Să arunce primul piatra ...

M-am trezit şi eu, ca mulţi alţii, în acest weekend, că la cafeneaua mea preferată nu am voie să fumez. Problemele mele, legate de acest subiect, au fost şi sunt diverse. În primul rând, ca să fie clar, m-am apucat de fumat de capul meu, nu pentru m-au presionat prietenii, colegii, etc. A fost alegerea mea. La fel cum am vrut anul trecut să văd dacă pot să nu fumez. Am putut. Dar pentru că îmi place, încă, să fumez, m-am reapucat. Este strict problema mea dacă fumez, cât şi cum. Ţin să-i felicit pe cei care nu au fumat niciodată, cât şi pe cei care au vrut şi au reuşit să renunţe la fumat. Bravo vouă! Dar aceste merite nu vă oferă dreptul de a-mi da lecţii de viaţă despre cât de nociv este fumatul şi cât de mult ar trebui să mă las, bla bla. La fel cum categorisirea mea drept "inferioară vouă" pentru că voi nu şi eu da, mă lasă cel puţin rece. În casa sau maşina unui nefumător, atâta timp cât mi s-a spus că nu se fumează, am respectat regulile. Nu am ieşit pe balcon sau pe hol, pentru că nu fumatul în sine era un scop. Nu mă aştept să facă cineva excepţii pentru mine. Dar la mine în casă şi în maşină sunt valabile regulile mele. Şi nu, nu se strâmbă din nas şi nu se pufăie şi nu se acceptă alte lecţii de viaţă.
Buuun. Şi ajungem la momentul intrării în vigoare a legii antifumat. Sunt foarte de acord cu ideile. Să fie spaţii clar delimitate pentru fumători, să fie dotate cu sisteme de ventilaţie funcţionale care să asigure eliminarea fumului de tutun. Până aici total de acord.
Dar încep problemele. În primul rând, peste noapte, în cafenele şi cârciumi unde până mai ieri se putea fuma fără probleme, dacă întrebi măcar dacă se poate fuma, eşti privit ca un ucigaş în serie sau dealer de heroină. Am întrebat o tânără speriată de bombe, ce se întâmplă dacă îmi aprind o ţigară. "O faceţi pe propria răspundere!!!" a strigat la mine. Drăguţa, oricum o fac pe propria răspundere şi pe propria-mi sănătate. Şi plătesc şi amenda dacă e cazul. Momentul doi, brusc, dacă tot sunt fumătoare, sunt tratată şi ca retardată şi inconştientă. "Nu vă aduc scrumieră, ci un pahar cu apă, ca să nu daţi foc la ceva". No comment. Deşi putea să-mi spună că nu mai au voie să dea scrumiere. Îmi fumez tacticos ţigara, mă fac şi că o scap din mână, sub privirile vigilente ale fetei. "Mi se pare mie sau e cam goală cafeneaua? Nu aveţi de gând să faceţi nimic?" o întreb. "Da, 90% din clienţi nu au mai venit. Neapărat trebuie să facem ceva". Păi, aici marea mea problemă. Legea asta s-a dat în 2002. Cu amendamente în 2008. Cu intrare în vigoare în 2009. Ce mama dracu aţi aşteptat până acum ca să faceţi un paravan şi să montaţi nişte sisteme eficiente de ventilaţie şi evacuare a fumului???
În localurile cu o suprafaţă sub 100 m2, e la latitudinea proprietarului dacă acolo se va sau nu se va fuma. Şi aici sunt foarte de acord. Eeee, şi începe isteria, atât de dragă românului. Urlă forumurile! "Fumătorii sunt cu toţii nişte toxicomani nesimţiţi egoişti care doar îşi satisfac o dependenţă chimică şi un viciu care le crează starea aceea de nesimţire şi indolenţă şi nepăsare pentru cei din jur". Că îmi asum dependenţa, e una. Egoistă, nesimţită şi indolentă încă nu. Dar nu e timpul pierdut! "De ce o familie cu copii trebuie să servească masa într-un local îmbâcsit de nicotină, să înghiţim tutunul altora, să ne doară capul, să ne curgă ochii şi să ne pută hainele ca într-un birt ordinar?". Aici sunt de acord. Părinţii cu copii să aibă loc fără fum. Dar ce te faci cu părinţii care îşi îmbuibă aceiaşi copii loviţi de fumul de ţigară cu McDonalds şi KFC? Pe când o să vedem cuşti sau "acvarii" izolate pentru ei? Sau părinţii minunaţi care îşi împing pe o scenă de 2 pe 2, cu 4 boxe uriaşe, unde urlă başii de îţi vine să vomiţi? "Du-te, mamă, să dansezi şi tu cu ceilalţi copii!" asta în timp ce copiii se învârt haotic, loviţi din plin de sunete cel puţin dăunătoare. "Ce lege antifumat e asta dacă localul poate alege să fie dedicat în totalitate fumătorilor?" Păi, ce-o fi aşa de greu??? Dacă eu ca fumător aleg să intru într-un loc sau altul, la fel şi nefumătorii pot alege. Atâta timp cât ţigările se pot cumpăra legal din magazine şi cât timp fumatul nu e ilegal decât în anumite locuri.
Cum ar fi dacă de mâine s-ar interzice carnea de porc, pentru că e foarte dăunătoare în multe cazuri? Sau s-ar interzice mersul cu maşina pe lângă trotuarele cu pietoni, pentru că ce scoate pe dos maşinuţa într-un kilometru rulat depăşeşte de vreo 30.000 de ori ce iese dintr-o ţigară? Atunci cine şi ce ar mai avea de spus?
Ştiu că în Irlanda nu se fumează pe nicăieri. Ştiu că în State fumatul e privit ca o boală. În acelaşi timp, localurile All you can eat sunt pline de obezi, mai tineri sau mai bătrâni, fără să le pună nimeni căluş la gură. Dar eu trăiesc în România. Unde mârlanii aruncă sticle de plastic pe geam. Unde se scuipă pe stradă şi oamenii se cacă în mijlocul drumului. Unde unii îşi lasă maşina pe linia de tramvai, pentru că nu au chef să dea un tur de bloc să găsească un loc de parcare. Şi nu îi mai pune nimeni în cuşti. Nu vorbesc de lucruri mari, gen politicieni corupţi şi drumuri neasfaltate.
Eu îmi plătesc taxele şi impozitele. Parchez doar în locuri de parcat, chit că asta înseamnă să merg pe jos mult după aia. Reciclez hârtia şi borcanele. Nu arunc nimic pe jos, nici dacă mi-ar cădea mâna. Dar asta nu contează. Pentru că în ochii unora sunt o paria a societăţii. Pentru că am ales să fumez. Nu în nasul nefumătorilor, nu în plămânii copiilor. Spune un domn foarte sobru pe un forum: "tu, fumătorule, când mergi într-un local, mergi cu scopul să fumezi?? Doar ăsta este scopul tău când ieşi din casa? Atunci nu ai scopuri prea înalte în viaţă!" Deh, aşa suntem noi fumătorii, mai modeşti şi fără o cale de urmat.
Să fim sănătoşi, oameni buni! Să alegem ce dorim în viaţă. Şi să o facem pe răspunderea proprie şi personală. Şi hai să nu mai dăm lecţii gratuite de viaţă. Să arunce primul piatra ...