cauze de maini blocate, si-a pierdut echilibrul si s-a intins si cat era de lung pe jos. S-a ridicat atat de incet si de impasibil si cu o fatza atat de neexpresiva, incat m-am gandit ca astia chiar se nasc direct plictisiti si fara chef de viata. Noroc ca nu i-au cazut cashtile din urechi, ca se trezea Doamne fereste, la realitatea sinistra! Am mai vazut un cuplu de mare exceptie, ea blonda Barbie, aranjata, smacuita, cu privire tampa, el plictisit, lant de aur peste tricou, pantaloni de trening de fash. Cu ocazia asta, mi-au adus aminte de o intamplare de acu cativa ani, tot la metrou: am intalnit-o pe Barbie. Era chiar ea in carne si oase. Picioare lungi, sani ridicati, fund bombat, par lung, blond, perfect. Pantofiori, poseta si curea roz. Un zambet inlemnit pe o fata perfecta. Pe peron, toti barbatii se holbau, toate femeile zambeau stramb si superior, cu multa invidie. Vraja a rupt-o barbatul care era cu Barbie, nu tocmai exemplul de Ken. Vobea, gesticula, si la un moment dat i-a spus exasperat: „cum poti fi, baaa, atat de proasta?”. Muzica s-a intrerupt brusc, barbatii s-au uitat incurcati in alta parte, femeile au ranjit satisfacute. Noroc ca a venit metroul si a intrerupt momentul penibil. Oare de ce era proasta Barbie?