Nunta Alinei si a lui Pedro

In sfarsit, a inceput sezonul nuntilor si anul acesta. Am trecut prin multe sezoane, multe nunti si cumetrii, mai amuzante, mai stresante, mai numeroase, mai modeste. Eu m-am distrat intotdeauna de minune, am dansat, m-am amuzat(cu o singura exceptie, unde nici nu m-am dus de placere, ci din obligatie, iar gusturile "fine" ale mirelui au adus asa niste lautari prosti, ca nu m-am ridicat de la masa). Dar la toate nuntile, fara exceptie, au existat niste momente care m-au facut sa imi fie mila de miri, sa ma streseze ca nuntas sau sa mi se para cel putin stanjenitoare. Vorbesc despre acele obiceiuri (invitat rude pana la gradul nsprezece, "si familia X, ca si noi am fost la nunta", calcat mirele pe pantof, in pragul bisericii "ca sa il ai sub papuc, fata", asezat la mese cu cartonash in fatza in combinatii cel putin ciudate si uneori chiar neinspirate, plimbatul mirilor de la o masa la alta, de nu apuca bietii sa guste si ei dintr-o sarma si cel mai sinistru si traumatizant dintre toate, scos voalul miresei si inlocuit cu un batic) fara de care credeam ca nu se poate face o nunta. Pana sambata asta ...
La ora 8 dimineata, la Primaria sector 5, ne-am adunat, in ordinea numerelor de pe
tricou, mirele cu mireasa (ambii cu experiente anterioare), nashii, copilul miresei si printr-o legatura sentimentala deosebita, si al mirelui, si noi doi martori. Atat. Fara vecini, catzei, purcei, etc. Asta nu a insemnat ca am scapat de maestrul de ceremonii al primariei, un nene dement si haios care a facut cu noi instructie: "mirele in dreapta, mireasa in stanga, NUUU, mai incolo, nashu acolo, nasha aici, nu va mai pupati, zambiti, buletinele martorilor, ridicati privirea si zambiti cu pixul in mana"! Totul s-a incheiat in 5 minute dupa care, ca asa a fost la nunta asta, ne-am dus sa o sustinem pe mireasa la un concurs de bowling! Dupa-amiaza, pe la 5, ne-am prezentat la casa mirilor unde toata lumea era cel putin relaxata. Mireasa bananaia prin casa, mirele mai punea o faclie prin curte, copilul se dadea cu bicicleta, iar un foarte bun prieten al lor pregatea masa, fel cu fel. Au fost salate in nuci de cocos, fructe de mare, paella, paste, creveti si la final, normal, gratar. Nu cartofi natur cu file de peste, nu sarmale. Si cel mai important, nu s-a stat la mese, a fost totul la liber. In farfurii colorate de carton, cu furculite si cutite de plastic. S-a si baut din pahare de plastic (din ala tare). Ploaia inceputa pe la ora 3 s-a oprit brusc la 7, cand au venit preotii si au facut slujba. Acolo, in curte, aer curat, liniste, si cei aproximativ 40 de invitati speciali cu totii. Ploaia a revenit imediat dupa terminarea slujbei, dar nimeni nu a vrut sa se simta amenintat de ea. Am dansat cu mireasa in ploaie, am ras si ne-am veselit. In continuu, fara stresul ca "a ramas unchiu Vasile fara tort", ca nu sunt atenti chelnerii si au mai si furat din bautura. Mireasa a fost furata (desi s-a dovedit ca a fost blat pe fatza, a plecat de buna-voie) de insusi fiul ei de 13 ani si prietenul lui care au cerut recompensa, ca niste copii ai vremurilor noastre, 4 milioane. Pe care i-a dat mirele, grabit sa-si aduca Papusha inapoi, desi era inainte de 12 si ar fi trebuit sa plateasca nashul. Pe tortul lor patrat fara etaj scria "Promitem ca e pentru ultima oara". Si tort s-a pus pe fetzele tuturor invitatilor, nu doar pe ale mirilor.
Mireasa a fost imbracata intr-o rochie superba alba, sexoasa si pretzioasa, pe care a schimbat-o repede intr-o pereche de blugi si o camasha. Cea din urma a fost si cea mai obisnuita tinuta la aceasta nunta altfel. Domnishoara mireasa s-a trezit la ora 7 jumate (dupa vreo 3 ore de somn), pentru ca trebuia, normal, sa ajunga la un meci de bowling!
Per total, la nunta asta, nici o melodie pusa de DJ nu a fost in plus sau aiurea. Nici o gura de mancare nu a fost altceva decat o experienta minunata. Nici un pahar de vin nu a curs in plus sau in minus. Nicand nu m-am simtit mai "din familie" ca acum, desi pe Alina si pe Pedro ii cunosc de cateva luni doar. Dar cateva luni care m-au convins ca imi doresc sa ii am prieteni si familie multa vreme de acum incolo. Cat de impreuna si de fericiti vor fi si mai departe, depinde doar de ei. Dar el e un baiat prea bun si ea e o femeie prea inteligenta ca sa isi bata joc.
Am fost la multe nunti, m-am simtit bine, m-am distat si am plecat cu amintiri frumoase. Dar acum, pentru prima data in viata mea, pot spune ca daca o fi sa ma marit vreodata, asa as vrea sa fie nunta mea.