"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

vineri, 14 noiembrie 2008

Cel mai (in)stabil barbat din viata mea

De multa vreme m-am tot gandit sa scriu despre cel mai stabil barbat din viata mea (in afara de tata). Dar nu gaseam exact motivul pentru care sa scriu.
Cand ne-am cunoscut, eu inca sufeream dupa altul. Un frumos, par cret, inalt, suplu, iubaret si pupacios. Dar destinele noastre se separasera, din motive obiective. Eu nu aveam timp pentru el, el simtea nevoia de multa afectiune, ar fi stat cu mine tot timpul. Si ne-am despartit. Si am plans si am suferit. Eram atat de singura ...
Katy s-a gandit ca imi va trece supararea daca imi face cunostinta cu un altul. Fara sa imi spuna. Si uite asa ne-am trezit direct fatza in fatza. El mic, rotund, foarte paros, shashiu si cu limba scoasa putin printre dintii. Cu nas turtit. Eu shocata si total neprietenoasa. "Mie nu-mi plac pisicile!" A fost tot ce am putut spune. Trei zile eu nu l-am vazut. Pe unde statea, Dumnezeu cu mila. I-am lasat chiar si geamul deschis, fara plasa, doar doar ... El pun pariu ca ma studia. De prin coltzuri ale casei total ignorate de mine. Dar el mishuna. Noaptea. Gaseam dimineata mancarea mancata, nisipul din tavita ud. Si doua-trei masline pe covorashul din baie.
Intr-a parta noapte, a vrut sa faca un gest de apropiere, probabil. Doar ca eu dormeam pe burta, cu spatele gol, iar el mi-a sarit pe spate. L-am aruncat sub pat. Eu terorizata. El a disparut iar vreo saptamana. Ushor ushor mi-am dat seama ca sunt o persoana rea si ca discriminez. Ce daca mie imi plac cainii, sufeream dupa Oscar (plecat la o gazda mai buna, respectiv parintii mei la curte) si aveam convingeri clare despre pisici? Care convingeri nu erau de bine. El fusese parasit de vechea familie. Si un suflet bun (Katy) se gandise ca si eu am suflet bun. Si ca ne vom alina suferinta unul altuia. De rushine, am inceput sa il accept. Nu facea galagie, nu rupea, nu darama. De fapt, in afara de mancat noaptea ca bulimicii si masline pe covorashul din baie, nu facea nimic! Doua lucruri ma deranjau foarte tare. Ca imi strica covorashul din baie (ca, deh, dupa masline, trebuia sa si dea cu gherutzele). Si ca vroia obsesiv sa se suie inpat. La picioarele mele. Eu nu suportam atingerea blanoasa. Si il dadeam jos. El insista.
Dupa ceva vreme, ne-am rezolvat problemele. Eu am invatat sa-mi tin picioarele stranse, ca sa aiba el loc si sa nu ma deranjeze. Tot eu am inceput sa-mi cumpar covorashe noi de baie din cand in cand. El a invatat sa miaune. Mult. Fara motiv, de cele mai multe ori.
La un moment dat, din cauze de haiducit prea mult in afara caminului conjugal, l-am dat unei prietene. Cand o vizitam, nici nu sesiza macar prezenta mea. Asa mi s-a confirmat ca pisicile chiar nu au memorie afectiva. They couldn't care less cine le da de mancare si le mangaie intre urechi. Mancare, perne si mangaiat sa fie. Soarta si universul au complotat. Si prietena s-a mutat la mine. Firesc, domnul a revenit si el. Dar inca o perioada, ne-am cam ignorat.
La un moment dat, nu stiu de ce anume (cred ca din motive personale de plans prin perne si injurat barbati), ne-am apropiat foarte tare. Il iubeam, il pupam (ceea ce el detesta, intorcandu-si nasul turtit cu o figura de parca i-as fi dat sa bea zeama de lamaie), il puneam eu seara in pat daca nu se suia singur. El imi raspundea in felul lui. Mieuna. Mult. Ma zgaria cu drag cand il atzatzam. Ma mushca. Din pasiune. Framanta coca de cozonaci cand se suia in pat. De aveam senzatia ca e cutremur. Si torcea. Ca un generator din ala de curent. Trrrrrrrrrrrrrr.
Desi si pana atunci ii mai spuneam pe numele cu care venise, abia acum am inceput sa-l simt ca nu era doar motanul de care nu aveam nevoie, ci Miqui, ghemul MEU de blana jumatate Persana. Nu Miki. Miqui. Ca personalitatea lui cerea qui la sfarsit. Personalitatea lui de englez snob si acrit. De moshuletz cu tabieturi. Personalitatea lui de planta in ghiveci. Un simpatic.
Va spuneam mai de mult (atunci cu piticii) despre casa mea care nu e de fapt a mea. Pentru ca e a lui Miqui. De multe ori, venind acasa, i-am surprins privirea uimita: "Tu ce cauti pe aici?". Dar, una peste alta, convietuiam impacati cu existenta noastra.
Dupa vreo doi ani in care a fost singurul stapan al casei, a cazut blestemul pe capul lui. Prietena mea Iulia a venit sa stea o perioada la mine. Cu, sa-i spunem pisica (desi fiara, superbul monstru, etc ar fi fost mai potrivit) ei, Scarry (yeah, the name says it all). Pisica cu nenumarate personalitati (iubareata cand vrea atentgie, tigroaica furioasa fara motiv, dar in mare paret a timpului), Scarry i-a incitat curiozitatea lui Miqui. Care o urmarea ca un labagiu obsedat prin toata casa. Ea ii raspundea foarte frumos. Il zgaria, il scuipa, il injura de mama. Pana s-au tatonat reciproc, el nu a reactionat. cand dragostea, prietenia si respectul reciproc s-au instalat serios, el a inceput sa-i raspunda. Si se bateau cu atata dragoste! Cu pasiune. Blana zburanda pe pereti. Sange pe bot. Smocuri de blana cu piele in gherutze. La inceput, si eu si Iulia ne-am speriat. Pana ne-am dat seama ca de fapt, asta era modul lor de a-si arata iubirea. Care iubire a durat cam un an.
Cand i-am despartit, Miqui m-a shocat cat de repede a revenit la sentimentele lui de planta in ghiveci. Un porc fara sentimente. A revenit la picioarele mele seara. La mieunatul obsesiv. La vegetatul pe fotoliu. Musai pe hainele mele proaspat spalate. De preferat, albe.
Din cauza ca am uitat sa-i cumpar pliculetz cu carne, i-am dat aseara din prosciuto meu, din alea 4 feliutze transparente de minunatie carneasca. Prosciuto ce m-a costat 200 de mii vechi. Credeam ca si el ma iubeste. Ca sunt o creatura pe care o primeste cu drag in casa lui. Ca sentimentele lui sunt sincere si curate.Pana aseara ...
Starnita de postarea domnului MoshCalifar, am facut si eu, relaxata si linistita, testul. Si uite ce am aflat!

