A trecut ceva vreme de cand am gatit ultima data pe blog si pentru ca vara nu e inca gata si nu vreau
sa o gonesc povestind deja cum mi-am petrecut-o pana acum, m-am gandit sa va
invit la masa, ca merg mult mai bine povestile de vara cu burta plina, nu?
Desi mai fac din cand
in cand cate o ciorba de perisoare, o varza a la Cluj si de Craciun sarmale,
trebuie sa recunosc ca nu prea fac chestii care iau mai mult de 15-20 de
minute, nu am retete, ci improvizez un pic de fiecare data, combin chestii dupa
gust si inspiratie. Si pana acum se pare ca mi-a iesit, ca nu ramane nimic pe
masa si oaspetii nostri povestesc si altora despre mancarurile mele. Dar gata cu laudatul, hai sa ma apuc de treaba. Combinatiile de mai jos sunt variatiuni pe
aceleasi teme, foarte dragi mie: ghimbir, lime, cous cous si avocado.
De multi ani sunt amatoare de arome asiatice,
dar pana de curand nu prea indraznisem sa ma aventurez si in bucataria proprie.
Dar pentru toate e un inceput. Ingredientele sunt simple si usor de
gasit in
orice supermarket.
In wok, cu un pic de ulei (de floarea
soarelui, ca ala de masline are gust prea puternic), am calit cateva minute 1 ceapa
taiata nu foarte mic, 1 piept de pui mare, taiat cubulete, si am turnat peste o
lingurita de sos de peshte (fish sauce, e baza mancarurilor thailandeze, asa
cum e soia la chinezi si japonezi). Dupa aia am adaugat 2 morcovii taiati
rondele (sau betisoare), legumele pe care le scosesem de ceva vreme din
congelator si nu mai erau chiar inghetate si jumatate de cana de apa. Gustati si daca nu vi se pare destul de sarat,
mai adaugati un pic de sos de peste. Am ras pe razatoarea mica ghimbir cam cat o lingurita si am pus in
amestec spre final. Cu totul, nu ar trebui sa caliti toate
ingredientele mai mult de 10-12 min si la final vedeti sa fie un pic “apos”
totul, dupa care puneti taieteii fierti in prealabil si amestecati. Gustati si
daca nu e deja de ajuns de sarat, mai puneti un pic de soia.
Pentru ca aveam inca
un piept de pui mare, am zis sa mai fac o combinatie, care merge perfect cu
orez cu bob lung (nu e in poza, ca nu am facut chiar atunci, aveam taieteii).
Un pic de ulei, se caleste
un pic puiul taiat fasii sau cubulete, 1 morcov
rondele sau ras pe razatoarea mare, 5 catei de usturoi tocati nu foarte marunt.
Se toarna deasupra o cana de supa din aia facuta din cub
si o cutie de lapte de cocos. Lasati sa fiarba la foc mic vreo 15 min, sa se
inchege un pic zeama. La final turnati zeama de la 1 lime si presarati un pic
de busuioc sau ceva mai mult patrunjel verde.
Pentru ca nu imi vine
sa mananc cartofi la fiecare masa (desi suedezii sunt mari amatori), am inceput
sa combin cous cous cu diverse. E extrem de usor de facut (se fierbe apa cu
sare si un pic de ulei, apoi se pune cous cous-ul in apa clocotita, se inchide
focul si se lasa cu capac cateva minute; instructiunile si cantitatile de
apa/cous cous sunt pe cutie, dar eu pun cantitati egale, o cana de apa, apoi o
cana de bobite, de ex, chit ca la instuctiune zice mai putina apa).
Prima combinatie: piept de pui cubulete, calit
cu ceapa tocata in ulei de masline, se toarna o cana de
apa si se dizolva un
cub de concentrat de pui, se fierbe la foc mediu cateva minute (sa nu se duca
de tot lichidul). Apoi se adauga o lingurita de ghimbir ras si cateva legume congelate,
la conserva sau proaspete daca aveti de unde (mazare, broccoli, morcovi,
conopida, ce va place voua). Se
inchide focul si se amesteca totul cu cous cous-ul fiert in prealabil. Niste
patrunjel tocat deasupra nu are cum sa strice.
A doua combinatie este
pe post de garnitura (merge de minune cu peste) si ia cu totul cateva minute.
Se fierbe cous cous-ul (vezi mai sus si pe cutie pentru timp), intre timp se
taie/toaca rondele/marunt cateva ridichi, ceapa (verde sau
rosie, de preferat,
in ce cantitate va place), fenicul (o planta recent descoperita de mine, cu o
aroma speciala, puternica, asa ca tocati cate putin, amestecati si vedeti daca
mai e nevoie), patrunjel (fiti generosi).
La fel de usor,
in loc de fenicul si ridichi, puteti pune rosii, castraveti (din aia lungi),
ardei gras. Peste toate se pune un pic de ulei de masline, zeama de
lime/lamaie, sare, piper.
