"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

miercuri, 23 aprilie 2008

Despre intimitate


Spune DEX-ul asa: INTIMITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este intim. ♢ prietenie strânsă, apropiată. * a trăi (sau a fi) în intimitatea cuiva = a avea legături strânse cu cineva. ♢ profunzime (a unui sentiment, a unui gând etc.). 2. (pl.) lucruri, chestiuni personale. 3. cadru restrâns, familiar. (< fr. intimité).
Cateva intamplari foarte recente, m-au facut sa ma gandesc la acest subiect, ce inseamna intimitatea pentru mine. Pentru multi "intimitate" inseamna organul sexual, iar "relatia intima" relatie sexuala. Mie mi se pare mult mai ushor sa ai o relatie sexuala cu cineva, decat sa ai o relatie intima cu cineva. Aceea in care sa nu te cenzurezi, sa iti permiti sa ai si un cosh, sa te alinti, sa spui tot ce vrei sa spui, fara teama ca vei primi bile negre, in care sa puteti tace amandoi stiind ca nu e nimic rau in asta, ci din contra. Mai e apoi intimitatea cu tine insuti/insati, extrem de importanta, cel putin pentru mine. Sa te poti pupa si lua in brate, sa-ti zambesti si sa te simti bine cu tine insuti/insati.
Imi aduc aminte foarte clar momentele in care mi-am simtit incalecata si chiar violata intimitatea. O data chiar la mine in casa, cand o persoana pe care o vedeam pentru prima data in viata (o amica a prietenei mele care locuieste si acum la mine), din dorinta de a ma ajuta probabil, s-a apucat sa-mi scoata din mashina de spalat hainele proaspat spalate si sa-mi intinda chilotii pe uscator! Pot sa va spun ca ma sufocam de furie in timp ce ea imi spunea "lasa, ca toate avem chiloti", vorba care m-a facut sa urlu isteric: "pe chilotii mei nu pune nimeni mana, decat daca ajungem si in pat dupa aia!". A doua intamplare nefericita care m-a facut sa ma simt violata in intimitatea mea a fost cand mi-am gasit mashina sparta si relativ distrusa (bord rupt, scaun ars cu tzigara). Dupa ce a plecat si politia care a dat cu praf pentru amprente, a trebuit sa duc mashinutza la service. Abia atingeam volanul, aveam un sentiment de sila cumva, desi a mea si imi era mila de ce patise, as fi dat-o pe loc. A trecut mai mult de o luna pana am dus-o la spalatorie, i-am dat o noua fatza, am dat-o cu ruj si gloss si am sters ultimele urme ale violului (desi in sufletul meu senzatia a mai persistat ceva vreme).
Zilele trecute, notiunile pe care le aveam despre intimitate (in special a mea), au capatat noi valentze. Duminica (ce-o fi fost in capul meu de am ales ziua asta in care ar fi trebuit sa ma relaxez, nu stiu) m-am programat la cosmeticiana mea preferata (o roshcata simpatica si vorbareata cu care am devenit buna prietena in timp) la un epilat inghinal. De atatia ani de zile, am facut aceasta operatiune acasa, in intimitatea peretzilor si dushumelei mele, cu ceara incalzita si reincalzita de 100 de ori ca, deh, sunt sensibilioasa si sa nu ma ard, etc. Dar de data asta am zis ca e cazul sa se ocupe altcineva de asta, in plus cred ca mi-am setat gresit creierul cum ca la cosmetica e ceva de rasfatz, masaj, creme parfumate, ceva dragutz deci. Cu zambetul pe buze mi-a spus: chilotzeii jos si sus pe masa, imediat terminam! Am avut cumva senzatia copilei minore careia ii spune fotograful cu ranjet ticalos: dezbraca-te ca nu-ti fac nimic! In urmatoarele 15 minute am suferit atat niste agresiuni extrem de usturatoare, cat si niste pozitionari care ar fi facut-o geloasa si pe o vedeta de filme XXX! Ca sa nu mai spun ca fata aia numai un Papanicolau nu mi-a facut, in rest, profesionist adevarat, nu a lasat nici un loc neatins si nici un fir neclintit. La sfarsit, mi-a spus incantata: uite ce frumoasa e, mica si dragutza! Palida la fatza si cu o voce sfarshita i-am raspuns: si e si bine crescuta, am dat-o de mica la scoala de dansuri si bune maniere.
A doua zi, ca un facut, aveam programare la controlul meu anual de femeie civilizata si care se respecta: la ginecolog. Doctoritza, o moldovianca di piesti Prut, m-a controlat, s-a uitat, si a exclamat: ci col rozaliu si sanatos ai, Lia! Uiti! (si mi-a pus o oglinda in fatza ... fetzei) Sa viezi si tu ci frumoasa ieshti in intimitati!

luni, 21 aprilie 2008

De weekend

Cu totii cred ca asteptam weekendul cu mare incantare, iar eu nu fac opinie distincta. De obicei fac niste planuri, iesim vineri acolo, sambata mergem acolo, etc, weekendul asta am zis fara planuri.
Si obositi si stresati vineri seara am ajuns sa ne dixtram de minune in casa, hlizindu-ne si prostindu-ne,am reusit in sfarsit sa dorm cum trebuie, sa ma trezesc sambata dimineata la 100!!! (asta pentru ca in afara de faptul ca am pus telefoanele pe mute, le-am si ingropat intre haine in dulap :D )
Fara sa ne grabim, fara sa ne stresam, sambata am ajuns la La famiglia, un spritz, un gratar, flori, viata, nepoata zurlie si demna de titlu de nepoata mea :)
Nu stiu cum se intampla ca, desi nu e chiar la tzara, e pe centura Bucurestiului, desi si ai mei muncesc si alearga nebuni in vartejul asta care ne-a devenit viata, cand ma duc in weekenduri la ei, la curte, copaci, iarba si catzei, timpul trece mai molcom, aerul e mai uhsor si mai parfumat, zambesc mai ushor si ma simt mai copila.

vineri, 18 aprilie 2008

fara titlu


Si ca sa nu va las inneguratzi si cu prea multe intrebari, pentru relaxare si ceva adrenalina, va recomand un drum la Giurgiu, a doua si a treia zi de Paste. Eu vreau sa vad baloaneleeeeeeeeeeeeeee!!!!

P.S. Nu am mai rezistat sa vad poza aia cu Miqui distrus momentan, asa ca am schimbat-o cu doua mai vechi, ce-i pun perfect in valoare personalitatea. Weekend placut!

Ce alegem?

Credeti in destin, soarta, ciobanul Mioritzei sau in liber-arbitru, "eu aleg" etc? Eu sunt cumva la mijloc. Cred ca avem niste linii trasate nu de noi, ci de familie, educatie, bagaj genetic. Dar mai departe, chit ca e foarte greu de multe ori, noi alegem. Vrem sau nu sa ne depasim starea, limitele, conditia. Alegem daca plecam capul sau luam taurul de coarne. Alegem daca intindem si celalalt obraz sau dam palma inapoi. Zilele trecute am citit un post pe blogul prietenei mele si mi-am adus aminte de cei pe care i-am pierdut si eu si blocul/cartierul meu din cauza alegerilor pe care le-au facut. De ce Bogdan, care de pe vremea lu Ceausescu era plin de de toate, cu parinti plini de bani, nu-i lipsea nimic, de ce el, un baiat atat de plin de viata, veselie, bucurie, s-a apucat si a murit de droguri? Cand, cum si de ce a ales el? De ce nu eu? Si eu am fost tentata, si eu am trecut pe la anumite peteceri, intalniri, etc unde as fiputut alege sa o fac si eu. Si n-am facut-o. De ce ei da si noi nu? Le era predestinat sau au ales? Si daca tot e sa alegi ceva, iti asumi alegerea pana la capat? Sau te depaseste prorpia-ti alegere si nu mai poti alege calea inapoi? Prea multe intrebari, prea putine raspunsuri. De fapt, si daca as primi raspunsurile, ar schimba cu ceva situatia? Nu cred.

