Jurnal de vacanta - Partea IV

Am plecat spre tara extrem de obositi. Am ajuns in Arad pe o ploaie torentiala cu grindina si cu o tona de plumb in picioare. Ne-am dus blazati sa mancam ceva si sa vedem atat de laudatul lor shtrand. Si nu ne-a parut rau. O insula superba, intre doua brate ale Muresului (aveam sa aflam mai tarziu, noi atunci am botezat apa Bltava), foarte curat, extrem de multa verdeata. Ne-am balacit in superbele bazine, iar dupa masa extrem de buna si copioasa, servita ireprosabil de o fatuca, ne revenise zambetul si energia. Ne-am mai plimbat putin, am stat la o cafenea langa o masa de vreo 10-12 bikeri care, spre deosebire de cretinii din Bucuresti (no offense prietenilor mei cu motor, persoanele de fatza se exclud), nici nu si-au ambalat motoarele pe parcurs ce se apropiau de cafenea, nici nu au urlat la masa.
A doua zi pe la 11 am plecat spre Sibiu, convinsi ca vom ajunge in 4 ore si ceva. A durat totul aproape 6 din cauze de drumuri in reparatii. Sibiul pe care nu-l mai vazusem de 3 ani, ne-a primit cu casele lui cu ochi mijiti (care pentru mine, mai mult ca orice, inseamna Sibiul si cumva "acasa", deh sangele familiei nu uita de unde se trage, Fagarashul e aproape), cu multa lumina si culoare. Stiam ca e frumos, dar nu stiam ca poate fi atat de frumos! Si curat, si aranjat, si elegant si civilizat. Trecerea din "vest" la Sibiu s-a petrecut fara sa simtim. Meritul primarului? Al oamenilor? Al fondurilor venite pt Capitala Culturala de anul trecut? Nici nu mai conteaza. Conteaza ca mi s-a umplut sufletul de bucurie, fericire si mandrie.
Am vazut multi turisti. Dar am vazut si mai multi sibieni pe strada. Traind, razand, plimbandu-si bebelushii si catzeii, facandu-si timp pentru o inghetata sau o cafea. Serviciile au fost ireprosabile, de cate ori am multumit, ni s-a multumit inapoi. Mancarea buna si cappuccino la fel. Ca sa nu fac vreo diferenta, doua portii de paste foarte bune, o limonada si un pepsi, cu bacshish a fost 16 euro. Doua cappuccino si o apa plata 6 euro.
Ne-am plimbat si aici destul de mult, pe stradutze si prin ganguri, am mancat un sandwich si un kefir pe treptele unei cladiri si desi se uita lumea la noi, nu s-a uitat nimeni urat, din contra. I-am multumit lui Dumnezeu ca a vegheat asupra noastra toata calatoria in cea mai frumoasa catedrala ortodoxa pe care am vazut-o vreodata. Ne-am suit si coborat (cu picioarele tremurandu-mi ca macaroanele fierte) in turnul catedralei evanghelice si am facut cu mana muntzilor Fagaras si tziglelor superbe. Am stat pur si simplu si am ras la jocul copiilor in fantana din Piata mare, am alergat porumbeii si am mancat inghetata de fragutze. Dupa doua zile de incarcat baterii, am plecat in fuga spre casa, unde ne asteptau cu nerabdare si mult dor familiile. Nu exista vinete ca ale mamei, nici gratar ca al tatei, iar cel mai bun spritz se bea in chioshc la Cristi si la Katy. Mara nu a vrut sa isi mai ia manutza din a mea. Bine v-am gasit!

Photo Gallery Sibiu