Românii suntem noi

Mi-au placut intotdeauna coincidentele, de-aia azi o sa scriu un text enorm, pentru ca s-au adunat trei teme care au, intamplator, acelasi subiect: cum sunt românii.
Acum cateva zile ma gandeam un pic iritata la anumite comentarii de la pozele si povestile mele si cum de ceva vreme nu imi mai vine sa comentez la multe texte de pe bloguri romanesti sau statusuri de facebook ale cunostintelor din Romania, pentru ca am obosit de atata dramatism si nefericire. Si nu stiu cum s-a intamplat, ca exact in ziua aia la cursurile de suedeza am discutat despre cum se vad suedezii (20 si ceva de cuvinte/expresii care au iesit dominante in urma unui studiu) si ca tema am primit sa scriem 20 si ceva de cuvinte care ne caracterizeaza neamul din care venim.

Daca suedezii se vad: tacuti, cinstiti, creduli, rigizi, vorbesc cu voce joasa, multumiti de sine, retrasi, punctuali, distanti, onesti, stangaci, precauti, independenti, lipsiti de spiritualitate, organizati, chibzuiti, muncitori, inhibati, impaciuitori, calmi, rezervati si plictisitori, eu mi-am vazut romanii ca fiind: vorbareti, cu glas ridicat, deschisi, sentimentali, expansivi, inimosi, ingeniosi, nechibzuiti, imprevizibili, laudarosi, joviali, cu simtul umorului, amuzanti, prietenosi, creativi, le place sa petreaca, critici, individualisti, grabiti, mandri, curiosi, vaicareti.

Ultimul cuvant este motivul iritarii mele de mai sus. Care nu era/e chiar iritare, e mai mult un fel de durere, de suparare, de nemultumire. De ce se bucura lumea atat de tare nu doar ca sunt eu bine, ci si ca am plecat din 'tara aia de rahat'? de ce statusurile de facebook au zilnic 'oameni de rahat, job de cacat, viata grea, am pierdut increderea, viitor de doi bani' printre randuri, desi aceiasi oameni au si o casa, o slujba, o vacanta, un gratar in weekend, prieteni de spritz, un sot, o gagica, o pisica pufoasa? La comentariul urmator, facut la o poza in care zambeam cu micuta mea suedeza: 'pt. cine traieste in Romania- devenita ,,Tara Chipurilor Posomorate"(!!!) - o astfel de fotografie este o adevarata ,,delectare"!Multumim si ne bucuram ca avem ocazia sa vedem si ALTFEL de figuri!!!' am urlat de nebuna in casa: de ce a devenit Romania tara chipurilor triste??? Cine va impiedica sa alegeti sa zambiti, sa va bucurati de lucrurile frumoase si sa realizati cate motive de fericire aveti? Si nu, nu vreau sa aud de basescu, politicieni corupti, birocratie, trafic, sefi cretini, job greu!

Daca textele mele precedente ar fi fost despre cum am curatat sange de pe podele si pereti dintr-o casa unde si-a zburat unul creierii, despre orele pe care le petrec in aproximativ 15 autobuze in fiecare zi in care merg din scoala in scoala la copiii cu care fac romana, despre cate tigari am fumat in cele 53 de minute cat am asteptat in telefon sa imi raspunda o persoana de la informatii de la Migratie, care mi-a spus sec: 'asteapta, ca o sa vina un raspuns. Candva', despre cele doua saptamani in care am trimis emailuri la administratie si nu am primit niciun raspuns, ca apoi sa bat pe la nu stiu cate usi pentru a mi se aproba si pe hartie ceva ce oricum aveam drept sa fac. Daca va spuneam ca ajungem in ultima saptamana inainte de salarii sa mancam paine cu unt si cartofi fierti ca de carne nu mai sunt bani sau daca va povesteam cum, in loc sa asteptam sa faca serpoaicele noastre nu stiu cati pui pe care sa ii vindem pe multi bani, ne chinuim cu tot felul de otravuri si solutii sa nu ne moara toti serpii care au fost infestati cu un parazit odios, si uite cum din cati bani am putea face am ajuns sa ne gandim de unde scoatem banii sa ii facem bine. Si daca va spuneam ca in trei zile s-a stricat motorul la barca, ATV-ul si masina troncane si daca as fi pus poze cu mizeriile de la munca de curatenie, daca imi faceam si aratam poze cu mine smulgandu-mi parul de cate hopuri birocratice trebuie sa trec sau poze din traficul total blocat spre casa, pentru ca un istet a provocat un accident din neatentie, daca v-as fi povestit si aratat toate astea in loc de ce v-am povestit si aratat in ultimele doua luni, v-ati mai fi bucurat de fericirea mea, de viata mea, de zambetul meu? Sau m-ati fi cainat, mi-ati fi spus ca traiesc intr-o tara de rahat si cu multa birocratie, ca sigur sunt nefericita cu omul meu ca doar trecem prin atatea rahaturi. Saraca de Lia!

