rebel_yell: Jurnal de vacanta

Am plecat la drum cu ceva adrenalina in gat, emotii, asteptari si mult zambet. Frida echipata, trei rucsace, o lada frigorifica plina cu sticle de apa, GPS-ul Marcel pe bord, Manu Chao si multe altele pe cd-uri. Trebuie sa recunosc, cea mai indicata zi de plecat departe prin Romania e duminica. In 8 ore jumate eram la Arad, cu doua opriri pe drum, putina aglomeratie si doar cateva incidente cu franat pana la podea prin zona Alba, unde maeshtrii shoselelor cu Audi si BMW-uri fac legea depashind in curbe, pe dubla linie continua. Se pare ca am ceva reflexe bune, Razvan stie sa arate degetul prin geam, iar genunchii m-au ascultat in continuare, desi tremurau ca macaroanele fierte. La Arad am mancat repede ceva si am bagat somn. Luni dimineata ne-am strecurat cu ceva greutati printre TIR-uri si am reusit sa iesim din tara fara probleme. Cum ne-am luat vieneta, am si simtit cum am castigat o ora, dandu-ne ceasurile inapoi. E bine sa iesi din tara prin Vest! Cum ne-am asezat pe superba autostrada ungureasca, cum am simtit-o pe Frida zambind si asezandu-si curutzul incantata la drum. Stia ea ce stia! Cu cateva restrictii si un mic accident (un TIR romanesc reusise sa se culce putin intr-un shantz), nici nu am simtit cand am intrat in Austria si am ajuns fara nicio problema la Viena.