take away the pain

Azi sunt un pic trista. Nu am patit nimic eu, ci doi prieteni traiesc niste clipe nefericite. Cand am aflat, m-am intristat foarte tare, dar mi-am dat seama ca nu voi putea intelege niciodata exact ce e in sufletele lor. Si am realizat ca fericirea si tristetea sunt doua sentimente atat de egoiste! Atat de personale si de neinteles 100% de catre ceilalti. Rezonam cu ceilalti cand sunt foarte fericiti sau foarte tristi, dar nu avem cum sa intelegem exact ce si cum.
Imi aduc aminte cand a murit bunica mea, eram mai copila, m-a luat o tanti grasa in brate si m-a strans in blana ei, spunandu-mi lucruri pe care nu vroiam sa le aud. Nu stiu daca acum, adulta si deja invatata sa ma cenzurez "ca asa e frumos", as reactiona la fel, dar stiu ca atunci am impins-o si i-am spus: ce stii tu ce e in sufletul meu si cat imi e deja de dor de ea? Din acest considerent nu am stiut niciodata ce sa spun oamenilor cand le moare cineva apropiat. Condoleante imi suna sec si rece si impersonal.
In partea cealalta, am norocul, zic eu, de a fi capabila si acum sa "pun degetul", in istoria-mi personala, pe momentele de fericire. Alea care mi-au umplut plamanii de aer si mi-au facut inima sa bubuie de atata plin. Si pe care le-am trait singura. Nu pentru ca nu era nimeni cu care sa impartasesc ce simt, ci pentru simplul motiv ca nu ma intelegeau. Mai demult chiar ma infuriam ca cel/cea careia ii explodam de fericire in fatza reactiona mult prea "shters", la fel cum tristetzile mele izbucnite in bolboroseli de cuvinte si lacrimi mari si sarate nu scoteau mai mult de un "imi pare rau". Pana am inteles ca cel de langa mine nu putea fi fericit de fericirea mea, ci pur si simplu bucuros, la fel cum tristetea mea nu putea sa-i faca tristi, ci doar sa-i afecteze prin prisma faptului ca eu sufeream.
Am primit o dedicatie de la un om ce m-a iubit tare mult si care era foarte fericit cand asculta melodia asta. Mi-a dat-o si mie crezand ca voi intelege si voi simti exact ca el. Am inteles ce trebuia inteles, dar de simtit, mi-a placut, dar nu pot spune ca m-a facut fericita. Am regasit-o intamplator zilele trecute, dupa aproape 6 ani, si mi-a umplut sufletul de nostalgie, dor, bucurie, tristete, fericire. Cine m-ar intelege?

joi, 17 aprilie 2008

Sa spicuim romgleza, por favor


Stiu ca e un subiect arhidiscutat si intors pe toate fetzele, evolueaza limba, ne ingropam limba, milioane de opinii pro si contra invaziei de barbarisme in limba romana. Stiu ca m-am revoltat o singura data cand l-am intrebat pe un profesor in facultate: "cum ati spus? uorcarshi? Ce inseamna???" Fatza shocata: "Nu stii engleza? Worker inseamna muncitor!" Asta stiu, uoarcarshi nu stiu ce inseamna si in ce limba e. Intre noi fie vorba, nu stiu nici acum, dupa 10 ani, daca shocul lui cultural a fost ca nu stiam ce inseamna oribilul cuvant (suna ca un rahat, sa recunoastem) sau ca era cineva atent la ce vorbea el. M-am lovit de nenumarate de atunci, ca noi toti, n-am fost in stare niciodata sa jonglez intre cele doua limbi pe care consider ca le vorbesc destul de bine (romana si engleza), dar probabil ca tocmai acesta e handicapul. Nu m-am mai gandit de mult la acest subiect pana azi, cand am citit un frumos articol despre tipurile de neveste (publicat intr-o revista pentru dame iesite din comun, "Bi ZA ONE, nu just anyone!"). Clasificarea e amuzanta: Nevasta copil, Nevasta antreprenor, Nevasta casnica, Nevasta manechin, Nevasta de politician, Nevasta independenta. Sunt foarte previzibile descriile, credeti-ma pe cuvant. Dar am gasit niste exprimari care m-au amuzat teribil: Este asa-numita selfmadewoman, determinata si competenta Trecand peste faptul ca self-made-woman se scrie cu liniutza intre, ca e mai multe cuvinte intr-unu singur, de tipul shampon 3-in-1, I had a nedumereishan, ca sa imi citez un fost elev de la meditatii: cum o fi femeia determinata (DEX: care a fost precizata, stabilita, definita)? Ahaha, striga maimutza, mangaindu-si tandru putza, e vorba despre cuvantul din limba engleza determined adicatelea hotarat, plin de hotarare. Acum e mult mai clar si si suna mult mai bine. Moving along, ca sa ma mentin in trend, gasesc un cuvant genial, senzational, fara nici o legatura cu alte limbi straine, ci doar cu o puternica imagine simbolica. M-am tavalit pe jos de ras, i-as da un premiu autoarei pentru imaginea creata in creierashu-mi zburdalinic: Poate fi tanara sau mai putin tanara, frumoasa (dar nu e musai), inteligenta sau vegetala, nu prea conteaza. VEGETALA!!!!!! Deci, nu mai spunem prostutz, tampitzel, o vaca, da-o dracu', imbecila, mai putin dotata intelectual, etc, ci pentru a nu jigni decat regnul vegetal (care oricum nu conteaza, ca e ametzit de atatea cianuri si betoane), gasim expresia cea mai politically correct vegetala. Abia astept sa ies cu prietena mea la o cafea+barfe, sa vorbim rautacisme si sa comentam de sus: uite-o, fata, pe aia, arata ca o planta si se vede pe fatza ei ca e si foarte vegetala!