Dar uite ca am ales sa consider toate cele din paragraful de mai sus ca pe tzantzari vara: enervanti, scarbosi, iritanti, inevitabili. Dar cu siguranta nu voi ajunge vreodata sa spun ca vara e un anotimp de rahat pentru ca exista tzantzari. Asa cum m-am bucurat ca un copil ieri cand am primit in sfarsit raspuns la alergarile mele din ultimele doua saptamani si am multumit celui care mi-a dat raspunsul, mi-am ajutat barbatul sa curatam si sa aruncam ce era in terariumuri si am dat cu ulei si otrava pentru paraziti serpii, dupa care am baut un pahar cu vin si ne-am imbratisat si iubit cand ne-am bagat in pat, m-am bucurat cand mi-au intrat bani in cont dupa munca de curatenie, mi-am gasit timp de citit intre zecile de autobuze, am cantat si povestit cu aia mica in masina blocata in trafic, i-am facut un ceai cald lui David care a stat cateva ore afara la cateva grade si a reparat ATV-ul si schimbat uleiul la masina, l-am invitat la masa pe vecinul care ne-a dat un motor de barca, pentru ca el avea mai multe. Si cand n-am avut bani de fripturi am mancat pyttipanna din 4 cartofi, un rest de carnat si o ceapa, iar la desert am taiat in felii un mar si l-am pus la cuptor, cu zahar si scortisoara.

Si ajung la a treia coincidenta cu subiectul 'cum sunt romanii'. De cateva zile a inceput o campanie a celor cu ciocolata Rom de a schimba 'fatza' romanilor pe net, pentru ca daca scrii pe google 'romanii sunt' primele chestii care ies sunt nasoale (hoti, puturosi, paduchiosi, plus altele in engleza, franceza sau spaniola). Eu nu voi fi cea care spune ca nu ajuta la nimic asa o campanie, din partea mea cu cat invata romanii sa vorbeasca si frumos de romani, cu atat mai bine. Dar am facut un exercitiu si am dat pe google Swedes are si mi-a iesit rude, cold, boring. In suedeza cautarea svenskar är vine cu rezultatele: plictisitori, reci, fricosi. English are ... germans, racist, rude, hated. Si m-am oprit ca nu am mai vazut rostul. Ca mi-a fost clar ca treaba cu trasaturile negative la cautarea pe google nu e doar romaneasca. Asa cum, inca o data, mi s-a dovedit ca romanii se cred prigoniti de toti si, in acelasi timp, cumva mai grozavi decat altii. Deoarece cuvantul ales, romanii sunt destepti, nu arata o decenta si modestie pe care o au altii. Eu chiar cred ca sunt romani destepti, asa cum sunt suedezi, cehi, americani, bulgari, irakieni sau somalezi destepti. Si spun deschis si cu mandrie ca sunt romanca, dar nu spun niciodata ca sunt desteapta, muncesc mai bine ca altii, invat mai bine ca altii, ci ii las pe ceilalti sa vada cum sunt. In primele saptamani la munca nu ma baga nimeni in seama, eram mereu lasata in afara grupului cand ieseau colegii suedezi la o tigara. Si nu o faceau pentru ca eram romanca, ci pentru ca eram noua, nu vorbeam limba lor si nu ma cunosteam. Dupa o luna am inceput sa primesc saluturi, urari de weekend placut si invitatii de mancat la pranz impreuna. Dupa inca ceva timp, oamenii ma imbratiseaza cand ajung la job dupa ceva pauza, imi comenteaza pe facebook, ma invita la petreceri, ma lauda pentru rezultatele la scoala si pentru cat de bine mi-am dat drumul la suedeza. Si nu pentru ca sunt romanca, ci pentru ca sunt eu. Si sunt convinsa ca atunci cand se vorbeste despre chestii negative (prostituate, tigani, cersetori din Romania), colegii mei si oamenii care ma cunosc povestesc despre romanca Lia pe care o cunosc ei. Omul sfinteste locul, e mai adevarat ca niciodata.