Desi ne-a lovit nu foarte placut faptul ca in parcarea de la Etap din 30 de mashini, 20 erau cu numar de Romania, am decis dupa primele 5 minute, in urma unui impuls comun, sa mai stam inca o noapte aici. 4 la Viena, 3 la Praga, 2 la Budapesta.
Viena ne-a primit foarte calduros. Curata, putin sobra, semeata si toleranta. Cu o retea de metrou senzationala, pe care am "prins-o" de la prima uitatura pe harta, am zburdat de la un capat la altul timp de 4 zile, ca la noi acasa. De fapt, asta a fost marea chestie la Viena, firescul pe care l-am simtit acolo si sentimentul clar ca intr-un asemenea oras am vrea sa traim. Cu oameni de toate culorile, genurile, stilurile care isi vad pur si simplu de treaba lor. Baieti si fete tatuati (cu cele mai frumoase tatuaje) din cap pana in picioare, cu pierce-uri, coditze, haine pestrite, care mergeau pe strada, serveau la o cafenea sau intr-un magazin, isi traiau viata fara nici o problema alaturi de doamne discret elegante, domni cu butoni la camasha, tantici cu fuste pana la pamant si baticutze pe cap. Recunosc, nu am vazut super femei pe strada, dar am vazut mult bun-gust, cochetarie, finetze, mandrie clara, dar retinuta. Oameni amabili si politicosi, iti zambeau placut si cand iti aduceau cel mai bun cappuccino din lume, si cand ii intrebai de o strada, si cand cumparai ceva de la ei. Am avut senzatia clara ca Viena e toleranta si amabila, nu-ti pune pistolul la tampla sa fii civilizat si sa te adaptezi, dar daca nu o faci de la sine (cum ni s-a intamplat noua), cred ca te elimina discret si rapid. Ce mi-a placut foarte mult e ca oamenii aia au viata lor. Hobby-uri, pasiuni, timp pentru ei, pentru o cafea, pentru un shtrudel, pentru a-si achizitiona o mashinutza clasica la colectie, pentru a-si plimba copiii (era plin de mamici cu bebelushi dragutzi, foarte cuminti, care nu plangeau, nu tzipau, nu se isterizau) sau catzeii. Si mai era ceva deosebit in Viena. Desi se lucra, se refaceau fatzade si cladiri, am avut cele mai curate haine murdare si cei mai albi bashchetzi din lume, desi am umblat cu ei doua zile printr-o ploaie marunta si insistenta.
Desi cea mai buna cafea in Viena e cappuccino vienez, mancarea cea mai buna, ieftina si consistenta e la chinezi, turci si greci. Am gasit aprope de hotel un restaurant chinezesc f bun unde ne-am distrat copios cu chelnerii care nu vorbeau decat germana :) Si daca Sake maki klein avea poza, ne-a fost ceva mai greu sa intelegem ca Reis gebraten mit wok gemuse und eiern inseamna orez cu legume, Rindfleisch mit zwiebeln este vita cu ceapa, iar Huhnerfleisch mit wok gemuse inseamna pui cu legume. Era foarte dragutz ca se adunau cu totii langa masa noastra si repetau ca niste vrabiutze cuvintele fara sa le inteleaga: mushroom? mushroom? Was ist mushroom? Unul dintre ei, mai cunoscator in droguri si halucinogene, a belit la mine niste ochi: MAGIC MUSHROOM??? Nein, nein, no MAGIC, just mushrooms! :))) Una peste alta, o masa extrem de consistenta si buna, cu 3-4 feluri, suc si un pahar de vin, ne ducea cam la 25 de euro cu tot cu bacshish. La turci doua portii mari si bune de carnitza cu orez si salata, plus un ayran si un suc, cam 20 de euro. Un cappuccino bun (cu apa aferenta) 2,5 - 3 euro. Un litru jumate de apa plata in magazin cam 1 euro si ceva.
La capitolul "atractii turistice", ne-a lasat muti Stephan's Dom, unde atata incarcatura energetica si simbolistica mie mi-a dat dureri de cap (la propriu) si stare cam de leshin. E ceva cu adevarat naucitor. Si la Schonbrunn a fost superb, atata spatiu, atata verdeata si flori! Totul aranjat la milimetru. Animalutzele de la gradina zoologica au fost adorabile, as fi vrut sa-i iau acasa si pe panda si pe koala si pe gheparzi. La terasa din fatza zoo unde am mancat, am avut o surpriza amuzanta. Chelnerul cu fatza negricioasa ne-a vorbit in cateva cuvinte romanesti. Era din Serbia-Muntenegru, iar colega de la bucatarie era romanca. Ea tzipa si se isteriza in germana la el, iar el calm i-a spus: sa-mi mananci p**a! Iar noua la masa ne-a zambit si ne-a zis: "fata buna, dar e naroada!" Dupa care s-a dus la alta masa unde a vorbit in poloneza. Poftim globalizare!
Urmatoarele doua zile le-am petrecut plimbandu-ne aiurea, pe langa parcul lui Freud, uluitoarea Votiv kirche,Wiener Koncert Haus, superba Karls kirche, Albertina, Opera House. M-am umplut de bucurie ascultand un flautist ambulant cantand Flautul Fermecat. Yeap, Mozart is everywhere! As fi vrut sa aud si niste valsuri de-ale lui Strauss, dar nu a fost sa fie. Oricum, mi-au cantat in cap zi de zi, pe fiecare stradutza. Si-am mai facut ceva important aceste doua zile: shopping pe Maria Hilfe strasse! Ceele mai tari magazine, cele mai mishto haine, cele mai mari reduceri.
In dimineata in care urma sa plecam spre Praga, am mai dat o tura cartierului unde statusem: Gasometer. Desi teoretic un cartier industrial, nu am simtit asta, nu ne-a lipsit verdeata si linistea. Dar peste toate trona imaginea senzational de puternica a celor 4 foste rezervoare de gaz, acum transformate subtil in zona de apartamente, birouri si magazine. Ne-am suit in mashinutza mult mai plina, dupa ce am ramas muti de uimire la vederea "incarcaturii" vecinilor de parcare tot romani: o cutie enorma de Ariel, cutii de Cillit si un bax de compot de ananas! Noi ca prostii ne luasem doar haine bune si ieftine, suveniruri si bomboane ...
Am iesit din Viena cu un nod in gat, cu un zambet deja melancolic si cu credinta clara ca daca nu vom ajunge sa ne mutam acolo, cel putin vom reveni cat de curand. Plecam mai departe, spre Praga, cu multe asteptari, ganduri idilice si incantare.

Vienna Photo Gallery