Is your cat plotting to kill you?
<

Am cazut de pe scaun. Mi s-a sfarshit universul. L-am privit brusc cu alti ochi pe cel care isi lingea aparent nepasator labutzele. Si de teama sa nu ma gaseasca prietenii peste cateva zile cu jumatate de fatza mancata, i-am umplut doua castroane cu croantze. La plecare azi dimineata, parca am suprins o anumita privire. Aia de ucigash in ashteptare ...

16 comentarii:

  1. egal paranteza paranteza, adica =))
    mie imi place enorm barbatul asta stabil din viata ta...
    si mai stiu ca pe langa asta este si singura iubire pentru toata viata de care poti fii mereu sigura :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred ca intamplator are nevoie de un partener de joaca. Asa era si Angus, inainte de a aparea Ebony. Acum are de lucru, nu mai e apatic :).

    RăspundețiȘtergere
  3. @juliana: iubirea lui se manifesta atat de scurt (cand vin acasa si stie ca va capata ceva bun) incat daca pe dragostea asta ma pot baza o viata intreaga, inseamna ca sunt in pericol sa mor fara dragoste :))
    @nic: La ce scandal, ture, istericale si blana peste tot faceau impreuna, il prefer apatic pe Miqui :))

    RăspundețiȘtergere
  4. foarte masculin si arogant barbatelul asta al tau...de aia merita smotocit si mangaiat pana nu mai stie de el ;)

    RăspundețiȘtergere
  5. Lia, tu stai foarte bine cu cele 78% 'sanse'. Mie mi-a iesit 93% :D sunt curioasa cata blana ar sari si cate zgrieturi si miorlaituri daca as lasa-o pe Mica cu Miqui al tau :D eu cred ca nu ar mai iesi al tau viu de acolo :D deci de evitat...

    RăspundețiȘtergere
  6. Cînd o fumeie îşi ia drept partener mîţe sau cuţi,
    bărbaţii adevăraţi nu mai au nici o şansă!
    Patrupedele asigură singurătatea. :((

    RăspundețiȘtergere
  7. Poate e cazul sa reintregim familia lor pisiceasca, desi imi este greu iti propun sa o iei si pe Scarry ca sa il facem fericit pe "planta" de Miqui.

