Stare de bine

In lupta mea pentru cucerirea timpului cu mine pentru mine, am castigat luni seara o batalie. Desueta, neserioasa si egoista vor spune unii. Extrem de importanta pentru mine, spun eu. Daca inca nu pot trai in orasul care sa-mi ofere mediul perfect pentru a-mi permite acest timp pretios, trebuie sa fac eu pe dracu in patru sa-mi creez in haos si praf cate o capsula de rasfat personal.
De 15 ani ma tund scurt si f scurt, acum mai roshcat, acum mai turbat. Am avut si doua momente blonde, unul de curiozitate, al doilea de plictiseala. Dar de 15 ani stiu intotdeauna cum vreau sa ies de la coafor, forma, lungime, culoare, detaliu. Asta si pentru ca pentru mine parul scurt este atat de mult parte din personalitatea mea, incat nici nu concep ideea de a-l lasa sa creasca. Tunsul parului o data la 1 luna jumate - 2 luni e un ritual magic pentru mine. Am fost intrebata de multe ori daca nu vreau sa-l las sa creasca; nu, este o optiune de neinchipuit pentru mine. "Dar nu crezi ca ai fi mai feminina cu parul mai lung?". Hmmm, feminitatea este un dar si un har cu care ne nashtem si pe care trebuie sa-l cultivam o viata intreaga. Nu cred ca are mare relevanta lungimea parului.
Sa revenim la seara de luni. In weekend imi exprimam dorinta de a-mi face ceva la par. Nu stiam ce, un ceva mai altfel. "As vrea ca o data in viata mea de tunsa scurt sa ma asez pe un scaun, sa nu spun nimic, si sa ma trezesc la sfarsit surprinsa si incantata de culoarea si freza facute!" Si uite asa, ma trimite prietena Alina intr-un loc, luni la ora 5.
Trebuie sa recunosc ca am ajuns cu 10 minute mai devreme si aveam emotii de scolaritza. Locul foarte frumos si curat, stralucitor si clar elitist. Doamne stilate si neni cu vizibile posibilitati financiare care le asteptau pe doamne. Personal foarte simpatic, zambitor. Cafea buna, ceai si apa la discretie. Cu Cristi parca ma stiam de o viata. Hlizeli din prima, glumitze. Am inchis ochii si i-am spus: "vreau sa plec de aici incantata, relaxata, bine-dispusa si sa astept cu nerabdare sa revin peste 2 luni. Apropo, e treaba ta ce si cum imi faci, nu-ti dau nici un indiciu". Au urmat mai multe serii de smacuri intinse pe par, spalat la cap dumnezeieste de o tanti care mi-a facut si un masaj genial, torceam ca o pisica si imi ranjeam fasolea de senzatii de atat de bineeee! Si alt masaj. Si mai bun. Deja torceam ca un mic generator. Si imi faceau ochii in cap ca la flippere, de atata bine.
Dupa 4 ore care au trecut f repede si care m-au umplut de rasfat si alintatura, deschid ochii in oglinda: da! I love it! Si chiar e altceva! "Te-am simtit ca esti in perioada de culori deschise, de-aia te-am facut blondul asta ca mierea. Si bretonul shaten inchis iti pune in evidenta ochii". Si parul straluceste, si e tuns exact cat trebuie, si da, desi in sufletul meu sunt si voi fi o roshcata, chiar sunt intr-o perioada blonda. Pentru ca blondul e o stare de spirit deosebita.
Tuns si aranjat ... multi bani. Decolorat si vopsit ... si mai multi bani. Starea generala de foarte bine, relaxare, rasfat si feeling de femeie care are grija de ea ... nepretzuita!