Frustrari civice

De ieri dupa-amiaza m-au lovit una dupa alta diverse situatii care ma infurie, ma fac sa spumeg si sa realizez ca noi jignim animalele cand ii facem pe oamenii imbecili "animale", cand ar trebui sa fie invers. In ordinea crescatoare a importantei lor in iminentul meu atac cerebral:
1. Ajung ieri acasa, parchez frumos mashinutza cat mai aproape de cea din dreapta pentru a ramane loc pentru inca una in stanga mea, imi iau catrafusele, nu fac doi pashi pe trotuar cand dau de un imens rahat de caine exact in aleea de 15 metri din fatza blocului. Din cauza de trotuar mic si multe mashini parcate, iti ramane foarte putin loc sa mai si ocolesti rahatul. Un metru mai incolo, altul, si altul. Sa ne intelegem, iubesc cainii, ma joc cu ei, am avut si eu la bloc, il scoteam la plimbare, isi facea nevoile. Il invatasem sa faca in gradina! Si, da, cu riscul de a parea stupida si tampita, cand il apuca pe trotuar adunam cu un shervetzel sau o pungutza si aruncam la cosh. Pentru ca asa ar fi normal, pentru ca am vazut in tzari civilizate unde ne uitam cu admiratie invidioasa si-i numim "robotzei" pe idiotzii aia care recicleaza, arunca gunoiul separat pe caprarii si aduna rahatii cainilor lor. Revoltata, discutam mai devreme cu niste colegi, si o intreb pe una care are si isi plimba catzelul: ai face asta? Pai, da, dar doar daca ar face si altii. Ce, eu sunt mai proasta? No comment...
2. Stim cu totii farmecul statului la bloc, vecini curioshi, miros de ceapa prajita si sarmale pe hol, muzica tare la ore la care tu vrei sa dormi, bormashina obsesiva in creierii tai. Pentru toate astea am intelegere cat de cat, curiozitatea e omeneasca, mirosul de mancare nu are unde sa se duca in alta parte, are chef de o muzica omul, e mai artist, imbunatatiri in casa trebuie sa faci. Dar exista ceva ce nu voi putea intelege niciodata, ceva ce ma umple de scarba si nervi si ura: aruncatul diverselor pe geam. Prin diverse inteleg: mucuri de tzigara, pachete de tzigari, resturi de mancare, chilotzi ruptzi (da, chiar au atarnat in fatza blocului, intr-un copacel, vreme de cateva saptamani), tampoane, sticle, etc. Aseara, in timp ce pufaiam ca trenul la vederea grasimii inchegate pe pervazul meu de la bucatarie, vaca aia de deasupra (da, aia care m-a si inundat) si-a aruncat linistita mucul aprins de tzigara care m-a ratat la milimetru. Vorba unui amic: pai, daca te mananca la hemoroizi sa scoti capul pe geam?
3. Stim cu totii ca in afara sectorului 3, sa gasesti un loc de parcare e o adevarata aventura. Si eu ma chinui, injur, ocolesc de 100 de ori, ma lipesc si eu cat pot de mult cat sa ma injure omul, dar sa aiba loc sa plece, imi lipesc oglinzile ca sa aiba loc pietonii, etc. Dar exista situatia rara cand ajungi intr-un loc si gasesti nu unul, ci doua locuri goale! Ce faci atunci? pai, majoritatea celor pe care i-am vazut nu sunt atat de prosti ca mine sa se limiteze la unul, ci le ocupa stramb pe amandoua, ce dreacu, daca-i bal, bal sa fie! Stau si ma intreb, oare cat o sa mai rezist sa injur doar si sa fac tensiune? Cand o sa trec pragul psihologic si o sa incep sa scuip parbrize, sa scrijelesc cu cheia pe capota BOU-LE sau VAC-O si o sa tai cauciucele cu briceagul (pe care o sa incep sa-l port in geanta)? Va voi anunta.
4. Vicecampion la motive de isterizat este ceva ce ma bantuie de multa vreme, dar mai devreme mi-a pus capac. De ce buda femeilor (care se presupune ca sunt gospodinele, ingrijitele, aranjatele, cochetele, pretzioase, etc) este intotdeauna mai jegoasa decat a barbatilor? La mine la munca, institutie serioasa, sobra, cu oameni educati, cu scoli, traininguri, delegatii prin toata lumea, pe palierul unde lucrez, sunt aproximativ 15 femei, foarte rar toate la servici in acelasi timp (mai o delegatie, mai o intalnire in afara, etc). Avem o toaleta pentru toate. Trebuie sa recunosc ca nu mi s-a intamplat de mai mult de 2-3 ori in 6 luni sa fie ocupat. Deci, nu se pune problema de aglomeratie, trafic intens. Cu toate astea, desi femeile de servici fac curatenie luna o data pe zi, desi peria de buda e curata si schimbata o data pe luna, in fiecare zi, dupa ce o anumita una sau alta persoana (prietenii stiu ce spun) iese de la buda, vasul e plin de rahat! In fiecare zi! Cum o fi, sa fii mare directoare, sa te dai cu parfum frantzuzesc, sa umbli pe la Bruxelle, Roma sau Barcelona, si sa nu stergi in pizda ma-tii buda dupa tine?????
5. Motzul la kkt, ca sa ramanem in tema, il reprezinta ceva ce intr-adevar m-a facut azi dimineata sa imi doresc sa am un pistol si o cagula. Da, le-as fi folosit. Mergeam cu 60 la ora (se poate si asta!) pe Kiseleff, relaxata, muzica mishto la radio, si pe geamul deschis imi intra miros verde-umed de primavara, dreapta stanga vad copaci multi si verzi, cateva runduri de flori. Mi se umple sufletul de bucurie si de speranta "mey, se poate!". Opresc la stop si imi intzepeneshte zambetul pe fatza: un ordinar scarbos pe care nu-l pot numi animal din cauze enumerate mai sus, isi deschide portiera Volkswagen-ului Passat si arunca dintr-o mishcare scrumiera plina de mucuri in mijlocul strazii. Inchide tacticos portiera si pleaca mai departe. Imi venea sa plang de furie, nu vroiam sa cred ca am vazut ce am vazut si ca in plin centru de Bucuresti 2008, chiar curat la ora 9 dimineata, cineva poate sa faca asa ceva.

Ma gandeam ca daca pun "pe hartie" supararile mele ma voi linisti. Trebuie sa va spun ca spumeg, mi se zbat tamplele si ma simt neputincioasa. Si imi pun intrebarea: pana cand? Pana cand o sa ma mai enervez, sa-mi creasca tensiunea, sa ma doara sufletul, sa ma mai intereseze altceva decat propria patratzica unde stau? Cand o sa ajung sa tzopai pe langa rahati si sa ma bucur ca fac mishcare? Cand o sa renunt la a mai deschide geamul ca oricum am aer conditionat, nu conteaza ca mi-au murit plantele si eu sunt palida la fatza? Cand o sa ajung sa trec indiferenta pe langa ORICE?

miercuri, 16 aprilie 2008

About me in a funny way :)

