La mulţi ani, fratelo!

În viaţa mea plină şi frumoasă, mai există un bărbat deosebit, fără de care nu îmi pot închipui viaţa. Fratele meu. Cristi e cu cinci ani mai mare ca mine şi nimeni n-ar spune că suntem fraţi. Suntem diametral opuşi ca fire şi nici fizic nu prea semănăm. Primele mele amintiri de viaţă sunt cu el. Uita să mă ia de la grădiniţă, deşi era la douăzeci de metri lângă şcoala unde învăţa el. Acum, realişti să fim, ce băieţel de nouă-zece ani renunţă de bună voie la fotbalul din curtea şcolii ca să-şi culeagă sora mică şi enervantă de la grădiniţă? Eu îmi luam pârleala acasă. Mi-a povestit mama că într-o noapte s-au trezit în urletele lui Cristi, în mijlocul nopţii mă urcasem la el în pat şi îl muşcasem de nas. De ce? Pentru că eram rea.

A luat o dată bătaie de la mama din cauza mea, total nevinovat. Ne jucam prin casă, eu m-am ascuns de el în dulap. A venit un vecin pe la el, s-a luat cu joaca şi a uitat de mine. Când s-a întors mama de la muncă, n-a ştiut să spună unde sunt. Au fost convinşi că am ieşit din casă din cauza neatenţiei lui si şi-a luat o bătaie pe cinste. Eu adormisem, de fapt, în dulap, m-am trezit la glasul mamei, dar n-am ieşit până nu am fost sigură că îşi luase toată porţia de bătaie.

Mică fiind, îl imitam în toate prostiile. Îmi aduc şi acum aminte cum am fost fascinată de reacţia lui când a băgat o andrea în priză, aşa că am bagat şi eu, două andrele. Pentru că există Dumnezeul copiilor şi al beţivilor, nu am păţit nimic. Mai aveam noi doi jocuri sadice, el îşi făcea săgetuţe din beţe de chibrit (gen darts), cu un ac în vârf şi coadă de hârtie, mă punea să stau la perete, iar el arunca deasupra capului meu. Iar eu stăteam ca proasta. O data a reuşit să-mi înfigă săgeata exact în moalele capului, nu m-a durut, dar am făcut aşa un scandal, că o săptămână s-a purtat cu mine ca şi cu un ou. Stând atât de mult singuri acasă, după şcoală, toată ziua ne jucam, cu maşinuţele lui sau fotbal cu mingea de tenis pe hol. Singura dată când nici unul din noi nu a pârât, a fost când am spart un glob de la lustra din sufragerie, în timpul unei partide încinse. Cred că mama a observat imediat, dar s-a făcut că nu ştie, ca să aibă şi ea satisfacţia că ori eu, ori el săream să spălăm lustra de câte ori se făcea curăţenie în casă.

Până am ajuns prin clasa a VI-a, Cristi mă mai altoia. El mă gâdila şi mă jughinea, eu îl înjuram. La un moment dat mi-o luam. După care şi de la mama pe principiul "gura bate curul".

Cu toate astea, îmi aduc aminte de nişte momente foarte drăguţe, în care Cristi s-a purtat atât de grijuliu şi cald cu mine, încât astea mi-au ramas mult mai vii în cap. Odată, aveam eu vreo 6 ani, am răcit tare amândoi. Venea o vecină, din şase în şase ore, să ne facă penicilină. Mă durea aşa de tare, încât plângeam şi ţipam în continuu. Cristi mă lua în braţe şi îmi cânta sau îmi punea la pick-up discul cu „Mary Poppins”, povestea mea preferată. Mă şi sprijinea să mă învârt în jurul mesei din sufragerie, să mă dezmorţesc. Atunci nu îi era peste mână să mă alinte, iar eu acceptam încă să îmi recunosc un moment de slăbiciune.

