Jurnal de vacanta - Partea III

Am plecat din Praga scurt si dintr-o bucata. Ne astepta un drum mai lung si deja incepuse sa se acumuleze oboseala. Am taiat repede Cehia, fara oprire. In Austria am pus motorina si din nou la drum. Dupa un satuc idilic, dupa o curba in panta, ma trage pe dreapta un Fritz sobru: "papers for the car, driver, passenger". S-a uitat cu o fatza impasibila de doua ori la Frida, fatza spate. A luat documentele si s-a dus la colegii sai unde au shushotit si s-au mai uitat de cateva ori la noi. Recunosc, eram ushor panicata. Nu-i amuzant sa te opreasca nicaieri politia, cu atat mai putin in alta tara. Pe de alta parte, ma intrebam de ce? Nu depasisem viteza (recomandabil atat in Austria, cat si in Ungaria), nu facusem altele. Ma ingrijoram degeaba, era doar un filtru pentru toata lumea. Am primit actele inapoi si ne-am vazut mai departe de drum. Am trecut printr-o alta zona a Vienei si tot ne-a placut. Autostrada pana la Budapesta ne-a facut sa zburam fara probleme.
Am intrat in Budapesta in plin blocaj de dupa-amiaza (iesire de la munca). Desi am mers bara la bara vreo 40 de minute, pe un bulevard nu ca in palma, nu am auzit nici un claxon, nu s-a isterizat nimeni pe geam, s-au bagat oamenii decent, s-au lasat unii pe altii, si-au multumit. Deci se poate si altfel ...
Camera de la Baros Hotel superba! Curtea interioara dragutza si oamenii prietenosi si amabili. Ne-am lasat lucrurile, am facut un dush bun si ne-am intalnit cu parintii unui bun prieten, care lucreaza la Budapesta de multi ani. Ne-au "rapit" la ei acasa, intr-o zona putin retrasa, cu casute frumoase si curti superbe. Ne-am intins la un pahar de vorbe pana tarziu in noapte. Minunati oameni!
A doua zi (si ultima, din pacate), ne-am plimbat cat ne-au mai tzinut picioarele tumefiate si bashicate. Nu am insistat sa vedem cat mai mult, pentru ca stiam ca aici ne vom intoarce sigur, cat de curand posibil. E un oras mare, cu strazi largi, cu fatzade si aici interesante. Si ce femei! Daca la Viena nu am intors capul, desi erau aranjate si cochete, daca la Praga mai mult am strambat din nas si am compatimit, la Budapesta ne-am sucit gaturile la propriu! Femei nu neaparat frumoase, dar carnoase, cu capul pe sus, mandre, constiente de feminitatea lor. Pana si curvele de seara de pe Vaci Utca nu erau vulgare, ci sexoase si mandre.
Daca la Viena zambeau retinut cand le spuneai un Danke sau un Aufviedersen!, daca la Praga la un Děkuji (pronuntzat gencuie) sau Dobry den! nici nu schitzau vreun gest, pentru ungurii din magazinashe si cafenele era o adevarata incantare sa ne auda chinuindu-ne cu Keszenem (multumesc) sau cu Jo napot kivanok! (buna ziua). Nu stiu daca sunt ei buni comercianti sau pur si simplu incantati ca le poti rupe cateva cuvinte in limba lor extrem de grea, dar a fost un detaliu care ne-a amuzat si ne-a bucurat.
Chiar nu am intalnit vreun om care sa nu ne zambeasca, sa nu ne faca sa ne facem bine. Chiar si chelnerul uriash de la bestiala carciuma Fatal, un nene burtos cu mustati si sprancene stufoase, care la inceput ne-a speriat ca pe niste copii, s-a dovedit super simpatic cand ne-a vazut plangandu-ne ca abia am dovedit cea mai mare "portie mica" de ratza pe varza. S-a batut pe burta si mi-a spus ca el are burta mare, nu eu. Am mancat niste supe-creme geniale, portii mari, am impartit o tigaie mare de rata si paste+varza, un pahar de vin, o bere si un suc, si cu tot cu bacshish ne-a costat 30 de euro. Dar era un loc mai cu pretentii. Ca si superba cafenea-terasa de pe vestita si umblata Vaci Utca unde am baut un cappuccino superb si o caffee latte si ne-a costat 8 euro.
In Budapesta nu am avut probleme cu banii. Peste tot cursul era de 228-229 forinzti la euro. Preturile la prostioare si suveniruri oscilau putin, cred ca ne-am fi putut si targui pentru o reducere ceva, dar nu am avut stare. Prea ne simteam bine! Tot ce nu am cheltuit in Praga pe amintiri, am cheltuit aici. Am vazut putin Parlamentul si Castelul de pe Podul cu Lantzuri, piata aceea minunata a lor, si frumoasa, si curata si plina de diverse colorate si bine mirositoare. Bazilica Sf. Stefan, de fapt spatele imensitatii, am vazut-o seara, intamplator, pierzandu-ne putin in drumul spre hotel. Si ce bine ne-am pierdut! :)
Ce-am vazut si la Budapesta, ca si la Viena. Oamenii aia au o viata a lor. Au timp de cumparaturi, de iesit la o carciuma, la cafenele. E adevarat ca orasul e mult mai mare si mai putin 100% turistic ca Praga, dar ca atitudine budapestanii mi s-au parut cu multi pasi inaintea noastra si a praghezilor ca mentalitate cu sechele comuniste.
In ultima seara ne-a scos fam. Georgescu la o carciumioara dragutza greceasca, pe malul Dunarii, unde am bagat eu niste vinete, ca tare imi era pofta. Dupa care doar noi doi, mana in mana, la taclale tarzii si placere deplina.
A doua zi dimineata, am mai cumparat niste taietzei de casa pentru mama si ne-am pus la drum, cu regrete ca nu am avut mai mult timp pentru Budapesta, dar cu promisiunea ca vom reveni.

Photo Gallery Budapesta