"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

joi, 30 aprilie 2009

Vulpea urbană

V-am mai povestit eu cum e cu relaţia mea cu Bucureştiul, aia de tip love-hate relationship. Doar că atunci eram dramatică. Mă înşelase, apoi venise cu flori, ceea ce mă enervează foarte tare.

De data asta, îmi iau Bucureştiul aşa cum e. Contemplativ. Dar şi implicată. În ultimele două săptămâni, am reuşit performanţa de a conduce doar prin oraş şi periferii vreo 700 şi ceva de km. Mai scădem zilele libere de leşinat acasă, şi iese o perioadă de relaţie destul de intensă cu oraşul. Kilometri mulţi am acumulat pentru că am ieşit din rutina drumului casă-birou, casa gagicului-ai mei. Am făcut multe drumuri să mă văd cu unii dintre voi, să adun lucruşoare (apropo, am fost ieri şi azi în câte un loc şi luni la al treilea, ca să vă faceţi o imagine de câte s-au adunat. Dar despre asta luni). Când am spus că de data asta mă limitez la Bucureşti, nu mi-am dat seama că aş fi putut ajunge mult mai uşor la Sibiu, Bacău sau poate chiar Arad.

Ştiţi că eu vă iubesc, dar nu pot să mă abţin să nu vă spun "băi, nene, da' departe mai staţi!" Cu excepţia unei întâlniri la colţul străzii mele din Militari şi a uneia destul de aproape, în Drumul Taberei, restul au fost drumuri în Titan, Lizeanu, Tineretului (C-tin Brâncoveanu), Universitate, Republica, Roşu. Lucruşoarele le-am dus în Chitila şi la Piaţa Trapezului. Frieda a strâns, biata de ea, din fundul bombat şi n-a zis nimic. A contabilizat ca o nemţoaică kilometri. Dar se simte că e cam obosită şi ponosită, aşa că musai trebuie să investesc în revizie şi altele.

A înflorit Bucureştiul de steaguri, oameni buni! Atât de multe, de m-a apucat greaţa naţionalistă. De la Universitate până în Militari, dar şi prin alte zone, sute de steaguri. Pe stâlpi coşcoviţi, pe stâlpi cu afişe de spectacole de manele şi circ sau anunţuri de sobar, prin copaci, steaguri, steaguri, steaguri. Care cât or fi costat bugetul primăriilor? La cât de halucinant şi greţos e efectul atât de multor steaguri, aş scuipa pe ele, dar chiar nu-i vina lor. Să ne înţelege. Chiar şi fără stema după care plânge, iubesc steagul României. Unul. Frumos, demn. Sute unul lângă altul, strânse de vânt, pe stâlpi urâţi sau ascunşi printre copaci nu îmi dau decât impresia mizeriei ascunse sub covor persan cu ciucuri.

De departe cel mai aventuros şi lung drum a fost spre Republica. Venind din Pipera. Blocaj pe nu ştiu ce pod. Ajunsă pe faimoasa stradă Baicului. Stradă? Exagerez. Abia văzând ce tigăi ruginite şi fără frâne se aventurează pe strada asta, am realizat că nu e drum de maşini delicate. Am avut de câteva ori senzaţia că o s-o rup pe Frieda în două. Tot pe acolo am avut şi un incident spectaculos. Un imbecil sinistru, cu o dacie papuc care tuşea de parcă avea astm bronşic, apare din dreapta, nu dă semnal, mi se bagă în faţă şi mai şi frânează. Eu mă spânzur în centură şi îl claxonez. Dar mârlanul, până nu se dă şi cocoş, nu-i mârlan, nu? Tot el iese pe geam, spune ceva de mama şi de un anume organ. Eu îi răspund cu un deget mijlociu, dar fără vorbe. Mârlanul iese din maşini şi vine vijelios spre mine înjurând. Ce face o Vulpe raţională care ştie să analizeze situaţiile tensionate? Trage frâna de mână şi iese mov la faţă, înjurând şi ameninţând cu bătaia. Pe care, probabil, era cât pe ce să o capăt. Când, minune! Dintr-un papuc prăbuşit din stânga mea, ies 5 muncitori plini de var care i se adresează mârlanului meu: "Băăă, dacă-i faci ceva la domnişoara, ai de-a face cu noi, bă! Că am văzut cum te-ai băgat!" Câteva secunde de linişte, sparte, potrivit momentului, de ce urla din maşina mea: In the temple of love: shine like thunder, Sisters of Mercy. Ăla se suie precipitat în maşina lui şi-mi trage un damf de eşapament în bot, eu clipocesc a mulţumire domnilor, ei rânjesc ştirb la mine: "Păi, nici chiar aşa, donşoară". Nişte domni.