Eu imi doresc sa vad pe google, pe facebook, pe strada, in ziare, in viata ca romanii sunt harnici, veseli, glumeti, sufletisti, darnici, fericiti. Pentru ca destepti sunt deja, dar nu realizeaza ca EI decid sa isi vada de treaba chiar si cand seful e idiot, sa isi creasca copiii cu decenta chiar cand vecinii isi etaleaza cele mai scumpe masini si jucarii, sa faca o fapta buna cand cineva mai neajutorat are nevoie, sa zambeasca atunci cand vad ceva frumos, sa fie recunoscatori si multumiti ca au o casa, o familie, prieteni, copii, o slujba, mancare, un gratar si un spritz in weekend. Si mai ales, ca fericirea si bucuria sufleteasca nu depind de basescu, politica, tigani, birocratie, trafic, toate astea sunt doar tzantzari care in niciun caz nu fac vara un anotimp de rahat.

BlogJuanul meu amuzant

Dupa cum va spuneam acum vreo 2 saptamani, sunt blogerita juriu aspru, dar sever in concursul initiat de Danone, BlogJuan. Finalisti au iesit 5 romantici si 5 amuzanti. Scriu asa de tarziu pentru ca am facut un efort urias de a citi nu doar textele cu care s-au inscris sau linkurile catre texte mai amuzante sau romantice, ci cam 15-20 de texte de pe fiecare blog. Pentru ca eu sunt de parere ca nu poti fi romantic doar cu un text sau amuzant ca ai spus o data un banc bun. Cu parere de rau trebuie sa spun ca niciun romantic nu m-a convins. Nu stiu, oi fi eu mai putin feminina sau mai ciudata, dar pe mine ma cucereste romantismul faptelor, nu al vorbelor, in plus, am preferat intotdeauna barbatul care imi repara masina de spalat si imi monteaza o etajera pe perete fara sa-i spun eu de 1000 de ori, in fata barbatului care boceste cu mine la vreun film. Ca eu oricum nu am plans nici la Love story. Sunt nashpa, stiu.

La amuzanti a fost mai dificil. Pentru ca din start am vrut sa il ocolesc pe Ovidiu Sirb, ca e bloger mai faimos, comenteaza lumea mult pe la el si eu sunt din aia care sustine intotdeauna echipa mai mica si aparent mai slaba. Pe Vlad Cucu l-am eliminat din competitie aproape din start, nu mi s-au parut niciodata cool sau amuzante povestile cu 'uite, frate, cat pot eu sa beau'. Celelalte postari citite sunt decente, dar nimic nu m-a facut sa rad de-adevaratelea. Imi pare rau, Vlad, sper sa nu te superi prea tare pe mine. Radu Augustin a reusit sa ma piarda pe drum si am vrut sa sar direct la final, ca zambetul se transformase in cascat intre timp. Radu, ca de la una care scrie texte lungi, cu tot respectul, mai taie din detalii! Scrii enorm de mult si din pacate, se pierde din savoare astfel. Oricum, trebuie sa imi explici ce te-a facut sa te dai peste cap ca un nebun doar ca sa culegi tu primul bobocul virginal. Din cate stiu de la prieteni si prietene, prima data chiar nu e vreo mare bucurie, de nicio parte. Ba chiar doare! Andrei Gondos, iti multumesc ca mi-ai adus aminte de adolescenta si peripetiile de pe la concerte. Esti simpatic, dar mai ai de lucrat la stil. Nu mult, asa, pe la colturi. Mi-a placut mult sinceritatea lui Daniel Urda, nu multi barbati ar recunoaste ca nu s-au nascut direct asul volanului. Si tu esti simpatic, dar eu sunt vulpe batrana si vreau mai mult.