    RăspundețiȘtergere
  8. Lia ai scris frumos. Punct. (Atentie asta e o mare lauda) Punct.
    Off Topic.

    Introducere:

    Am muncit citiva ani la o firma mica, proiectam instalatii de imbuteliat bauturi, nu numai alcoolice. Nivelu tehnic era la genunchiu broastei. Ziceam ca fac prostitutie tehnica.

    Cuprins:

    E greu de lucrat cu fiarele, (otel carbon, aluminium, compozite) se lasa greu imblinzite. Da sunt sincere, mult mai simple decit oamnenii. Daca investesti dragoste te iubesc si ele. Paranteza f. mare. Cind eram student aveam un profesor care ne punea sa mingiiem piesele de avioane si zicea ca sunt ca un popou de copil, evident noi ne gindeam la altceva. Inchid paranteza f. mare. In definitiv nici nu a fost chiar asa de mare.

    Take a break, fumez o tigara ca nu stiu cit caracter intra intro postare.

    RăspundețiȘtergere
  9. Partea II-a si penultima, sau poate chiar ultima, nu stiu inca ca sunt spontan.

    De ce off topic? Fusei pa drumuri europene si nu avusei timing sa ma bag pa tine si pa Cora din Fucktovarasi.

    Se pune intrebarea cita putere avem sa ne prostituim? Desigur fiecare se prostituie, sau elegant spus face compromisuri. Fiecare se lasa cumparat. Cit de greu e sa faci ceva in care nu crezi?

    P.S Cred ca parinti vostrii ai tai si ai Corei trebuia sa va cafteasca la timp!

    Konez filma!

    RăspundețiȘtergere
  10. @doamna din dush: se isterizeaza daca il smotocesc. E masculin, arogant si cu fitze de artist!
    @maria: la asa potrivire de nume, cred ca ar fi dragoste (cu scuipaturi si zgarieturi) la prima vedere!
    @varanus: problema e cand femeia are mai mult de trei pisici :D By the way, eu am un motan, gagicul un motan si o pisica. Asa ca ar trebui sa-mi fac eu mai multe probleme, nu? :))
    @Julia: haha, you're so funny you could kill me! Repet, il prefer planta :))

    RăspundețiȘtergere
  11. @domnu tziganu: incep cu sfarsitul: mama mea m-a caftit destul, tata o singura data, dar amandoi mi-au respectat alegerile si m-au lasat sa-mi asum singura si bunele si nebunele. Inclusiv prostitutia. In fiecare lucru pe care l-am facut am crezut. Nu intotdeauna 100% si nu intotdeauna mi-a placut TOT ce era de facut. dar vorba shefei mele actuale, viata nu-i un tort cu frishca :) Dar tot ma roade o intrebare: la ce te gandeai cand mangaiai piesele de avioane? :D

    RăspundețiȘtergere
  12. P.S. Am foarte multe momente existentiale cand mi-as dori sa dispara toti oamenii si sa fie inlocuiti cu animalutze. Chiar si serpi. Pot fi f simpatici (zic asta pt ca am avut).

    RăspundețiȘtergere
  13. honey, chiar nu cred ca miqui te-ar omora. poate se gandeste la asta, dar i-ar fi mult prea lene sa o faca. asa ca esti safe. relax!

    RăspundețiȘtergere
  14. Dar de-un varan, ce zici? Că-i rudă cu şerpişorii drăgălaşi şi nu lasă păr. Dacă nu, pot să mă duc la Doamna Omida să mă transforme într-un cuţulache mic şi scump şi cuminte. Care nu face pe covoraşul din baie că-i prea ocupat să-ţi admire blonduţele-ţi pletişoare.
    Şi cînd nu eşti acasa, stă cuminte pe blogul lui.:)
    Hai, vrei???

    RăspundețiȘtergere
  15. ce pot sa spun?! Am citit povestea voastra cu sufletul la gura! Superb "planta de ghiveci" ... motanul tau e dezmierdat! Asa cum Thomas e in casa mea!.
    Sunt niste figuri felinele astew! Independente, si uneori nu dau doi bani pe stapanii lor! De fapt ei nu au stapani, corect?! Sunt fiinte INDEPENDENTE !!!!!!!

    Thomas se chinuie sa ma convinga de treaba asta de mai bine de 3 ani!

    RăspundețiȘtergere