Vulpea petrecareatza

Gata. M-am saturat sa vorbesc despre cretini, temeri si nenorociri. Am lasat sa treaca nepovestite vreo 3 weekenduri. In primul rand, am fost la o nunta. Care cred eu ca a incheiat sezonul. Pentru asa un eveniment, Vulpea a lasat deoparte blugii si hanoracul si a pus nu una ci doua rochii! Variantele black&white si all black. Cu bentitza cu pana la purtator. Plus sandale cu toc (cred in continuare ca tocurile sunt o inventie diabolica, can't live with them, can't avoid them forever). Ca sa nu mai vorbim de poshetzica. Miiica. Eu in rochie a fost una, dar bomboana de pe tort a fost gagicul Razvan care a renuntat la bermude pentru pantaloni lungi! (prietenii stiu ce spun). Am dansat de ne-au sarit pingelele, am baut cat a incaput (eu suc de portocale ca ne astepta Frieda la coltz). Inca o ocazie sa realizez cat de bine te poti distra fara sa consumi alcool. Mancarea a fost de mare exceptie, sarmalele recunosc, inca mai balesc la gandul lor. Daca la nunta am fost mai mult decat decenta (sper!), nu m-am dezmintit facand pipi (cu poalele rochiei in cap) in fatza Palatului Elisabeta (deh, acolo m-a apucat, na!), sub lumina felinarului si a lanternei paznicului curios. Sa fie primit! De asemenea, am realizat prea tarziu ca rochia (si crapatura din spate de rigoare) se ridicase mult prea mult cand am coborat la benzinarie sa imi iau ciocolata. Dar mi-a zambit larg baiatul care mi-a spalat parbrizul. Si cel care freca duda la intrare. Ce nu face omul pentru un zambet!
Saptamana care a urmat a fost one party after another. Joi i-am sarit din tort (aproape) Alinei, care a lacrimat de emotie vazandu-si cei mai apropiati 20 de prieteni adunati sa o sarbatoreasca. Intr-o cafenea cu muzica '80s, parfum discret si pereti in dungi roz. Mai subtiri sau mai groase. Povesti, zambete, bucurie, tort cu inghetata. Mmmmmmm. A doua zi, alta petrecere. Ziua lui Teo (the artist) + 1 an de Salon Industrial Tattoo. Un baruletz cu muzica nebuna si vreo 40 de oameni cu cel putin un lucru in comun: tatuajele. A fost foarte amuzant sa vezi adunati la un loc pushtani cu bretoane din astea la moda, taiate cu ciobul, tineri gen multi-nationale, skateri frumushei, baieti mai cu aer de cartier, fete cochete sau zmucite, toata lumea mandra purtatoare de cel putin un tatuaj mai mic sau mai mare, toata lumea adunata cu drag si respect pentru omul care ii decorase.
Sambata credeam ca nu mai putem. Ne-am inshelat. Am lasat barurile si cocktailurile ca sa ne adunam la ai mei in Mogoshoaia, la un gratar cu pastrama de oaie si copanele. Si vin din belshug. Cu un intro de mare exceptie: slaninutza, ceapa roshie si palinca. Prieteni buni, masa bogata, muzica de pahar. De neuitat.
Weekendul ce tocmai a trecut a fost cu plecare. La Bushteni, la Radu si Gabitza. Dupa drumul de aproape 5 ore pana acolo, am cam leshinat vineri seara. Asta doar ca sa ma trezesc dimineata cu cea mai frumoasa "vedere de pe balcon": muntzii si Crucea. Senin. Nici un nor. Aer proaspat. Zambet laaarg, de neclintit. Un gratarel. Un spritz. Nicio graba. Leneveala. Amor cu hlizeli. Plimbare. Aer. A fost de ajuns ca drumul de inca 5 ore pana acasa sa nu para atat de lung.
Dupa doua zile parcata pe o strada la nici 10 metri de parcul Herastrau, am gasit-o pe biata Frieda atat de jegoasa, incat ziceai ca am lasat-o pe un shantier. Am injurat cu foc si patima Bucurestiul. Apropo, acum vreo cateva zile am crezut ca Frieda mea s-a dat pe brazda si s-a romanizat. Din cauze de hurducaieli zilnice si inerente, a orbit de un stop. Cu ceva jena si mila, dar cu amintirea farului de Ticutz care pornea doar cu un pumn sanatos, am pocnit-o si eu. Si s-a aprins! Asta acum 4 zile, cand ma iubea si era curata. Azi n-a mai vrut. Caposhenia ei nemtzeasca a ieshit la suprafatza. Desi eu mi-am invinetit pumnul.
Inca 4 zile de munca si vine iar un weekend. De data asta exista un plan: babysitting Mara! Dixtractie si nebuneala garantate :) Life's good, man!