De ce sunt incruntata in pozele din acte?

Ma intrebam deunazi de ce oare sunt asa de incruntata in acte? Pasaport vechi, buletin, carnet. Toti strainii zambesc in pozele lor, arata firesc, relaxati. Noi de ce ne incruntam asa? Gata, daca tot trebuie sa-mi fac pasaport nou, de data asta o sa zambesc, la naiba!
Toata lumea m-a sfatuit sa nu ma mai duc la Pasapoartele alea vechi, ca e aglomeratie, "mergi la politia de sector ca e super liber". Dupa ce am aflat acu vreo cateva zile de la militzianul din ghisheul de tabla cu cartonash Relatii cu publicul ca "programu de pasapoarte e pe panou", m-am strambat putin ca au program ca de lauze: miercuri 14-18, joi 8:30-12, dar m-am inarmat cu optimism si am decis: ziua in care voi zambi camerei va fi miercuri. Am ajuns ieri la politie pe la 4 jumate. Dupa cum nu ma asteptam, era o coada lunga si inghesuita de vreo 12-15 persoane. "Asta nu-i pentru pasapoarte, nu?" Ba da. "Si cate ghisee?" "cum cate? Unu!" Deja simteam cum creierii incinshi incep sa fiarba. Ma asez la coada fumegand pe nas. In fatza mea un nene mustacios vorbea tare si se hahaia la mobil. In spate un tip isi sugea dintii. Doi copii troncaneau de sus in jos pe rampa de tabla pentru carucioare. I'm going slightly mad, I'm going slightly maaaad! Ma asez pe vine si ma apuc de citit, macar atat. Pic! imi curge o picatura de transpiratie exact pe pagina cartii. Brusc, agitatie, busculada, o tanti grasa striga peste coada "BULETINELEEEE!!!" si cat pe ce sa se arunce peste balustrada, spre fi-sa si barbac-su care stateu pe o banca. O doamna cu voce stridenta: dati buletinele, ca sa mearga treaba mai repede si sa fiti siguri ca intrati, cine mai vine dupa nu mai intra! Dar e doar 5 fara 15, programul e pana la 6. "Tocmai!" Toata lumea beleshte ochii a groaza: da' cat dureaza pentru fiecare??? Placa doamna cu buletinele, se restaureaza ordinea, dar shushotelile se intetesc: "ce fel de formular aveti? l-ati luat de aici?", "nu, de pe net", "si daca e diferit si nu vi-l primeste?" Eu si cu tanarul care isi sugea dintii ne privim ushor panicati. Ne-a bagat un purice in blana tanti grasa cu palarie.
Leshinata de cald (in jurul militziei mele de cartier, pe o raza de 200 de metri nu exista nici un chioshc, nimic), vad luminita de la capatul tunelului. De fapt, al holului din partea stanga a sediului (nu aia dreapta unde asteptam noi oile sa intram). Tonomatu Coca-Cola!!! Detest orice tip de cico de genul asta, dar acu fac o exceptie. Ma arunc pe el (dupa ce l-am rugat pe tipul cu dintii sa-mi tina loc la coada), cotrobai in geanta si gasesc 3 hartii de 1 leu, le infig cu mana tremuranda in deschizatura si apas pe boton. Si pe inca un buton, si inca unul, si pe toate. Nimic!!! cand eram pe punctul de a exploda, apare un militzian mic si burtos, imi ranjeste si imi spune senin: "incercati mai bine la cafea, ca ala nu merge". "Pai, pai (ma inec cu scuipat de nervi), de ce nu puneti o hartie sa stie lumea??? Ca eu am bagat deja banii!!! " "Aaaa, pai, nu e in jurisdictia noatra (hehehe), aia de la firma se ocupa cu aprovizionarea, lor le cereti banii inapoi, sa nu ziceti ca va fura politia (hehehe)!" Baga-mi-ash bip! biiip! biiiip!!! Ma reprofilez pe cafea, aleg varianta fara zahar, piiiish, gata! Iau o gura, cat pe ce sa scuip, licoarea transparenta era mai mult decat dulce. Bip! Bip! Bip! Inapoi la coada care, desi nu se micshorase prea tare, era mult mai compacta. Niciodata nu am inteles de ce naiba se inghesuie oamenii unul in altul la o coada, au impresia ca ajung mai repede in fatza? Unul din copii a disparut, celalalt, ramas singur, boncaluieshte mult mai tare si mai apasat pe rampa de tabla. Ma uit cat pot eu de calma la mama lui si ii spun: spune-ti-i va rog sa inceteze. Cred ca nu am parut asa calma cum imi inchipuiam, copilul a venit in fuga la piciorul ma-sii si s-a lipit uitandu-se la mine cu ochi mari si speriati. Foarte bine! Intre timp, mai apar niste cetateni care vor sa-si depuna actele. Nenenene! Ghinion! "Noi am dat buletinele, nu va mai primeste!" spune rautacios si superior tanti grasa cu palarie, secondata de mustacios: "Nici nu are rost sa intrati sa intrebati". Vreo 2 pleaca spashit, al treilea mai tupeist, cub privirile stupefiate ale celor doi, intra, bate la usha, intreaba, se aseaza la coada. Hmmmm...
Ajung aproape de usha de intrat in holul unde se afla Camera! Pe geam, un afish micut, colorat si scris f inghesuit: Teoretic cershetor, in realitate ... printz! Eee, o varianta moderna a povestii Printz si Cershetor? "Cershetorii in haine rupte si ponosite joaca un rol. Oamenii de bine, cu suflete largi, le dau de mila bani. Dar la un calcul sumar (fuck!), daca in 3 minute intr-un vagon un cershetor primeste cel putin 1 leu, in 5 ore petrecute la metrou face (am pierdut shirul), deci, intr-o luna ajunge sa castige 2000 lei, adica 20 de milioane vechi! In teorie cershetor, in realitate printz!" Mai era si un PS acolo cum ca exista adaposturi unde cershetorii ar putea sa stea, dar preferea sa castige pe la metrou, asa ca mai bine sa dam 2% din impozit acestor adaposturi. Doamne, cat de tare ma plictisesc de am rabdare sa citeasc atata informatie, desi e scrisa puchinit, cu caractere foarte mici?! Si, apropo, domnu Dinica unde e in scenariul asta?
Ajung inauntru, inghesuita de mustacios si de tanarul care nu isi mai suge dintii, acum si-i roade. Ma loveste un val de aer cald (uimitor, mai cald decat ala de afara!) amestecat cu miros de transpiratie si mucegai din ala de perete umed. Aerul conditionat din holishor e sub forma de ventilator obosit, cu firul legat cu scoci. Ma uit la ceas: 6 si 20! Se deschide usha. Hallelujah! Sunt inauntru! "Actele. Hmmm, aveti formular de pe internet, daca nu ne grabeam asa va puneam sa completati de aici, ca e altfel". Inima imi bate puternic, tamplele imi zvacnesc: "Cum altfel?" "pai, asta de la noi nu mai are si casuta pentru fotografie, ca doar va facem noi la calculator!" Mda, logica imbatabila. De nervi si spume si oboseala si caldura mi s-au unit sprancenele de incruntare, gura mi s-a facut cat un nasture de stransa ce e, iar ochii arunca fulgere. Semnez, mi se da o hartiutza, "veniti peste 7 zile sa-l ridicati, acum asezati-va pe scaun, stati nemishcata si incercati sa nu zambiti prea larg!"