Acum aproape o saptamana, am primit un mail f dragutz, desi la prima vedere parea genul "daca nu trimiti mai departe, o sa ti se rupa unghia de la degetul mic, o sa faca un caine pipi pe piciorul tau si kk un porumbel pe parbrizul tau". Erau niste intrebari personale carora trebuia sa le raspunzi si sa le trimiti inapoi celui care ti le-a adresat, dar la randul meu, am putut sa le trimit prietenilor si am primit raspunsuri. Intrebarile sunt mai jos, iar raspunsurile sunt "aglomerate".
1. Unde ne-am cunoscut?
2. Crezi ca-mi stii al doilea nume?
3. Fumez?
4. Culoarea ochilor?
5. Am frati sau surori?
6. Care e unul din lucrurile mele preferate pe care le fac?
7. Ce muzica imi place?
8. Sunt retrasa sau expansiva?
9. Sunt rebel sau urmez regulile?
10. Vreun talent special?
11. Cati copii am?
12. Daca ai fi cu mine pe o insula pustie, care crezi ca ar fi lucrul pe care l-as aduce cu mine?
Raspunsuri:
1. Unde ? La liceu - 2; petrecere de liceu; la bloc; job – 5 + La redactia EVZ, eram prezentata ca vroiam sa vin sa lucrez la tine ; la tine acasa, petrecerea burlacitzelor (pentru cumnata mea) ; pe terasa de la Casa Eliad - 2 ; la nunta mea (a ei :) ). Cu aceasta ocazia am realizat ca muncesc foarte mult, prea mult, daca pe 6 dintre voi i-am cunoscut la munca. In plus, ar fi cazul sa ma intorc la scoala, uite ce prietenii durabile se nasc acolo :)
2. Al doilea nume - 6 din 16 « intervievati » nu stiu ca ma cheama si Mihaela (da, pentru ca nu consider ca mi se potriveste acest nume, de-aia nu spun ca ma cheama si asa, desi in ultii ani am primit cadouri cu aceasta ocazie :D )
3. M-am lasat de putin timp, dar am mai pufait de cateva ori.
4. Ochii sunt caprui pur si simplu, nu spre verzi, nu verzi, din pacate (cred ca faptul ca mi-am dorit atat de mult ochi verzi v-a facut pe unii dintre voi sa-i vedetzi asa :p).
5. Am un frate, toti ati stiut (oare m-am plans prea mult ? hihihihi).
6. Lucruri preferate: sa mananci inghetata (de doua ori) (o, daaa!); sa te uiti la filme (da, Miha, mai stii X Files ? hahahahaha !) ; sa socializezi (da da da !) ; sexul - de doua ori nominalizat (right on !) ; toate (adevarul e ca in afara de spalat vase si trezit dimineata, majoritatea lucrurilor pe care le fac, le fac din placere) ; sa mananci ciocolata neagra (mmmmm !) ; scrisul – sper ca nu ai uitat ca ai un roman de terminat (hehe, mi se pare mult spus roman, dar mi-a mai zis candva un prieten ca am cur de romancier hihihihi !) ; vorbitul (mey, daca am atatea de spus !) ; te iubesti pe tine insati (din punctul meu de vedere, nu poti astepta sa fii iubit daca nu te iubesti tu inaintea tuturor) ; « no smoking » (not even after :D ) ; treaba aia cu ciocolata topita pe degete, sa conduci, sa scrii (in ordinea numerelor de pe tricou) ; sa mergi in club (deja am inceput sa fiu cam mofturoasa).
7. Muzica : veche si buna ; nu mai stiu, dar ai avut gusturi eclectice intotdeauna ; nu stiu sa definesc stilul, dar e muzica din Vama Veche (hehe, aia mai veche, ca Vama asta mai noua nu ma mai prea incanta cu muzica, de cand cu manele si house) ; muzica buna ; rock ; U2 ; cred ca in afara de manele, suporti orice ; rock in principal, cu diverse deraieri ; alternativa ; oldies ; in afara de manele, cred ca aproape tot (asa e)
8. Retrasa sau expansiva ? expansiva ; hehe, mai intrebi ? expansiva ; cu siguranta expansiva ; expansiva in general ; deloc retrasa ; ohohhh ooo expansiva ; retrasa ca o explozie atomica de 5 megatone – nu va contrazic :)
9. Rebela sau urmez regulile ? Rebela ; care reguli ? intotdeauna rebela ; esti cam rebela ; le urmezi, desi vrei sa para ca nu ; rebela, parerea mea ; rebel yell, baby; rebel scrie pe fruntea ta ; cand nu esti rebela, urmezi regulile ; Interesant... nu credeam ca esti atat de familiarizata cu conceptul de "regula" incat sa stii ce inseamna cuvantul!; cum ii zice si lu blogu tau: rebel ; reguli ? nu sunt pentru tine ; esti regulie.
10. Talenturi :) - scrii bine ; esti pluritalentata ; scrisul ; sigur ca ai, dar nu l-am descoperit eu ; gatesti bine ; acela de a-i asculta pe ceilalti, plus ca scrii bine ; Sa iesi mirosind a floricele din situatii de cacat ; scris, povestit, creativitate ; proza ; dansezi frumos, scrii si gatesti bine ; de a-i binedispune pe cei din jurul tau; scrii bine, te pricepi de minune sa fii o buna prietena ; ai un talent deosebit de a da peste barbati idioti (hahahahaha, nu m-am putut abtine sa nu pun la sfarsit acest talent descoperit de o alta berbeaca, dar care a avut talent sa-si gaseasca un super baiat).
11. Nu am copii, decat spiritual (cei doi finutzi, Victor si Mara)
12. Ce-as lua cu mine … Ticutzul (hihihihi, incape in rucsac, dar n-as avea ce face cu el acolo, ca intra apa si nisip la el) ; un televizor (ce naiba sa fac cu el fara curent si cablu ? acvariu pentru peshti ?); ziarul, sa faci revista presei (hai, hai, te intreci cu gluma) ; pe Miqui (da, l-as lua pe Micotic) ; sunt convins ca nu ti-ai aduce hainele (mey, nu cred ca le-as tine pe mine, dar de adus le-as aduce by default) ; un laptop, sa completam blog-ul (asha sa-i ramana numele !) ; barca cu care sa pleci cat mai repede de-acolo... nu te vad foarte capabila de a sta pe o insula pustie (mey, capabila sunt, doritoare nu prea) ; laptop-ul sa ai pe ce scrie si sa asculti muzica ; crema de plaja (da da da) ; un camion de ciocolata neagra (e, hai, merge si asa, un bax) ; oglinda (hmm, nu prea) ; pe tine (intre noi fie vorba, e cel mai bun raspuns).

Mai am vreo 3 -4 persoane care nu mi-au raspuns inca, dar per total, m-am bucurat enorm sa vad si ca mi s-a raspuns f repede, si ca lumea a fost in general amuzata de prostioara asta. Singura mea dezamagire si tristete e ca cineva la care ma asteptam sa fie amuzat de faza asta, din cauze de suparari, de prea multe adunate pe umerii ei, mi-a spus ca nu imi raspunde pentru ca a imbatranit si i se pare ca un oracol de clasa a IV-a ... Si ce mishto era in clasa a VI-a cand completam oracole ... :)

marți, 15 aprilie 2008

Ce leu a fost, ce shobolanel a ajuns :)



Miqui s-a transformat in Micoticul, face baie cu shampon special (he hates it! he really really hates it!), deja miroase a medicament de la cate ia, bietul de el, dar spre marea mea bucurie, din insulele alea de buba, a inceput deja sa-i dea blanitza sanatoasa si frumoasa :) Si da, din pacate, corzile vocale nu i-au fost afectate si imi canta isteric-obsesiv la fel ca intotdeauna.

Fii tigresa din patul lui! (citat din Cosmo)

Primesc zilnic diverse mailuri de la tot felul de site-uri de lifestyle/gagice/gradinarit etc. De obicei nu prea intru pentru ca deja stiu (am citit cu sfintzenie Cosmo, da?) cum sa-mi aduc barbatul intr-o stare orgasmatica sora cu atacul de cord, in timp ce-i fac un coq au vin, un tort de bezea si spal si geamurile (ba nu, pe alea le spala baiatu in casa, ca eu sunt moderna, la naiba!), stiu sa slabesc ingrozitor de mult in 2 zile, dar nu vreau, si stiu cum arata cele mai trendy perechi de pantofi ai sezonului (pe care nu i-as purta nici moarta!). Cu toate astea, mi-a atras atentia un titlu de pe un site: Cele mai cunoscute fetishuri. Intre doua picaturi de ploaie, o mancare de spanac (construita la 8 dimineata in timp ce inca dormeam) si un raspuns la intrebari despre probleme din domeniul energetic (mai si muncesc, da?), m-am apucat sa-l citesc: "Fetisul inseamna obsesia fata de un obiect sau fata de o parte a corpului. In ziua de azi, cea mai des intalnita este conotatia sexuala a cuvantului". Booon! Deci, e cu sex! "Cateva reviste au decis sa faca un studiu pentru a vedea care sunt cele mai comune fetisuri ale barbatilor. Iata ce a iesit": "Talpile si palmele - E un fetis cunoscut, si poate unul dintre cele mai "cuminti" de pe aceasta lista". O mica problema de acord gramatica, dar daca asta e cea mai cuminte chestie, sa vezi tu bice si carice mai jos! In ordine: cerceii, pielea, vinilul latex-ul, unghiile si rujul roshu, parul prins in coada (in ideea fetele cumintzi au parul strans in coada hihihihihihi!), apa, dushurile aurii. Apa??? Dushurile aurii????? Despre ce e articolul asta? Fetishuri sau instalatzii sanitare? Mult mai edificata asupra acestui subiect de mare interes, dau cu scroll-ul in jos si citesc: Secretul fericirii durabile, Remodeleaza-ti silueta cu ceai alb si anason, Cele mai tari 3 pozitii sexuale. Si citesc si mai jos: Va puteti dezabona printr-un simplu click urmand acest link. Exact.
Apropo de stereotipuri si fetishuri, am vazut in ultima vreme scene din diverse telenovele (sud-americane) si mi-am dat seama ca in viziunea scenarishtilor, eu as fi o curvishtina ticaloasa fara scrupule, care se tavaleshte cu toti barbatii care innebunesc de nebunie cand ma uit in ochii lor. Mai nou, toate ticaloasele de grad
mediu (deci nu alea care ii omoara pisica personajului pozitiv, care impushca relaxate 30 de barbati si otravesc preoti, astea fiind ticaloasele ticaloaselor care la sfarsit mor arse sau raman legume in pat), deci ticaloasele-curvishtine sunt roshcate si tunse scurt! Cur mare si pulpitze am, isterica pot deveni ushor, pot injura/tzipa/agresa verbal cu mare lejeritate, pot pleca la Televisa! Mexico here I come! Sau, pentru ca suntem puliculturale si multilingviste "Quero hacer el amor con tigo! Por 10 pesos, por favor!"