Si uite ca am ajuns la Ovidiu Sirb. Si am citit, si am zambit, am ras si am chicotit. Si mi-am zis ca as iesi cu baietul asta la un vin fiert ca sa ne batem in povesti si replici, chit ca e asa celebru si il citesc 35 de milioane de romani. Ca are un umor pe gustul meu, ca poate face si din rahat bici, poate fi si subtil in ironii. Sper sa ajungi la Amsterdam si sa ne povestesti despre parcurile si bicicletele de acolo. Ai votul meu, mey amuzantu-le!

Diverse disparate

* De cand lucrez cu copiii si aici si merg in atatea scoli, observ si ma bucur ca, daca va fi sa am un copil, va face parte din sistemul acesta de invatamant. Dupa 14 ani de lucrat in Romania cu copii de diferite varste, ajunsesem deja la concluzia ca, desi ne batem in continuare in piept cu caramida ca romanii au cultura generala gratie sistemului de invatamant, nu ca strainii ignoranti care nu stiu nimic, copiii care imi treceau prin maini erau tot mai confuzi, derutati si obositi de respectivul sistem. Nici nu stiau ceva concret, nici nu se bucurau, nici nu stiau ce le place sa faca. Simt practic zero, perspective de a face ceva dupa terminarea a 12 clase, la fel de zero. Aici copiii nu au multe materii, nu stiu sa rezolve ecuatii cu 3 necunoscute din clasa a 6-a, nici nu turuie anii de domnie ai nu stiu carui rege. Dar inca de foarte mici, de la dagis (gradinita) stiu sa se descalte cand vin de afara inauntru, se chinuie singurei sa se imbrace/dezbrace, se joaca afara, merg in plimbari in padure, stiu de la cativa anisori sa faca din putina plastilina, culori si hartie tot felul de animalute, jucarii si cadoute de Craciun, sunt creativi si deseneaza superb. Iar cei mai mari, dupa terminarea a 10-12 clase se pot angaja in diverse joburi practice, pentru ca din timpul scolii se face practica si invata si sa dea cu pensula, si sa faca curatenie, si sa aranjeze marfuri pe raft sau sa lege firele de la motorul unei masini. Cativa se duc la facultati, se fac avocati, ingineri si doctori. Dar cei mai multi intra in paine imediat dupa scoala, pentru ca societatea suedeza functioneaza foarte bine cu cateva elite, coordonatori si proiectanti, dar mai ales cu o forta de munca impresionanta si foarte bine pregatita, mai ales practic.

* Am cunoscut doi unchi de-ai iubitului meu, doi neni extraordinari. Unul are 85 de ani, Stig, 50 de kile cu tot cu ambalaj si zici ca acum se prabuseste. Dupa care incepe sa vorbeasca. Despre politica mondiala, economie, Europa, despre faptul ca facebook-ul l-a obosit ca avea prea putina informatie reala si prea multe prostii, asa ca si-a anulat contul. Am ramas cu gura cascata cand i-a explicat altcuiva de la masa care e treaba cu broadband-ul. M-am simtit cu adevarat onorata cand mi-a spus ca vorbesc extraordinar de bine suedeza in atat de scurt timp si ca abia asteapta urmatoarea intalnire sa mai dezvoltam problema politicii europene, ca in sfarsit si-a gasit un interlocutor pe masura. Cel de-al doilea erou al meu, Evert, are 89 de ani si pescuieste, umbla cu masina toata ziua si are cel mai minunat zambet din lume. E insurat de 64 de ani cu Ulla, dar cand am fost la el acasa mi-a zis ca aici locuieste el cu Inga (joc de cuvinte suedez, Inga fiind un nume, dar si inga=nimeni), pentru ca sotia lui sufera de dementa senila si e internata la un azil. Nu il mai recunoaste, a chemat si politia o data, spunand ca e un strain la ea. Dar el o viziteaza zilnic si ii duce un buchetel de flori. Si este iubirea vietii lui.