Când am mai crescut, Cristi mi-a devenit cel mai bun prieten de distracţie. Mergeam la chefuri împreună, dansam amândoi senzaţional, plecam în vacanţe, făceam parte din acelaşi grup, chit că mai aveam fiecare şi alţi prieteni. Cu el eram când am tras prima beţie, eu aveam 13 ani, eram într-o tabără. Am băut 200 ml de bitter şi m-am îmbătat înfiorător. În mijlocul nopţii, m-am dus să mă spăl pe faţă la râu, unde am alunecat şi am rămas cu fundul în sus şi cu capul în apă. În mintea mea tulbure, încercam să găsesc o soluţie: dacă nu ies, mă înec, dacă ies, o să-mi fie frig. Noroc că a fost Cristi mai rapid decât mintea mea şi m-a ridicat de păr de acolo.

Aveam eu vreo 14 ani când ieşeam amândoi cu o gaşcă de rockeri, concerte, terase şi baruri mai mult sau mai puţin sordide. Într-o seară, am băut cu băieţii în spatele blocului, eu m-am pilit, Cristi s-a îmbătat. Am ajuns acasă foarte demni, eu m-am lipit de un perete în bucătărie, el s-a dus să facă baie. Normal, de la apa caldă i s-a făcut rău, s-a sesizat mama, iar reacţia ei a fost cel puţin bizară, deşi foarte amuzantă la ora asta: m-a luat pe mine la palme! Unde a băut măgarul ăsta? Poc! Cu cine a băut? Poc! Ce-a băut? Poc! Treci şi curăţă vinetele alea! Tot ce-mi mai aduc aminte e că am făcut cucui de câte capete de perete am dat în timpul palmelor şi că din vinetele alea coapte, multe de altfel, a rămas abia un castronaş. Dar şi ce rău i-a fost lui a doua zi!

Cristi n-a fost niciodată fratele din filme, grijuliu si autoritar până la extremă cu sora mai mică. Nu l-a interesat niciodată prea tare cu cine ies, ce băieţi îmi fac curte. Cu toate astea, de când mă ştiu, la vreo pretrecere, când pune cineva Billy Idol „White wedding”, Cristi se uită la mine şi îmi cântă „Hey, little sister, what have you done?”. Cu iubiţii mei, cu o singură excepţie, a fost foarte bun prieten, chiar unul dintre ei i-a fost cavaler de onoare la nuntă şi cu altul a lucrat o perioadă. Ambii erau deja „foşti” când s-au întâmplat astea.

De la o vreme nu mai suntem aşa de apropiaţi. El şi-a luat cumva prea în serios rolul de adult şi nu mai vrea să-şi îndrepte umerii apăsaţi de griji decât prea rar, iar eu mă încăpăţânez să îi arăt că nu e aşa. E dificil pentru amândoi să înţelegem că suntem altfel fiecare, unul introvertit, celălalt extrovertit, că nu suntem la concurs unul cu altul, că avem vieţi diferite şi aşteptări şi mai diferite. Uneori mă enervează şi mă loveşte atât de tare cu vreun cuvânt spus aiurea, încât aş divorţa de el, dacă ar exista aşa ceva între fraţi. După care m-aş recăsători cu el. Pentru că e singurul om din lume cu care o iau mereu de la capăt şi nu pot să-mi închipui nici măcar viaţa actuală fără el, ca să nu mai vorbesc de copilărie. E fratele meu şi asta nu are cum să o schimbe în suflet nimeni în lumea asta. Nici măcar noi.

De 2 ani jumate avem o punte foarte puternică între noi, care a topit multe (sper eu chiar toate) animozităţi. Fetiţa lui, nepoata şi fina mea, uluitoarea Mara. Ca să nu mai spun de cea mai minunată soră de suflet pentru mine, Cati, soţia lui. Împreună sunt cea mai frumoasă familie şi voi fi întotdeauna cea mai fericită pentru fericirea lor.

Cristi a făcut azi 36 de ani. La mulţi ani, fratelo! Să creştem mari şi să îmbătrânim frumos alături. Cu toată dragostea mea, uite şi o dedicaţie!