P.S. De curand mi-a spus un vechi prieten cu care nu am mai vb de mult, ca as fi fost cea mai tare lesbiana pe care o cunoaste (fara sa-mi si argumenteze, a iesit de pe mess, la naiba!). Asa ca nu ma pot abtine sa intreb, femeile carora le place sa isi manifeste fetishurile cu apa, clatite, ulei de motor, nu ar trebui sa se simta discriminate ca nu sunt articole si cu tigresele din patul ei? Sau alea ar trebui sa fie "Fii ursulica de plush din patul ei"?

vineri, 11 aprilie 2008

Crampeie de 11 aprilie

M-am trezit de dimineata foarte serioasa si ushor trista pentru ca cel mai stabil barbat din viata mea, Miqui, a trebuit dus la doctor si chelit din cauze de probleme dermatologice. Nu m-am mai simtit asa o ticaloasa de cand am tinut-o pe biata Tedy (catzelusha familiei), acum vreo 5 ani, ca nu vroia sa stea sa i-o vare frumosul catzel pe care il alesesem drept viitor tata al puilor ei (era musai sa se intample asta). Si acum l-am tzinut si schinguit pe bietul Miqui sa-l tunda fata aia care cred eu ca nu se prea pricepea pt ca am realizat acasa ca i-a tuns si mustatzile! Bine ca nu i-a taiat coitzele pe care oricum nu le mai are (cred ca de-aia e asa stabil in viata mea hihihihihi!!!). Moving along, cald dar innorat, o apasare sinistra pe tample si frunte, cand, ma loveste peste ochi un remeber 2004 : s-au lansat candidatii la primaria capitalei! Weeeeeeeee!!!!! Daca in 2004 am fost implicata pana in gat in circus maximus, acum am putut sa vad mult mai detashat problema. Dupa o campanie de teasing de mare exceptie, cea a PSD-ului, candidatul m-a dezamagit profund, desi e unul din putinii, de fapt, chiar singurul membru PSD care mi-a placut sincer (panaramele ordinare Mitrea si DIP mi-au placut pt ca aveau super charisma si sunt dati in pizda mamii lor, dar altfel ii detest): Cristian Diaconescu. PDL-ul a sarit cu Blaga, PNL-ul cu trubadurul de cursa lunga Orban. Gusha s-a lansat deja de mult prea multa vreme ca sa imi mai inspire ceva, dar la el voi reveni mai tarziu. Ce mi s-a parut mie f tare in toata povestea asta e ca nici unul din cei trei nomonalizati cu surle si trambitze, sa mor daca parea macar interesat de ideea de primarie! Orban abulic cu ironii de mare rafinament, Blaga si-a tocit dintzii de buldog scrashnind de nervi, iar Diaconescu parca mai avea putin si incepea sa planga, la inmormantare. Mda, prea plictisitor sa continui.
Dupa cum mentionam mai sus, Cozmin Gusha este subiect in alt subiect, daca imi e permisa repetitia. Tot vreau sa va spun de cateva zile ca incepe clar sezonul de concerte, festivaluri si mari cantari in Bucuresti. Nu ma voi referi la Alphaville, Metallica, Manu Chao, ci la Zilele Pensionarului Bucurestean, care vor avea loc intre 14 si 16 aprilie, in memoriam Maestrul Gica Petrescu. Ce m-a minunat la acest eveniment de care sper din suflet sa se bucure cat mai multi batranei, nu este numele tarafului care va performa in ziua 15 "Taraful Leul Greu cu Lautarii dupa mine", nici ca pentru a-ti cumpara bilet trebuie sa prezinti talonul de pensie, ci faptul ca patron spiritual este ... nu, nu Nea Nelu, ala e tinerel sprintzar pe la 35 de ani sau la cat o mai fi ajuns, ci candidatul partidului bicefal, dar fara alti membri/membre PIN, Gozmin Gusha, viclean copil de casa. Asta ca macar daca nu are colegi de partid care sa-i faca spectacol, macar sa aiba un avans considerabil la lansare.
In final, simt nevoia de a va atrage atentia cu doua bloguri pe care le-am frunzarit azi (unul sigur f cunoscut, unul mai putin, dar suprinzator de ok). Primul este al personajului aproape-la-fel-de-nemuritor-ca-Nea-Nelu, Adrian Nastase care insista obsesiv sa para cool si trendy si de cartier si ne spune cum a fost el la Moscova la un "restaurant naspa, de vreo 10 stele". Nashpa, tati? Desi, pentru ca mintea imi e zburdalnica si imaginatzia si mai si, nashpa in gura lui suna asa de gay! So, it works! Al doilea blog e cel al lui Cabral. Da, mey, negru ala care spune nu drogurilor la Acasa TV, la emisiunea aia de fufe, tzatze, violuri si divortzuri. Chiar nu scrie rau baiatul, e simpatic si cu umor, isi cere scuze pt respectivele tzatze, fufe etc, deh, audienta. Ce mi-a atras atentia a fost un coment postat de unu pe acolo, comment de la care au pornit alte discutii. Commentul spunea asa: bei cioroiule, daca mai traia antonescu acum erai sapun! . Initial m-am gandit serios la manipularea istoriei, xenofobie, etc. dupa care m-a lovit intrebarea intrebarilor: erau oare negri in Romania pe vremea aia? Va las cu poza negrului meu preferat, Inainte, poza cu Dupa poate saptamana viitoare. Va pa

joi, 10 aprilie 2008

Raspuns unui anonim

La postul meu despre prostituate/curve, categorie de femei pe care eu o respect profund, am primit un comentariu f pornit si vehement caruia tin sa-i raspund pe larg: Mey, anonimule, de ce nu spui dragutza si care-i numele tau, macar pentru ca tot te arati asa rotund! Mie mi se pare mult mai mishto faptul ca noi femeile nu platim sa ne-o tragem cum vrem cand vrem! By the way, post-ul meu tocmai la asta se referea, la tampenia anumitor femei fatza de subiect, stereotipurile de kkt si frustrarile de gospodine auto-ingradite intre bucatarie si baie. Si tot pt cultura ta generala, eu si nenumarate alte femei, mergem cu cine vrem tot pentru ca putem si pentru ca avem chef. Si daca nu ai inteles inca, poate ca aveti voi "instrumentul", dar de multe ori noi va futem pe voi. La propriu, ca la figurat e deja alta poveste. In plus, in afara de Doamne fereste cazul unui viol, unde da, in acest caz i-as taia coaiele si i le-as indesa pe gat, noi femeile alegem, pentru ca e adevarata povestea aia cu catzeaua (fara suparare, doamnelor), puteti voi sa va dati peste cap, sa faceti 500 de florati si sa aruncati cu lovelele in dreapta, stanga, pana nu vrea femeia (iubita, nevasta, amanta, curva) ghinion! Chiar nu se intampla nimic! Si inca ceva, si femeile cauta in alta parte ce nu gasesc acasa, si femeile sunt curioase si insheala, dar nu fac atata caz de asta! Take it or leave it! Si apropo, sper sa nu o iei prea personal, dar ...