Cu această ocazie, mi s-a confirmat o teorie. De ceva vreme s-au schimbat datele problemei în trafic şi s-au inversat nişte roluri. Dacă până acum înjuram cu predilecţie jmecherii cu jip, audi sau bmw, mai nou sunt foarte amabili. Mă lasă mai mereu să ies în bulevard din străduţă, spre deosebire de şoferii de logan, care să moară bibi dacă ar lăsa vreodată pe cineva. Ba, azi chiar a frânat vizibil un tânăr într-un Merţ tare frumos, ca să mă lase pe mine să ies. Din păcate, m-am emoţionat aşa tare de gestul lui, că mi-a murit motorul. Am ratat momentul de a-i clipoci din avarii şi m-am făcut şi de cacao. În schimb, noua variantă de cretini imbecili care se bagă aiurea, taie faţa, Doamne fereşte să semnalizeze, e reprezentată de şoferii de căzături. Dacii antice, fără frâne sau poziţii pe spate, papuci muncitoreşti. În plus, au învăţat numai rele de la bucureşteni cei din provincie. N-au nicio treabă!

Mi s-a mai confirmat şi povestea cu femeile la volan. Multe şi pe lângă drum. Sau pe mijlocul drumului. Cu mâinile încleştate pe volan şi cu ochi ficşi. Sau cu nasul pe sus, ca să dovedească tuturor că e un mit povestea cu "femeile la volan". Din păcate, le iese exact contrariul. Dar dacă femeile fac multe şi jenează traficul, bărbaţii fac mai rar, dar din alea de blocat intersecţii, pocneli serioase, pericole reale. Dar de când cu milioanele de camere pe la toate semafoarele şi intersecţiile, parcă s-au mai domolit zmeii. Big Brother s-ar putea să nu fie chiar aşa de rău, până la urmă. Asta până şi-or da seama zmeii că, de fapt, nu-i urmăreşte nimeni prin camerele alea. Deşi sunt plasate strategic. Uneori chiar lângă lucruri frumoase, ca felinarele de la Cotroceni.


În ciuda traficului, prafului, mizeriei şi gropilor, natura săracă şi amărâtă din Bucureşti reuşeşte şi anul ăsta să ne dea clasă. Liliacul, castanii uriaşi, frunzele verzi şi grase i-au dat o faţă umană oraşului meu. Pe bucăţi prea mici din păcate, Bucureştiul e verde! Şi e viu. Pupa-l-aş eu de oraş frumos şi iubit!

Mă mai încântă ceva acum, că a explodat primăvara zăludă în Bucureştiul meu. Piaţa. Forfotită. Agitată. Uneori înghesuită, alteori mai spaţioasă. Unde totul e culoare. Unde eu zâmbesc frumos ţăranilor (că nu mă duc decât la ei) şi ei mă lasă să miros leuşteanul, ţelina sau mărarul. Şi unde miros ameţitor căpşunile şi râde la mine grasă ceapa verde. Şi de câteva zile şi varza nouă.

Ştiţi cum e relaţia mea cu Bucureştiul? Ca o relaţie din aia eternă, între un bărbat şi o femeie, amândoi nebuni. Când ne batem parte-n parte, când ne pupăm şi ne ţinem de mână. Ne înşelăm reciproc, dar mereu ne întoarcem la celălalt. Ne mai plângem, ne mai lăudăm şi nu putem trăi unul fără celălalt. Asta e relaţia noastră eternă. Pasională. Vie. Între iubire şi ură. Şi praf şi culoare.

