De cartier

"Unde stai?" In Militari la Lujerului, in blocul meu cu 10 etaje, in apartamentul meu cu hol lung si 3 camere. Cu o intrerupere de 3 ani, stau aici de cand m-am nascut. Am iesit aseara sa iau cate ceva de jos si am ajuns sa ma plimb vreo ora, cu nostalgie, amuzament, teama, strambat din nas, zambete si pareri de rau. Cartierul meu, radacinile mele. Toate's noi si vechi sunt toate. Blocurile inalte, urate, coshcovite, asezate intr-o geometrie aberanta care te "ajuta" ca daca nu ai draperiile trase sa fii observat in toata splendoarea dintr-un milion de apartament care au vedere perfecta direct in dormitorul tau. Ani de zile mi-am baut cafeaua cu acelasi barbat, in fiecare dimineata. Eu pe geamul meu de la balcon, el pe geamul lui de la bucatarie, in blocul din fatza blocului meu, la vreo 50 de metri distanta. Desi nu il cunosteam, ajunsesem sa ma ingrijorez cand nu aparea in vreo dimineata si eram ushor geloasa cand vedeam uneori o silueta feminina prin casa lui. De cand s-a mutat parca nu mai e la fel de aromata cafeaua.
In cartierul meu oamenii stau de povesti, scandal si barfe in fatza blocului, ca in Harlem sau, ca sa fim mai nationalisti, ca la tzara pe prispa. M-am amuzat aseara sa vad ca nu s-a schimbat acest obicei, doar au mai imbatranit protagonistii. Si pe bancutzele din mini parculetzul cu iarba uscata stau aceiasi neni si joaca table si aceeasi nebuna, acum carunta, tzipa la ei si alearga de besmetica, inconjurata de catzei. A mai fost o nebuna in cartier, care umbla dezbracata, doar cu niste ciorapi-plasa pe ea. Cu toate astea, copiilor le era frica de ea si nu isi bateau joc. Am inteles ca s-a prapadit, saraca.
M-am plimbat pe la parterul blocurilor unde cand eram eu mica era: La Paine, La Librarie, La Alimentara, La Grasu (care era un macelar imens, cu un shortz cat o copertina de cort, care iti dadea carne buna si mezeluri pe sub mana, daca ii zambeai frumos), La Frizer, La Cofetarie, La Pantofi, La Mobila. Acum toate sunt sedii de banci. Ca sa o parafrazez pe prietena mea Alina, adevarul e ca viata e facuta din rate, nu din carne si prajituri. Ma intreb cat o sa mai reziste si mica macelarie de unde inca iau cea mai buna carne tocata, tantile alea vorbesc cu "puiule", "fetitza", iti zambesc si te fac sa te simti de-a casei. Probabil e prea mic spatiul, nu prezinta interes pentru banci. Poate vreun Amanet. Tutungeria-mercerie, unde intram cand eram copil si imi umpleam plamanii de miros de tutun combinat cu apa de colonie si de unde cumparam nasturi si papiote de ata colorata, e acum magazin de shtampile. La cizmarul care schimba flecuri e un solar. Doar Loto Prono a ramas la locul lui, sub coloane, neschimbat, intunecat si cu miros de mucegai. Ar trebui sa-mi joc mai des norocul in cifre. Mi s-a facut un dor nebun de fabrica de lapte si de copacii mari si batrani care o inconjurau, daramata cu mult zgomot si praf ca sa se construiasca mastodontul dizgratzios de Cora. Beton si fiare. Fara suflet.
Era sa leshin de emotie si de amuzament cand am vazut ca mai exista sordida carciuma "Una mica la Georgica", de unde luam sifoane cand eram mici si unde isi beau (si acum) cu succes mintzile toti distrushii din zona.
M-am apropiat de bloc, unde locul copiilor din noi (acum adulti cu copii, cu serviciu, mashini si responsabilitati) a fost luat firesc de alti pushti care se hlizesc, mananca seminte si atarna pe garduri. Doar ca la ei nu mai striga nimeni sa vorbeasca mai incet sau sa se duca acasa ca e tarziu. Tanti Stelutza, Chirila sau Munteanu s-au dus in locuri cu liniste si verdeata, iar cei de acum au termopane si nu ii mai deranjeaza. Noi parca eram si mai multi. Pe aleea blocului saream elasticul, 1,2,3 la perete stai!, Lapte gros, Tzara tzara vrem ostashi. Imi aduc aminte ce nebunie era iarna cand ne bateam cu vecinii sa nu ne arunce sare pe derdelushul luuuung pe care ne chinuiam sa-l facem si pe care ne dadeam pana transpiram si la chiloti. Iar in pasajul facut prin '88, ne dadeam cu bicicleta de ne ieseau aburi pe nas. Acum isi accelereaza exagerat zmeii motoarele.
Dupa coltul blocului, spre ghena, m-am pupat eu prima data cu un baiat, in clasa a 6-a. Doar asha, un tzoc pe buze, dar atat de intensa senzatia! Tot in zona, respectiv la etajul 9, la un baieram, m-am sarutat de-adevaratelea, un an mai tarziu. De altele nu mai spun, oricum s-au intamplat in frumosul meu apartament. Pe care desi l-am zugravit si imbunatatit anul trecut, pastreaza inca vii toate nebuniile intamplate. Fotbalul pe hol cu mingea de tenis cu frate-meu, imbracatul cu hainele mamei si mascaritul din dormitor, biroul scrijelit cu numele formatziilor preferate, baieramurile nebune, pupacitul si inghesuitul prietenilor nostri care veneau la petrecerile noastre cu zecile, pentru ca ai nostri nu ramaneau acasa. Acum foarte rar se mai tzine un party in bloc, astia de acum prefera sa se imbete prin cluburi.
In Militari, la Lujerului, bloc 25/3, ap. 63. Locul pe care il numesc ACASA.