7 lucruri pe care nu le prea stie lumea despre mine

inspirata de post-ul lui Vero si provocata de cel al Irinei m-am gandit sa spun si eu niste lucruri pe care nu prea le stie lumea despre mine si eventual unele pe car ele fac si nici nu realizez ca sunt parte din tabieturile mele.
1. mi-am dorit intotdeauna sa pot face pipi din picioare, ca baietii, din comoditate si pentru ca e practic; cand eram micutza chiar incalecam buda si faceam :D
2. imi place sa tzin cubul de ciocolata cu cat mai multe degete, sa se topeasca si sa o ling dupa aia de pe degete
3. cred cu tarie in puterea zambetului, ala adevarat, care lumineaza o fatza si care in 99,9% din cazuri va provoca un alt zambet, mai larg au mai timid, sau macar o ridicare de sprancene de uimire si o fractiune de bucurie
4. de cand ma stiu fac spectacol, acasa :) Imi pun melodiile mele preferate, ma imbrac asa sau asa si dansez si rad si ma distrez; si imi aduc aminte ca, in copilarie, timp de 6 ani cat am facut balet, in fiecare iunie aveam spectacol si dansam pe scena Teatrului National
5. cand eram mica (si acum uneori), vroiam sa joc hochei si eram foarte suparata ca nu exista varianta pentru fete

6. ador inghetata si sunt asa de pofticioasa, incat ma reped si ajung sa mananc cu toata fatza, pun pe mine, si toata "murdarirea" asta ma amuza si ma face sa rad ca un copil tampit :))
7. mi se pare f tare sa vezi lumea cu capul in jos, dintr-o parte, de-aia imi plec capul dreapta-stanga sau imi doresc sa fiu tinuta cu picioarele in sus si capul in jos, sa vad si din alte unghiuri
8. de copil si din cauze de curiozitate, ador sa ma uit si sa imi bag nasul in poshete si sacoshe!

miercuri, 9 aprilie 2008

Turning racist

M-am considerat intotdeauna un om relativ echilibrat, cu opinii ferme, dar fara judecati de opinie, cu simpatii si antipatii personale, dar fara sa generalizez prea tare. Urasc stereotipurile si clasificarile stupide de gen deshtepti/prosti, jmecheri/loseri, noi/aia, etc. Cu toate astea, azi dimineata totul s-a dus dracu si m-au apucat toate fobiile, homofobiile, xenofobiile si spumele alea relele. In ideea ca e deja obsesiv pe toate posturile tv, ziarele, site-urile, ce trafic sinistru e in Bucuresti din cauza ca isi scot bucurestenii cu fitze in cap cele 30 de mashini pe cap de membru de familie, ma taraiam azi la 9 dimineata pe Iuliu Maniu. In decurs de 10 minute, pe nu mai mult de 300 de metri de bulevard cu 3 benzi folosibile, nu cred ca am numarat mai mult de 6-7 mashini cu numar de Bucuresti. In schimb, BMW negru/piele cacao-cu-lapte/shofer pushtan cu fatza de spart+doi pasageri tuciurii, gushatzi si plini de aur, numar de Dolj. Doua tigai ruginite care basheau toata poluarea din lume, numere de Dambovita, respectiv Grecia ... aaaa, pardon, Giurgiu. Inca un Xielo de Giurgiu. Si un Passat de Cluj. Si o Skoda de Mures, si doua numere de Bistrita Nasaud. Si o duba de Vaslui cu doi mitocani care imi faceau gesturi erotice. Si inca una de Arges. Si un jenant penibil, nasos si cu fatza de Borat, intr-un Mertzan alb cu piele beja (da, beja, ca asa zice el sigur!) inauntru, cu numar de Dolj! Si unu intr-o mashina de teren cu nr de Ilfov. Si un MH care nu stiu sigur daca e Mehedinti!
NU MAI VREAAAAAU! E Bucurestiul meu de rahat, poluat, murdar, aglomerat, cu carii in shosele si shoferi isterici! Sa ma ierte toti prietenii si cunoscutii mei care se vor simti lezati, nu am nimic personal, dar azi sunt rasista! Am o problema cu provincialii!!!! Ce cautati sa va fatzaitzi prin orasul asta pe care cu atata aer de superioritate il detestati? Puteti sa-l ocoliti! Cum dracu am ajuns ca din 25 de mashini care polueaza si blocheaza Bucurestiul, 16 sa fie cu numar de provincie? Si va mai si bagati aiurea, nu stiti sa tineti banda, nu aveti reflexe, nu stiti sa conduceti in Bucuresti! Punct. M-ati facut sa fiu rea azi, ceea ce eu incerc sa nu fiu in trafic, nu doar ca nu l-am lasat pe un nene cu nr de Dambovitza sa intre din straduta in bulevard (cum fac de obicei) ci l-am mai si claxonat si am urlat: du-te, ma, in 'zda ma-tii inapoi la Tzaranoaiaaaa!!!!

Stiu ca nu sunt amuzanta si ca jignesc. NU MA INTERESEAZA! Voi fi amuzanta data viitoare, promit (desi promit si ca voi fi plina de rautacisme, dar deh, asta e farmecul meu personal).

Life is a hore and we are her clients

Am citit de curand pe un site de diverse, un articolash mediocru despre "atractia psihologica a prostituatelor". Printre alte balarii de doi bani, spune autoarea (normal) "Daca un barbat simte nevoia sa ajunga la o prostituata, este pentru ca ea il elibereaza de vinovatie, responsabilitate si griji". Dupa inca doua-trei pasaje la fel de subtziri, incheie apoteotic: "Putem cantari implicatiile sociale si psihologice ale acestor povesti sordide. Putem condamna ipocrizia, prostia si putem deplange victimizarea din jurul relatiilor sexuale dintre o femeie si un barbat si prostitutie. Dar cred ca este important si sa vedem anxietatea, conflictul si dorintele care ii motiveaza pe barbati sa apeleze la o prostituata si poate ca ne vom gandi de doua ori inainte de a da condamna relatia". Nu vreau sa comentez pe marginea psihologiei autoarei, facuta la FF la scoala de psihologi, manichiuriste si cititori in urina din Poplaca, ci voi "cita" din cele multe comentarii din josul articolashului. Facute, in proportie de 99% de femei, fireste (desi e un site citit si de multi barbati, am vazut multe postari la alte articole). Un singur biet ticalos si-a permis sa spuna si el doua vorbe si i-au si sarit cotzofenele si matracucile in cap! "Nu inteleg de ce barbatii prefera sa cumpere un 'Hot-Dog' din oras cand acasa ii asteapta o 'Friptura' apetisanta ..Asta chiar ca nu inteleg..." (aaaammmm, pai, n-o fi oare vreo problema simplul fapt ca respectiva se considera o bucata de carne sa zicem de porc?) Parca special raspuns la postul de mai sus, vine un comentariu intzepat, demn si plin de justetze (ahhh, parca si vad manutzele ei de contzopista la Primaria sector X, cum tzocaiau ele in ritm de tzatzait din buze subtziri...) "E adevarat ca prostituatele au avut mai multi barbati dar totodata mai multe boli si mai putina mandrie si demnitate , ceea ce conteaza cel mai mult la o femeie !" Hai, sictir, fa, doamna, cu demnitatea si mandria cu care ti-o tragi tu o data pe luna conjugal! Dupa care urmeaza un post trist, sincera sa fiu, ushor halucinant si din punctul meu de vedere, fara legatura cu curvele noastre: "Unor barbati nu le pasa ca ramai insarcinata,ei cauta doar satisfacerea lor. In primul rind ca acesti barbati nu au auzit de continenta si ca dragostea e divina nu carnala". Combinatia divin/continentza m-a facut aproape sa-mi aprind o tzigara, dar m-am abtinut (plus ca nu mai am in casa). Am gasit si un comentariu care m-a amuzat si cu care am fost de acord si uimitor, era scris de o femeie: "Stiu ca exista femei care sunt in timpul sexului ca in coma si mai au si impresia ca au facut cine stie ce favoare barbatului sau cele care sunt de 3 ori pe luna pe ciclu iar cand nu sunt, le doare capul, dar asta e motivul pentru care un barbat ar trebui sa paraseasca o femeie nu cel pentru care o inseala". Si pentru final, am pastrat bomboana de pe coliva, motzul la kkt: "Daca as afla, sigur as fi in stare sa-l castrez si sa i le pun ca bibelou!" Pai, mai femeie nebuna si inestetica ce esti, sula si coitzele isi au rolul lor bine stabilit, dar sigur nu de balerina sau betziv prin casa, pe mileu!