20 de comentarii:

  1. otez si subscriu, lia (ca doar semanam, ce naiba)! si e iubesc bucurestiul! m-am mutat aici in 2000 si il iubesc ca la-nceput. iar daca te prind mai mult de 4 anotimpuri langa cineva, inseamna ca e "pentru totdeauna" :)

    wee fain si 1 mai sarbatoresc de larga inspiratie! Vaca & Co

    RăspundețiȘtergere
  2. mda, mie una mi-e un dor de buckhale.....mie imi place, asa zbanghiu cum e, ramane in inima mea.
    apropo de femei la volan, eu sunt din categoria "inclestata pe volan si cu ochii ficsi", mai exact cu ochi de melc lipiti de frica pe parbriz.

    PS: despre ce lucrusoare e vorba? eu sunt pe dinafara.

    RăspundețiȘtergere
  3. Si mie mi-e un dor nebun de Bucuresti! Il mai ostoiesc un pic cand mai citesc povestile tale:). Bucurestiul primavara e superb, superb, superb :). Si sufletul meu la el :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Draguţele, pentru mine relaţia cu Bucureştiul e cea mai veche din viaţa mea, aproape la fel de veche şi puternică precum cea cu mama şi tata şi fratele meu. Mă văd trăind în alt oraş, în altă ţară, dar mare parte din sufletul meu e a Bucureţtiului :)

    Thea, exact, e superb primăvara! Zilele astea l-am văzut explodând în verde gras, din ăla cel mai sănătos. Şi muuulte flori. Şi, fără să glumesc, mai curat ca niciodată, deşi cu străzi "cariate". Am văzut că se face curăţenie şi în cartierele mărginaşe, nu doar în Centru.

    Cor, draga mea, dacă te prind prin trafic, te voi ocoli :))) Am vorbit eu mai demult cu oamenii de pe aici să adunăm lucruşoare de prin casă să duc la nişte copii bolnavi şi orfani. Şi s-au adunat o mulţime!!! Şi ieri am început să le duc. O să mai facem o "campanie" şi la toamnă :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Poate prind campania din toamna, mai stii?:) Mi-ai facut pofta de Bucuresti ca de capsuni.

    RăspundețiȘtergere
  6. Vulpea Urbană a reuşit să creioneze un tablou extrem de realist al Bucureştiului. Felicitări... M-am plimbat alături de tine şi chiar am văzut unele dintre locurile pe care le cunosc atât de bine cu alţi ochi... Nu pot să nu menţionez că m-am născut în acest Bucureşti, însă l-aş părăsi pentru o căsuţă la munte. Nu-i acum momentul, dar vine...

    RăspundețiȘtergere
  7. Pe mine astazi m-a lasat sa ies de pe straduta un Lamborgini, insa nu am reusit in totalitate demersul din cauza unuia cu solentza care dadea cu spatele si era sa ma pocneasca in boticul meu swarovsky.

    RăspundețiȘtergere
  8. Cristian, şi eu aş sta din când în când la munte, de-aia mă încarcă aşa bine weekendurile la ei mei la curte, dar tot în nebunie şi haos urban îi place Vulpii să trăiască :)

    Anonimo :p Târtanu cu loganu era invidios pe superbul tău botic swarovsky, ce ştie ţăranu ce-i şofranul? Pe când Lamborgini înţelege altfel :D

    RăspundețiȘtergere
  9. mie mi-a placut de nenii care te-au salvat..si-au facut fapta buna pe ziua de azi
    in alta ordine de idei cred ca o sa adopt si io un animalut ceva, ca mi-ai deschis pofta

    RăspundețiȘtergere
  10. Ca bucuresteana innascuta (dar copilarita la tara) cred ca ai dreptate, nu e oras mai demn de iubit ca Bucale al nostru. Mi-a fost drag dintotdeauna, chiar daca mai suspin dupa frumoasele cartiere daramate de megalomanu'.
    In ce priveste Loganul,ca coproprietara (dar fara carnet) te inteleg,jumatatea mea rar da cuiva voie sa intre, si se face ca nu aude daca-l intreb de ce asteapta de la altii sa fie amabili.
    Si eu, care traversez orasul de la vest la est ca sa merg la mamitza, am observat ca a inceput sa fie mult mai curat in ultimii ani.Deci se poate!:))

    RăspundețiȘtergere
  11. uiiiiiiiiii, am adoptat un frumos liliac yessss

    RăspundețiȘtergere
  12. @LiaLia: eu nu m-am intors niciodata la un barbat pe care l-am inselat si nu mi-ar fi placut ca un barbat sa ma roage sa raman dupa ce l-am inselat. Nu am avut niciodata relatii in care sa plecam si sa ne intoarcem.

