Bucuresti micul New York

Am fost trezita brutal la 7 jumate dimineata, exact in mijlocul pacalitului alarmei (inca 10 minute, te rooooog!), cu pumni in usha. "Cine e?" mi-a tremurat glasciorul. Politia! Whaaat? Trage un halat pe tine, deschide usha cu ochi lipiti (de somn si de picaturi scarboase pentru conjunctivita): "Pe cine cautati?" Personajul din fatza mea genial pt ora aia. Inalt si deshirat, cu haine atarnate aiurea, cu chipiul dat shui pe spate, balanganit de corp asemanator unei ratze, figura galbena. Uitase sa-mi mentioneze ca e de la Politia comunitara, care e cu totul alta mancare de peshte. Dialogul ce a urmat, si mai ales tonul lui, m-au facut sa imi dau seama ca omu a vazut multe episoade din NYPD si filme politiste de prin New York. "familia Stoica?" Da (Lia si Miqui Stoica, intre noi fie vorba). "Sunteti proprietara unui Opel Corsa gri?" Panica, stare de leshin, FRIEDA!!!! S-a intamplat cevaaaaa??? "Da sau nu?" DA! (Doamne, m-a pocnit vreun imbecil care se crede la Hungaroring de cand ne-au asfaltat stradutza! Vreo proasta mi-a luat oglinda!). "Au venit pe strada cei de la ADP". Asa, si mi-au lovit mashina sau ce??? (pulsul o luase razna, transpirasem sub halat). "A, nu, doar ca vor sa care niste copaci si v-am ruga sa va mutati mashina". Pai, nu puteai dom'le sa incepi cu asta??? "Donshoara, va rog sa nu va panicati la mine, eu doar am venit sa imi fac datoria. Sa traiti!" See you, officer! (in pizda ma-tii de bou!)
Atitudinea lui de imitare (f proasta) a unui politzist obosit si sictirit din New York si mai multe vazute si simtite in ultima vreme, m-au facut sa realizez ca Bucurestiul nostru mult iubit nu mai e de mult micul Paris, dar are tot mai multe in comun cu NY-ul pe care il vad eu in filme si seriale. Pai, n-ati vazut cate mashini de politisti comunitari vigilenti se plimba seara printre blocuri? Ca in Bronx, tata! Atat de previzibili in programul de dat ture, incat intre doua rotatii de-ale lor, acum un an de zile mi-au spart Ticutzul din fatza blocului, fara sa simta nimeni nimic!
O alta asemanare e cea din cartier, care pare o bucatzica de Harlem. Zeci de "mexicani" autohtoni adunati in fatza blocurilor la povesti si luat de fete, "portoricance" haladite care vorbeshte tare si sparge seminte, ca negresele lor! E adevarat ca acolo se impushca pentru droguri, aici isi dau in cap pentru o votca, dar astea sunt detalii. Urla manelele la fel de tare si suav la ureche ca hip-hop-ul lor. Mashinile, mmmmmm, mashinile ... La ei cu cat iti atarna mai mult turul pantalonilor si ti-e mai stransa esharfa pe cap, cu atat esti mai jmecher si ai mashina mai pizdoasa. La noi lipsesc esharfele, dar cu cat e mai intunecat intre blocuri, cu atat sunt mashinile mai Audi sau mai BMW si cu atat mai repede scap basma curata desi au omorat oameni pe trotuar sau pe trecerea de pietoni.
Asa cum New York-ul e "orashul care nu doarme niciodata", putem spune ca Bucurestiul e "orashul unde nimeni nu poate dormi vreodata", ca daca ai geamuri pe spate nu lipesti geana pe geana ca iti urla muzica sau pocnesc borcanele cand cashtiga Steaua, daca ai pe fatza, prin Pasajul Lujerului sau pe orice bulevard care se respecta, fac baetzii intreceri cu mashini tunate sau motoare sculoase si musai zgomotoase.
La bashini si fitze de club, cred ca viputzele noastre o bat la cur pe Paris Hilton, parerea mea. Pai, isi permite, baaa, panarama aia sa sparga 15.000 de euro pe o sticla de shampanie in Bamboo? Io cre ca nu! La capitolul asta cred ca si depasim New York-ul. La prostii aia, si la cel mai exclusivist club, daca e galagie si scandal, ii ridica politistii pe toti, fara sa-i intrebe de contul din banca. La noi, umbla oamenii din vecinatatea cluburilor, disperati de zgomotul noapte de noapte, si li se spune shoptit "mai bine nu mai faceti reclamatie, va faceti rau, sunt interese mari la mijloc".
Asa cum miile de taxiuri galbene sunt simbol in New York, si in Bucuresti sutele de taximestristi imbecili care conduc haotic, ies cu bata la tine daca iti permiti sa le dai un flesh, care blocheaza o banda intreaga de bulevard sau opresc in mijlocul strazii ca "asa vrea mushchii lor" sunt un simbol al lipsei unui minim de conduita in trafic.
In ultima vreme si fundalul sonor a devenit comun cu cel al NY-ului din filme: sirenele ambulantelor. La orice ora din zi si din noapte, ascutit, sinistru.
M-am gandit sa nu ma mai uit la filme si seriale cu New York, ca imi fac rau singura. Infrastructura, ordine, lege, un mecanism aproape perfect de functionare a unui oras imens si extrem de viu, nu vom avea niciodata in Bucuresti. Nu pentru ca nu se poate, ci pentru ca nu se doreste. O sa ma reprofilez pe telenovele, ca in alea regasesc actualitatea noastra mult mai bine. Saraci, carpiti in cur, gunoaie, gura mare versus viloaie opulente, Lexus-uri si Ferrari, slujitori, megalomanie. Ay, caramba! 'la mea!