Cu gandul ca nenorocitele (Adj., s.m. şi f. (Persoană) care se găseşte într-o situaţie vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferinţă; care inspiră milă, tristeţe; vrednic de plâns, dureros, trist, jalnic) astea i-au inspirat pe multi de-a lungul vremurilor, dedic melodia de mai jos curvelor din noi, din voi, din mine si din tine. Cu mult drag



marți, 8 aprilie 2008

Smiling is my middle name

Pentru ca, in ciuda post-ului de mai jos, eu sunt fratele optimist din bancul ala (stiti voi, fratele pesimist primeste un superb trenuletz si incepe sa planga si sa jeleasca pentru ca ii place cadoul, dar o sa se strice sigur, ca toate se strica; fratele optimist primeste o balega frumos ambalata si incepe sa strige de fericire. Ce ai? il intreaba fra-su. Pai, am primit un calutz! De unde stii? Am gasit balega, trebuie sa fie si calul pe undeva!), sunt f bucuroasa si bine-dispusa. In primul rand, pentru ca ieri am primit de la gagicu meu niste pantalonashi trei-sferturi de o culoare superba, f haiosi, in care ma simt shtrengaritza si copilitza zurlie.

Si ma mai simt bine si pentru ca un prieten de-al meu ma va ajuta sa-mi achizitionez sandalele alea dupa care baleam saptamanile trecute (alea din State).



Bine, daca stau si ma gandesc mai bine, starea mea euforica si agitata si zglobie o fi si din cauza ca am mancat o punga de gummy bears cu cola si o ciocolata neagra neagra, dar oricare ar fi motivul, it's good to be smiling!

Happy happy joy joy!

Pe principiul paranoic "toate mi se-ntampla numai mie", coroborat (I love this word!!!!! :))))) cu parabola "omului sarac nici boii nu-i trag, ii cade si painea in kkt si i se scoala si sula in biserica", ajung ieri abatuta ca e astenie de primavara isterica, ca nu mai am bani, ca imi sangereaza gingiile, ca e motanul bolnav si trebuie sa-l chelesc, cand ma intalnesc cu o vecina: vai, mama, tu ai fost prima, cred ca e dezastru la tine! Poftim?! Pai, de la inundatia de la aia de deasupra ta. Alerg zurlie acasa, ma izbeste mirosul de perete ud, mieunatul obsesiv al lui Miqui, descopar dormitorul ud in proportii de 70%, baia jumate, holul relativ ok, doar in doua colturi. Fug ca o fiara turbata la imbecila aia de deasupra, care senina si senila, imi spune ca e teava aia mare, colectiva, deci nu e vina ei, deci nu plateste, deci pa si pu la gara. Ajung inapoi in apartamentul meu ... poate am uitat sa va spun sau sa va amintesc, acum nu mai mult de 8-10 luni, am investit multi bani si efort si sudoare si inspiratie cromatica pentru a-mi renova casutza! Simteam cum imi pocnesc tamplele, imi da borshul pe nas si ma sufoc! Am sunat pe toata lumea, sa ma mai calmez cumva. Cu I. am ajuns sa vorbim de haine si shopping, tata s-a suparat si s-a trezit justitiarul din el, mama, in stilul ei clasic de fost secretar cu propaganda, a inceput sa ma imbarbateze "esti tare, treci peste toate, lasa, draga, ca si ceilalti vecini..." Ma doare la basca de ceilalti vecini, pe bune!!!!!
M-am asezat in cur pe parchetul din sufragerie (neatinsa de apa, doar de uraganul ala care arunca toate hainele pe peste tot la mine in casa!) si m-am apucat sa mananc fistic, sa beau cafea si sa ma uit la telenovele. Aproape 2 ore nu am putut sa ma mishc de acolo. In cele din urma, mi-am dat seama ca sunt un om matur, ca trebuie sa iau situatia in mana, si am facut ce ar fi facut orice om responsabil: am plecat de acasa.
P.S. Vrea cineva sa ma scoata la o cafea dupa munca? Sa ma ia la el/ea acasa? Si poate si maine?

P.P.S. Sa ne intelegem, casa e locuibila, nu s-a intamplat nimic prea grav, putin glet, putina lavabila si va fi ok. Doar ca nu imi vine sa ma mai duc acasa, intelegeti?

