"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

vineri, 23 aprilie 2010

Hai la concursul cu mutări!

Doamnelor şi domnilor, am prins un concurs-leapşă care mie mi se pare foarte simpatic, aşa că vă invit şi pe voi să vă băgaţi, că se pot câştiga şi nişte bănuţi (400 lei) dacă sunteţi cei mai buni, dar mai e şi rost de poveşti şi amintiri haioase. Organizatori sunt cei de la Leoni Mutări şi transport mobilă. Mie mi-a plăcut şi site-ul pentru că e prietenos şi găseşti multe informaţii utile (când e mai bine să te muţi, ce să faci, cum să împachetezi, etc). Ce e de făcut? Scrieţi la voi pe blog o poveste despre aventurile primei mutări sau ale vreunei mutări memorabile(din alea cu căţel, cu purcel) în minim 300 de cuvinte, spuneţi la un moment dat că participaţi la concursul organizat de Leoni mutări şi transport mobilă cu link către site-ul lor, după care trimiteţi linkul de la poveste pe mail la leoniservicii@gmail.com cu numele vostru şi un număr de telefon unde puteţi fi contactaţi pentru eventuala veste bună. Cum că aţi câştigat 400 lei. Baftă! Şi daţi mai departe, să ajungă până în fund la taxatoare!

Despre prima mea mutare nu am prea multe de povestit, că am fost luată pe sus de părinţi, cu haine şi ceva cărţi, că ei se deciseseră să închirieze apartamentul, iar noi să stăm la curte. Drama a fost strict personală şi legată de independenţa mea la 18 ani, nu şi fizică. Adevărate peripeţii cu mutări de mobilier am avut de curând, când heirupistic am decis cu nişte prieteni să facem o faptă bună şi să donăm care cum aveam o canapea, două fotolii şi o bibliotecuţă, toate în stare bună, unei familii. Pf! O nimica toată! Ne organizăm, ţac pac, într-o sâmbătă, sigur găsim pe cineva cu o maşină să ne ajute, ce mare lucru din Militari biblioteca, din Dristor fotoliile, din Titan canapeaua, toate apoi duse pe la Iancului. Maxim 3 ore!

Prima poticnire în program: toată lumea are maşină, dar să cari câţiva saci, în niciun caz canapele şi biblioteci. Cred că ne-am epuizat pe rând cu toţii minutele de telefon, ne-am stresat toate cunoştinţele, doar doar găsim pe cineva cu o dubă. Într-un final apoteotic, dăm la mâna a zecea de un nene cu un papuc care pentru suma modică de 150 de lei ne promite că ne ajută cu toate drumurile. Vine sâmbătă, prima mutare de la mine. Ratăm să scoatem unul din rafturile mobile, cum am aplecat bibioteca zbang! direct în capul unuia din băieţi. Moment de panică, omul cade uşor la pământ, năucit. Dă-i cu gheaţă, "lasă, bă, că nu-i cu sânge, trece până te măriţi! Hăhăhă!", hai pe treabă că deja a trecut juma de oră. Aşa de bine şi cu grijă ne-am învârtit cu biblioteca, încât am reuşit să-mi trag două zgârieturi adânci în pereţii zugrăviţi de curând. Cu mare greutate, reuşim să o băgăm în lift. Ca în orice lege a lui Murphy care se respectă, să scoatem biblioteca din lift a fost mult mai dificil, am blocat liftul vreo 10 minute de ne-au înjurat nişte vecini de pe la 10 care au fost nevoiţi să coboare pe scări. Ajungem la maşină şi dau să leşin. Băi, nene, o tigaie de papuc, plin de rugină, iar nenea antamat în afacere cu o faţă de beţiv, fără nişte dinţi în gură, îmi zâmbeşte şi simte nevoia să îmi comunice ceva: "săr'na! Nu vă uitaţi aşa, că pot să car şi un munte cu Tanţa" (daaa, pe tigaie o chema Tanţa!!!!). "Şi cu bănuţii de la dumneavoastră, mai am şi mâine nişte drumuri, poate o rezolv săptămâna viitoare că mai face figuri frânele". Am înghiţit în sec. Deja entuziasmul se pierduse undeva prin lift. Pornim la drum. Nenea cu biblioteca târ târ după noi. La un moment dat am sesizat că nici stopurile nu-i funcţionau. Bun aşa.