Si am ajuns si la
ultima tema (desi nu am terminat cu lime-ul), avocado. Ce mi se pare interesant
la avocado e ca, daca il consumi ca atare, nu are niciun gust, dar in diverse
combinatii da o savoare si o consistenta aparte. Un fruct bun, copt trebuie sa
fie usor moala cand e strans in mana, dar nu prea moale. Nici prea tare,
normal. Daca la taiere are parti negre, nu il aruncati, dati doar la o parte
partile respective.
Eu m-am obisnuit sa
pun avocado in cam toate salatele verzi, mai ales pe timp de iarna. Preferata mea e salata iceberg cu creveti (aveti in poze varianta
frumoasa, ca de restaurant si varianta amestecata). Se taie bucati nu foarte
mici un pic de salata, apoi rosie, castravete, ardei gras, ridichi, se pot
adauga cateva masline si boabe de porumb, cateva frunze de rucola (ce aveti in
frigider, nu e musai sa le puneti pe toate),
dar musai trebuie ou fiert, ceapa
tocata marunt, un avocado bucatele, marar si, dupa cum spune numele, creveti
(dupa cate stiu, cei congelati sunt fierti in prealabil, dar daca vreti voi sa
fiti siguri, dupa dezghetare scufundati-i 2 minute intr-o oala cu apa clocotita
si lasati-i sa se raceasca dupa aia). Se face un dressing de lamaie, ulei de
masline, sare si piper si se toarna peste amestec.
Urmatoarea combinatie e un fel de salsa super
simplu de facut, care
poate fi mancata cu chipsuri tacos sau pur si simplu
langa o friptura.
La doua rosii puneti
un avocado si o jumatate de ceapa rosie, toate tocate marunt. Atentie doar ca
avocado se oxideaza foarte repede, asa ca faceti combinatia inainte sa o
mancati, nu o lasati prin frigider. Peste toate astea se pune coriandru tocat
marunt (are un gust special, acrisori si foarte proaspat, dar daca nu gasiti
proaspat, inlocuiti cu patrunjel si eventual cateva frunzulite de busuioc),
sare, piper, un pic de ulei de masline si zeama de lime.
Intr-o duminica asta iarna, cand nu iti venea
nici sa iesi de sub plapuma, d’apoi sa iesi la cumparaturi,
am zis ca fac de
mancare din resturi. Aveam un pic de piept de pui de cu o zi inainte, care
incepuse sa se usuce, o conserva de boabe de fasole (vedeti in magazine, sunt o
gramada de feluri, alba, neagra, rosie, plus boabe de naut, care sunt o
nebunie), o rosie, un avocado, jumatate de ceapa rosie si boabe de porumb.
Taiat marunt ce e de taiat, amestecat cu fasolea si porumbul, sare, piper, un
pic de ulei de masline, zeama de lime si patrunjel . Am repetat combinatia fara
pui, ca garnitura si e una din favoritele mele.
Am ajuns si la desert.
Desi imi place sa mananc, nu am copt o prajitura in viata mea. Torturi am mai
facut, rar, dar cu blat cumparat. Si uite ca mi-am gasit chemarea! Cheese cake
fara coacere. Pe care il fac des si in combinatii de moment, doar baza retetei
fiind pastrata. E nevoie de o forma cu fund detasabil (a mea are 25 cm, deci
cantitatile le adaptati in functie de asta, mai putin daca aveti de 20 cm, mai
mult daca aveti de 30 cm), 350 g de biscuiti digestive sau de graham care se
maruntesc si se amesteca cu 150-200 g de unt moale.
Daca
aveti chef de jucat cu arome, puteti pune un pic de esenta de rom.
Amestecul de
biscuiti cu unt se pune in forma unsa cu un pic de unt si se apasa usor, sa se
formeze baza. Se baga in congelator cat faceti restul. Bateti cu mixerul 400 ml
de frisca lichida pana se intareste bine, amestecati in frisca 400 g crema de
branza de tip Philadelphia si adaugati putin cate putin zahar pudra, gustati sa
nu fie prea dulce. In amestec de pune un pic de vanilie (eu iau betisor de
vanilie, e cel mai bun si tine mult in frigider), coaja rasa mic de la 1 lime sau
lamaie(daca vreti un gust mai puternic, radeti mai mult) si zeama. Si aveti esentialul.
Puteti sa lasati asa sau puteti pune si fructe de padure zdrobite in compozitie,
cum va place. Turnati compozitia peste baza de biscuiti si bagati la congelator
cam o ora (verificati din cand in cand, sa se intareasca, dar sa nu inghete).
Scoateti cu 15-20 de min inainte de a servi si ornati dupa bunul plac (capsuni,
zmeura, mure).
Sper sa va ridicati satui si satisfacuti de la
masa si ne auzim curand, la povesti de vara suedeza.Pupez!