    Am citit de doua ori textul tau, straduindu-ma sa mi se faca macar un pic dor de Bucuresti. Finalul post-ului tau mi-a clarificat motivul pentru care nu mi se face: eu nu functionez asa intr-o relatie, nu exista amestec. Eu iubesc si, cand nu mai iubesc, lucrurile se incheie. Din respect pentru ambii participanti la relatie.

    Am incercat sa ma agat de natura descrisa de tine si mi-am amintit cum de la copii si pana la tigani, toata lumea rupe craci intregi din copaci. Mi-am amintit cum lumea isi face gratare sub pomi. Distrugandu-i. Sau pe campii. Distrugandu-le. Mi-am amintit de culoare palida a naturii din cauza poluarii cumplite. Mi-am amintit de cruzimea cu care se taie copaci incontinuu in Bucuresti.

    Si m-am bucurat la gandul ca maine dimineata imi fac plimbarea prin Berlin, unde fiecare floricica este ingrijita, unde fiecare copac este ingrijit, unde natura troneaza ca si cum ai fi intr-o rezervatie naturala.

    Adaug ceva ce tu stii: parintii mei sunt bucuresteni, eu sunt bucuresteanca, am avut toate premisele sa iubesc Bucurestiul. Doar ca am privit atent Bucurestiul, dincolo de stari bune sau rele. Si nu am cum sa-l iubesc. Asa cum nu am cum sa iubesc un barbat care nu este in stare sa aiba o coloana vertebrala si care este plin de defecte fundamentale. Chiar daca in unele zile arata bine.

    RăspundețiȘtergere
  13. Karma, nenii ăia erau personaje de-a dreptul :)

    Viorica, abia te aştept la o cafea să-mi povesteşti de una alta :)

    CD, probabil tocmai pentru că n-am putut să trăiesc vreodată o relaţie cu un bărbat de genul descris mai sus, o trăiesc cu Bucureştiul, ca să nu spun că nu le-am încercat pe toate în viaţă :) Să ştii că o să-mi iau inima în dinţi într-o zi şi o să mă invit la tine la Berlin. Poate mă îndrăgostesc aşa de tare, de uit şi de mama şi de tata şi de Bucu.. Bucu ... cum? :)))

    RăspundețiȘtergere
  14. @LiaLia: pai, sa te inviti. Si, daca nu te inviti tu, o sa te invit eu. Si o sa te plimb si o sa te rasfat. Pentru ca tu meriti. Chiar daca esti femeie :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Doamne cata dreptate ai! Eu m-am regasit perfect in aceasta postare a ta care mi se pare dintre cele mai mishto!!!! Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  16. N-ai ghicit, nu ultima foto, ci castanii în floare m-au coplesit, poate fiindca sunt si în Parcul Carol si pe 11 Iunie.

    RăspundețiȘtergere
  17. 1. foarte frumos spus Lie. ai vână autentică de scriitoare tu.
    2. aşa-mi iubesc şi eu oraşul. aşa-l urăsc şi eu. ca tine. cu pasiune. bate palma.
    3. ai grijă de tine şi nu mai ieşi din maşină. te rog.

    RăspundețiȘtergere
  18. Cam lung articolul, dar după cum te-am obișnuit ...
    http://www.blogoree.ro/Blogosfera/Vulpea_urbana

    RăspundețiȘtergere
  19. Vulpito, imi facusi pohta. Pornesc cu aparatul prin oras, sa vad ce pescuiesc.

    RăspundețiȘtergere
  20. Vulpe in capitala? Eu , din ce povesteshi, te vad o tipa care nu se pierde cu firea in fatza oricui.
    Pe mine, din motive personale, Bucureshtiul asta al vostru ma oboseshte, Si ma intimideaza, deshi este primul orash pe care l-am vazut , la 6 ani.Si in legatura cu bucureshtenii am un fel de teama- ii vad cam agresivi si arogantzi( sa ma scuze cei care nu sunt asha )...

    RăspundețiȘtergere