"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

marți, 10 iunie 2008

Despartire

Desi afara e soare, cald si cer albastru, deasupra mea e un norishor negru din care ma ploua trist. Dupa exact 2 ani, 3 luni si 9 zile, relatia noastra a ajuns la final. Nu a fost vina nimanui, pur si simplu am trait tot ce puteam trai impreuna. Nu o sa uit niciodata ziua in care ne-am cunoscut: era innorat, ud pe jos si nu prea frig. A fost dragoste la prima vedere. El micutz si dragutz, modest, dar cu personalitate puternica. Eu zurlie si dornica de aventuri. Am trecut prin atatea impreuna ... Si bune si rele, si bucurii si tristeti. M-a sustinut intotdeauna, fara sa cracneasca. M-a ajutat in toate nebuniile mele, zeci de drumuri la Ikea, sute de pachete mai mari sau mai mici, mai grele sau mai ushoare. Mi le-a carat pe toate rasufland din greu, dar fara nici un reprosh. Si eu am avut grija de el, de cate ori a fost bolnav sau l-a durut ceva. Nu o sa uit niciodata drumul nostru la munte, doar noi doi, mana in mana. Eu ii cantam si radeam, el imi arata cat poate fi de puternic si zglobiu in acelasi timp. Am avut si un moment foarte dificil, m-am trezit intr-o dimineata cu el batut, zgariat, ranit si suferind. Am avut un shoc. Am fost la politie, declaratii, prinde orbul scoate-i ochii. Am stat cu el prin doctori, in cele din urma s-a facut bine si am reusit sa trecem ok peste moment. Avea si el nebuniile lui care ma disperau uneori, il apuca, de exemplu, urlatul in ploaie. Cu greu reuseam sa-l potolesc. La fel cum trebuia sa am rabdare pentru ca lui ii lua intotdeauna mai mult timp sa se urneasca din loc. Si daca il grabeam cumva, capos, punea bot si se oprea in drum. Trebuia luat cu frumosul si ii trecea. A fost si va ramane prima mea mare iubire. Desi sufar si sunt trista, eu am ales sa ne despartim. El imbatraneste si nu mai are alte aspiratii, eu sunt mai ambitioasa si vreau mai mult. Gresesc? Nu stiu, poate o sa si regret o perioada alegerea facuta.
Am venit si in dimineata asta impreuna, ca in fiecare dimineata, mana in mana. Doar ca de data asta am tacut tot drumul. El s-a comportat impecabil, fara sa scoata un sunet, de parca vroia sa-mi arate "na, uite la cine renunti!". Nu mai e
cale de intors, drumurile noastre s-au despartit. I-am lasat lui buburuza roshie si dragutza, am luat eu oitza simpatica. Partaj simplu, fara complicatii. Stiu ca voi iubi din nou, la un moment dat. La fel cum stiu ca si el va fi iubit, poate in alt fel decat de mine, dar va fi iubit. Si va ramane mereu, in sufletul meu, primul meu mashinutz, cel mai tare Ticutz dragutz si micutz, pentru ca esentzele tari se tin in recipiente mici.

7 comentarii:

  1. razvan (narcisa buca)10 iunie 2008, 13:28

    Si ce esentza de zgomot puternic intr-o tzeava de esapament atat de mica!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. eu abia astept sa iti cunosc urmatoarea iubire, desi inca nu m-am lamurit de la tine cand vine de pe meleagurile cu autostrazi :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ca orice iubire, se lasa asteptata :D Oricum, am discutat cu noul stapan al Ticutzului sa le facem cunostinta la un moment dat :)))

    RăspundețiȘtergere
  4. Maro ... "ciudate-s" despartirile.

    RăspundețiȘtergere
  5. acum s-au luminat cei trei-patru neuroni ai mei imi retrag cuvintele spuse mai sus.

    promit ca peste ceva vreme, cand vei compune un blog asemanator sa-l citesc/analizez de mai multe ori.

    PACE! Hai Romania !!!

    RăspundețiȘtergere