luni, 7 aprilie 2008

The bitch is back

Desi sunt in continuare amortita si somnoroasa din cauze de vreme+astenie+diverse, am realizat ca din cauze de apatie, saptamana trecuta am ratat sa scriu despre cateva subiecte de mare valoare si de ridicat interes social si cultural.
In primul rand, in spiritul romanesc de a comenta exclusiv in termeni de rahat tara in care traim, de a carcoti atotstiutor, de a tzatzai negativ din cap strangand nasul ca si cum am avea un kkt sub el, trebuie sa fiu de acord cu sutele de ziaristi de mare valoare profesionala, cu zecile de analisti (prima parte a cuvantului fiind f semnificativa, in viziunea mea, exact de acolo scotandu-si ei genialele idei) de pe la televizor: summitul NATO a fost un esec, un rahat, o mizerie, Baselu e un bou, Bush un papitzoi, nevasta lu ala din Azerbaijan o curva ordinara, bla bla etc etc. Da, NATO mi-a dat peste cap existenta, si eu am fost extrem de afectata, am fost gata sa ma transform intr-o anarhista din numerosul grup de 50 de ametzitzi ruptzi la gioale de militzieni, ca i-a mancat la hemoroizi sa manance mushtar pe paine printr-o hala de la Timpuri Noi. Cum, de ce? Nu, traficul a fost super ok, chiar nu m-am incurcat, din contra. Da, si curatenia a fost vizibila, m-am bucurat de magnoliile inflorite in rigole. Da, am fost incantata sa aud de atatea ori spus la Euronews Bucharest, Romanian President Basesque, sa vad imagini f frumoase (uimitor, chiar se poate!) din avion cu Casa Poporului. Dar, buey, nene!!!!! Am vrut sa-mi comand vineri mancare chinezeasca de la un restaurant care imi place mie mult si mi-a zis fata aia la telefon: ne cerem mii de scuze, nu luam zilele astea comenzi in Militari, din cauze de NATO! In concluzie, din punctul meu de vedere, summitul a fost un rateu, un rahat, o povara pentru bucuresteni. Huo!
*****
Al doilea subiect de mare interes si senzatie al saptamanii trecute: Simona Sensual este insarcinata!!! Prima mea intrebare: O fi al ei? E, sa incetez cu rautacismele astea. Tatal copilului este nimeni altul decat eternul iubit al blondei, celebrul Maharu! Cum care celebru Maharu? Ala pentru care si-a pocnit Simona BMW-u de trei ori intr-o zi asta vara urmarindu-l. Asta vara cand ei erau despartiti si lu Simona tocmai ii daduse papucii si Leo de la Strehaia si ea il vroia inapoi pe Maharu si el avea pe altcineva si ea era sa moara de-a dreptul din dragoste (nu pentru ca e o retarda cu un semi-neuron ametit in capshorul ala blond cu buze umflate de silicon si nu stie sa conduca, ci pentru ca ala cu Dacia si ala cu Audi pe care i-a pocnit ea se aflau aiurea in drumul ei, la naiba!). Ma intreb cu ingrijorare cum ii va afecta acest lucru superba cariera, stiu ca anul trecut si-a umflat curul cu silicon ca sa-si schimbe imaginea, oare isi va asuma riscul de a purta burta umflata si celulita de rigoare sau va purta copilul intr-o eprubeta, ca a auzit ca se poate?
*****
Last, but not least, am gasit pe Hi5 un grup foarte interesant, "Barbatii care refuza sexul"! Dupa cum spune descrierea grupului, membrii lui "s-au saturat de imaginea pe care si-a dobandit-o barbatul de-a lungul timpului, si anume acea de animal sexual idiot care atunci cand vede o femeie (capra, oaie sau alte fiinte de gen feminin) isi coboara inteligenta in chiloti (daca poarta asa ceva)". Pai, mai baieti, mai, daca nici de asta nu mai sunteti interesati, noi ce nevoie sa mai avem de voi? (in afara de deschis capacele la borcane si de luat lucrurile de pe rafturile de sus unde nu ajungem noi). Putin speriata de amploarea pe care aceasta idee ar putea-o lua, am studiat mai profund problema. M-am linistit si relaxat dupa ce am aflat ca grupul a fost infiintat de un an si ceva, cu toate astea, membri asociati sunt doar doi si nu exista subiecte de discutie. Ma gandeam ca dragii de ei or fi ocupati sa baleasca pe dupa curul vreunei panarame sau s-or labi prin baie cu posterul Nicoletei Luciu.

joi, 3 aprilie 2008

De multe ori m-am gandit la asemanarile dintre computere si noi, oamenii (ca pana la urma, noi Dumnezeii mai mici care ne credem, am inventat si perfectionat si colorat computerele dupa chipul si asemanarea noastra, nu?) Aseara am avut ocazia sa gasesc si o diferenta majora intre noi si computere. Am considerat intotdeauna ca amintirile si oamenii din viata noastra se sterg cumva asa cum dam delete unor documente. Avem impresia ca s-au sters, dar ele de fapt se depoziteaza in recycle bin (suflet, memorie, creier, cum vreti sa-i spuneti). E, si aici diferenta majora dintre noi si computere. In afara unui accident nefericit care ne poate duce la amnezie, noi nu putem sterge definitiv nimic! Pe cand, recycle bin-ul calculatoarelor se goleste, nu? Mi s-a intamplat aseara sa vad un film care mi-a readus pe desktop un subiect pe care il consideram sters, care mi-a dat complet peste cap soft-ul simtitor. Cat as fi vrut ca subiectul in cauza sa fi fost sters si din recycle bin... Pe de alta parte, mi s-a intamplat de cateva ori sa urlu si sa disper dupa documente pierdute definitiv din cauza ca am dat Empty Recycle Bin. Ce-i mai rau, oare, sa ne doara over and over again, de cate ori iese cate un subiect dureros la suprafata sau sa sa avem posibilitatea sa stergem definitiv amintirile/persoanele neplacute, dar in acelasi timp si pe cele placute?

P.S. Cu nici o legatura cu pomul de iarna, cand am venit azi apatica si fara chef la birou, m-a lovit primavara direct in ochi. Niste copilasi care se alergau intr-o curte, mi-au aruncat in cap o crengutza de liliac si cand am ridicat nervoasa ochii, era sa ma sufoc de fericirea ce mi-a umplut intr-o fractiune de secunda plamanii: de dupa gardul distrus, isi fluturau delicat frumusetea cateva crengutze de liliac si altele de magnolie. Primavara a durat cateva secunde, m-au trezit copiii murdari cu muci la nas: tantiii, ne dai si noua 10 mii? Tanti sa-i spui lu ma-ta, bey!

marți, 1 aprilie 2008

I am a woman in love ...

Da, recunosc, sunt o biata femeie, sufletul meu nebun e plin de primavara! M-am indragostit, fara drept de apel, dar si fara speranta. Nu mi-e rushine sa recunosc si sa accept asta, sunt o biata femeie, slaba, pacatoasa, lovita, bolnava de indragosteala, neagra de suparare ca doar printr-o minune as putea ajunge vreodata sa ma bucur de iubirea mea multipla (accesibila la vanzare exclusiv locuitorilor civilizati si privilegiati din State, la dracu cu globalizarea asta restrictiva!). Ma doare sufletul, pe bune ...




Bla bla bla si afara ploua ploua ...


de ieri ma tot bantuie o melodie , obsesiv. Nici nu mai stiu daca sa ma mai amuz sau sa ma ingrijorez. Problema e ca melodia mi-a pornit in cap ieri cand, iesind sa imi iau de mancare, a inceput sa-mi ploua mocaneshte-chinezeshte direct in mijlocul depresiilor de luni, combinate cu alea de primavara isterica si cu alea de ora schimbata. Ploaia mea de marte e de rahat ... Zgribulita si uracioasa, am fumat ieri o tzigara. Dupa ceva vreme. Cea mai slim si mai mentolata! (am detestat intotdeauna paiele alea subtiri de muieri, mai ales pe alea mentolate). Nu mi-a placut dar, cu toate astea, mi-am adus aminte brusc, dupa 12 ani de zile, de ce m-am apucat atunci de fumat (cu Kent lung). Ametzeala aia placuta, senzatia aia de ranjet pe fatza, gadileala aia placuta in nas. Dar cat de repede a trecut si ce gust de rahat mi-a ramas in gura!
Am fugit ca o nebuna acasa, cu acelasi refren in cap, mi-am cumparat cu bonuri de masa hartie igienica si cub din ala albastru pentru buda (sa mor de nu de la Mega Image poti sa cumperi si shoricioaica cu bonuri de masa!) Acasa m-am culcat, fara drept de apel. M-am trezit cu o oribila durere de cap si cu o nedumerire: cum naiba, pe vremea aia, putea sa cante rusoaica aia nebuna despre agatat barbati insurati in baruri dupa ora 21??? Cat erotism si dorinta nebuna razbat din versurile cu "Si nu stiu de ce anume nu va pot spune pe nume/ Insa in privirea noastra nu e loc de dumneavoastra..."
Ieri nu am fost vesela, azi sunt de-a dreptul nesuferita (nici eu nu ma prea suport). As vrea sa mai fiu copil din nou si sa imi fie ushor si sa nu-mi fie jena sa plang cu muci. As vrea sa fiu lasata in pace, sa nu fiu nevoita sa raspund nimanui, sa nu fiu politicoasa, sa ma cuibaresc in patul meu, in bratele mele, sa nu ma mai doara, sa nu imi mai vina inapoi. Nu, nu sunt la PMS. Si sa nu mai ploua, la dracu!