* Intre 9-20 noiembrie se va desfasura Stockholm Film Festival. Si in fiecare zi cand merg cu autobuzul ma bucur de posterul festivalului: profilul lui George Pistereanu
(care anul trecut, tot aici, a primit premiul pentru rol masculin), in filmul lui Catalin Mitulescu 'Loverboy'. E tare, tare fain sa vezi si astfel de bucati de Romania, nu doar tiganii din metrou care cersesc si canta la acordeon, dupa care injura porcos ca suedezii sunt chitrosi. Sper sa vad si eu filmul lui Mitulescu si le tin pumnii sa mai plece acasa cu ceva premii.

* Printre foarte multii clienti intalniti cu jobul meu de facut curatenie si igienizare dupa incendii, inundatii sau altele, madam Börjesson imi va ramane mult timp in memorie. Am fost sa-i aranjam superbul apartament de 4 camere, dupa un incident cu ceva mancare uitata pe aragaz. Madam are 92 de ani, ne-a intrebat de 10 ori cine suntem si de la ce firma, nu a retinut niciun nume, dar ne-a povestit despre sotul ei mare medic stomatolog, acum dus, despre calatoriile in toata lumea sau despre pranzurile cu familia regala, din vremurile de glorie. Toata casa ei era un muzeu, cu niste detalii extrm de scumpe si de bun gust. Cu o biblioteca impresionanta. Ce a fost extrem de obositor pentru noi si fascinant cand m-am gandit la ea si cei 92 de ani ai ei, a fost ca madam stia exact unde si cum trebuie sa fie fiecare obiect. A trebuit sa scot din biblioteca nu stiu cate carti, pentru ca nu am fost atenta la faptul ca acea carte X trebuie sa fie pe raftul cu carti de dragoste, ca Vilhelm Moberg nu are cum sa stea pe acelasi raft cu Hjalmar Söderberg (nu mai stiu exact de ce, dar stiu ca mi-am facut temele acasa si am aflat cine e unul si cine e celalalt). Nici in bucatarie fetele nu au scapat de scosul si repusul fiecarui borcanas asa cum trebuie. Geniala a fost madam cand ne-a spus foarte serios ca ea nu a avut niciodata atatea pauze ca noi (in program de 9 ore, noi avem 7 ore si 45 min de munca, doua pauze de 15 min de cafea si una de 45 de pranz). Cand am intrebat-o ce a muncit, ne-a spus hemmafru (casnica). Tough job! In ultima zi de lucru la ea ne-a rugat sa o ajutam sa se decida cu ce sa se imbrace cand merge la vizita la doctor: cu jeansii albi si camasa rosie, plus poseta si pantofi asortati sau cu rochia verde-albastru, in conditiile in care ea vrea neaparat sa se dea cu rujul chanel rosu pal. Mda, cand o sa ajung la 92 de ani sper sa fiu madam Börjesson.

* Saptamanile astea m-am mai uitat la tv, ceea ce nu mai facusem de multa vreme. Nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut ca Robinson (varianta suedeza a reality-show-ului Survival) si lectiile de supravietuire ale lui Bear Gryll de pe Discovery sunt sponsorizate de Dacia Duster. Cool.

* Inchei cu cea mai tare stire auzita vreodata in viata mea. Eram in masina, pe drum spre Norrland unde am pescuit. Si pentru ca e o zona in care de obicei nu se intampla nimic (asta pentru orasenii agitati, obisnuiti cu incidente dramatice zilnic). Radio local. Stirea zilei, spusa pe un ton foarte serios. O profesoara de la scoala X din localitatea Y a dus ideea de protest la extrem, urcandu-se pe o masa din sala de mese si efectuand un dans erotic. Femeia era profund suparata de calitatea proasta a mancarii, mai ales a clatitelor servite in acea zi. Dansul a fost executat cu toate hainele pe ea si nimeni nu a fost ranit. Cine isi inchipuie ca Suedia nu e un loc amuzant, se inseala amarnic! Pupez.