Mă transform!

După cum bine vă spuneam zilele trecute, am fost întotdeauna o fată băieţoasă. Şi o adolescentă băieţoasă. Şi o femeie băieţoasă. Să ne înţelegem. Nu masculină. Ci doar băieţoasă şi prinţesă. Cu dulapul bine ticsit de blugi şi tricouri. Hanorace şi bermude. Plus ghete şi başcheţi. Bocanci şi tenişi. Spre marea durere a mamei mele. Care făcuse o fată ca să aibă o păpuşă. Care încerca, de ziua mea, de Crăciun, să îmi bage sub nas câte o fustă. Câte un puloveraş. Pastel. Eu nimic. După perioada rock de negru asortat la negru, am început să las de la mine. Şi am descoperit culoarea. Un kaki, un albastru, ba chiar am făcut o pasiune pentru portocaliu. În rest, un pic de gel, o cremă de faţă, câţiva cercei foarte simpli pentru cele 4 găuri din urechi. Şi multe şosete. Că am pasiune. În plus, mai locuiesc şi cu piticii ăia care îmi joacă feste. Deci, am nevoie de mulţi ciorapi. Câteva pulovere, două fulare şi zeci de căciuli. Un rucsac şi o geantă de piele gen poştaş. Lucrurile erau foarte simple. Pentru mine, ideea de ieşit la cumpărături însemna să mă văd cu Iulia, să mâncăm ceva, după care să-i spun dacă îi vine bine aia sau cealaltă. Dădeam cele mai bune sfaturi.
Acum vreo doi ani, s-a întâmplat neîntâmplatul. Cu Iulia şi Maggie alături, am încercat şi cumpărat primul meu gloss. Cu gust de căpşuni. Maggie, regina gloss-ului şi a rozului, a lăcrimat de emoţie. Dar m-am dat de două trei ori, l-am mâncat în trei secunde şi cam atât. A urmat în curând un maieu roz prăfuit. Care se asorta la nişte bermude lălâi. Deci, aveam o scuză. Dar deja simţeam că se întâmplă ceva cu mine.
Astă vară, am investit masiv în multe fuste. Toate de in, comode, nimic spectaculos. Dar tot atunci am făcut mare caz de nişte sandale găsite pe net, în State. Şi m-am dat de trei ori peste cap până am reuşit să mi le iau. Alea cu platformă au fost repede acceptate. "Dar alea elegante cu toc şi fundiţă???" "E, să le am şi eu în casă, în caz de vreo nuntă, un botez, o cumetrie".
De astă toamnă, mi-am descoperit un obicei dubios. Asortatul cerceilor la restul hainelor! Hmmmm. Punctul culminant s-a petrecut la Viena, de Crăciun. Când, la întrebarea gagicului "ce-ai vrea să-ţi mai iei?" am răspuns fără să clipesc: o fustă! Şi mi-am luat. M-a prins şi Anul Nou în ea! Şi de aici începutul sfârşitului. Trei zile mai târziu, Iulia mă întreabă la rândul ei "ce-ai vrea să-ţi iau cadou de Moş întârziat?" Ca o posedată am spus: o fustă! Şi mi-a luat. Şi ce-am făcut cu ea? Am insistat să o pun pe mine când afară erau -11 grade. Şi la complimentele primite la servici am clipocit. Şi mi-a plăcut.
Săptămâna trecută, shopping cu Iulia. Ca să-şi caute ea cizme. Nici nu am intrat bine în Plazza şi i-am spus că îmi trebuie neapărat un pulover mov. MOV! "Nu din ăla tern, vreau mai viu". Biata de ea, se uita şi nu înţelegea nimic. Eu, drogată, n-am fost capabilă să-mi îndeplinesc obligaţiile obişnuite. De a-i spune ei dacă cizmele alea sunt frumoase sau nu. Dacă alea sunt prea scumpe şi nu merită. Nu. Am umblat hăbăucă, am probat ca o nebună. Şi am plecat acasă cu o cămaşă lila. Cu o bluză mov. Cu două maieuţe cu danteluţă. Şi cu un pulover roz. Asta după ce, cu greu, draga mea Iulia, abia m-a ţinut să nu-mi iau nişte mărgele. La despărţire, nu i-am spus că mă duc să citesc, să ascult muzică sau să mă scarpin ... în cap. "Mă duc să-mi fac ordine în farduri şi cosmetice, că nici nu mai ştiu ce am".
Sunt paralizată de spaimă. Pe bune. Dacă următorul pas va fi să-mi caut turbată pantofi cu toc? Deşi îţi rup picioarele şi te chinuie şi în timp îţi bulesc colana? Şi dacă de la banala fustă de in o să încep să caut fuste şi rochiţe de mătase, vaporoase, cu danteluri? De la ce mi s-or întâmpla toate astea? De la mâncarea cu E-uri? De la salata cu nitraţi? De la poluarea din trafic? Şi dacă de la haine roz şi cu sclipiciuri o să mă transform şi înăuntru? Şi o să plâng aiurea. Şi o să fac crize de personalitate din nimic. Şi o să mă apuce gelozelile fără motiv? Dacă nu o să mai fiu capabilă să schimb priza sau becul ars? Dacă mă transform în muiere???
Am fost aseara cu gagicul să mâncăm. Să umblăm. Ca să-mi dovedesc că nu s-a schimbat nimic, că nu am păţit nimic, mi-am cumpărat o căciuliţă. De la magazinul de bărbaţi. Şi am mâncat paste cu sos mult. Nu doar o salată. Şi mi-am spus că toate întâmplate au fost doar un accident. Şi m-am culcat liniştită. Zâmbind băieţeşte.
M-am trezit la servici (pentru că abia atunci reuşesc să mă trezesc de-adevăratelea, nu când sună ceasul, nu după ce mă spăl pe faţă, nu când pun haine pe mine, nu după ce conduc juma de oră) cu o colegă spunându-mi drăgălaş: "Ce drăguţ e puloverul tău roz! Şi ce frumos te-ai asortat cu cerceii cu fluturaşi!"