Cu fotoliile a mers uşor, de la etajul doi, le-au adus băieţii, le-am înfipt cu greu în papuc, dar a mers. Am realizat că nu avem cum să luăm şi canapeaua cu acelaşi transport, aşa că hai să le ducem pe astea şi mergem separat după ea. "A, păi, nu aşa ne-am înţeles, pentru încă un drum mai trebuie 100 de lei". Nene, ţi-o iei. Nu ne-ai asigurat tu că încap toate? "Păi, io de unde să ştiu cât sunt de mari?" Deja eram cu nervii în batistă. Nu puteam rămâne cu ele în drum, aşa că am fost de acord. Ducem ce aveam la familie, le descărcăm uşor. Hai după canapea. Unul din prieteni ne părăseşte, că avea alte treburi. Trecuseră deja 3 ore şi ceva. Rămânem doi băieţi, eu şi nenea şoferul iadului. Proprietarul canapelei, un amic de-al meu, ne aştepta în faţa blocului. Şi ne dă lovitura de graţie: "eu stau la 9 şi sigur nu intră canapeaua în lift". Obiectul de mobilier foarte frumos, cu perne confortabile, braţe mari şi moi. BRAŢELE NU IES PE UŞĂ!!!! Trebuie demontate, ca să putem scoate canapeaua! Băieţii meşteri mari, ca orice bărbat care se respectă, îşi dau cu părerea: mda, cheie de 18. Nu, bei, de 20. Ghinion de neşansă, omul nostru e intelectual, cu multe cărţi, nu are nici măcar un cleşte în casă. Batem la nişte vecini care ne deschid cu părul vâlvoi şi extrem de agresivi: "e 3 după-amiaza! Încercam să dormim!". Ne cerem iertare şi nu apucăm să întrebăm şi de cheie. Salvarea a venit de la nenea şoferul care avea nişte scule soioase prin tigaie. Au demontat braţele, hai cu ea pe scări. 9 este o cifră foarte mică dacă ne gândim la centimetri, dar infinită când cobori cu o canapea pe scări. "Cine puii mei a avut ideea asta genială cu mutatul că ne descurcăm noi???". M-am fofilat să nu iau bătaie. "Frate, nu era mai bine dacă luam o firmă de mutat?". "Eee, cine ştie câte catralioane ne cereau ăia. Lasă, mai facem şi noi muşchi". Drept pedeapsă că le-am făcut aşa program interesant şi am organizat atât de bine totul, am ieşit câştigătoare la puncte şi am stat călare pe canapea tot drumul, să nu se desprindă cumva sforile cu care o legasem de tigaie. Nu erau chiar 0 grade afară, dar vântul de aprilie mi-a încleştat rânjetul pe buze penru o vreme.

Am dus şi canapeaua cu bine, i-am dat banii lui nenea, 250 de lei, ne-am despărţit încruntaţi, murdari, unul cu o uşoară întindere la braţ, eu cu mucii pe piept, toţi rupţi de spate. Ne stricaserăm sâmbăta, era deja ora 5 după-amiaza şi ne pornisem pe la 10 dimineaţa. M-a mâncat undeva să le scriu zilele trecute, după ce am aflat de concurs, băieţilor cu firma de mutări, cei de la Leoni. Am dat toate detaliile, dimensiuni, etaje, drumuri, locaţii. Parcă abia aşteptam să aflu că mi-ar fi cerut salariu pe două luni. Cu transportul lor încăpător pentru toate dintr-o bucată, cu oamenii lor care să ştie cum să demonteze şi să care mobila, fără ca noi să mişcăm vreun deget, răspunsul lor a fost următorul: "Buna Lia, Toata mutarea ar costa aproximativ 350 lei. Toate bune!" Păi, să nu dai, frate cu basca de pământ?

10 comentarii:

  1. Hai, măi Lia, ai economisit 100 de lei, ce pretenţii mai ai şi tu acum? Şi-ai văzut că nenea a avut dreptate că Tanţa cară orice? Şi nici frânele n-a făcut figuri :D

    M-am amuzat copios. Şi eu sunt genul păţit, data viitoare cu siguranţă aleg o firmă de gen. Poate chiar Leoni...Mersi de pont ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Cell, păi, bagă şi tu poveşti, că poate te scoţi de o bere cu pretenii :D Eu am învăţat din păţanii că treaba cu "un vecin mi-a reparat priza, un cunoscut mi-a legat aragazul la ţeavă" nu sunt întotdeauna alegeri fericite, aşa că prefer să caut firme, oameni care cu asta se ocupă. Haaaai, bagă şi tu poveste că sunt curioasă!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. hai ca am ras sa lesin! esti cu capu', da' asta stiam deja :)). te pupez!

    RăspundețiȘtergere
  4. eu nu m-am mutat niciodata, dar daca o voi face sigur imi voi aminti de postarea asta, am ras pana am ramas fara aer :))

    RăspundețiȘtergere
  5. Deja ma doare spatele,am insetat,am auzit suduielile voastre in surdina,mi-e somn si trag pe dreapta,asta dupa un mare ceai verde!!Sa va fie cu noroc,eu nu ma mut!Saleleeeeee!!

    RăspundețiȘtergere
  6. hehe, ca-n viata...eu de mult am renuntat la ideea de-a cara eu, pentru o diferenta care nu acopera nervii produsi...

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu am un amic caruia ii vine rau de cate ori trebuie sa care ceva, e ceva gen "sarurile, tzatzo!" si e ditamai barbatul :)) In orice caz, poza cu matza prinsa sub mobila e strigatoare la cer: am ras si-am mai ras si-am mai ras putin, mai decent spre sfarsit :)))

    RăspundețiȘtergere
  8. Foarte tare povestea. Eu n-am avut chiar asa peripetii, am lasat greul pe ai mei... :D

    RăspundețiȘtergere
  9. salut, poate te intereseaza si concursul nostru

    RăspundețiȘtergere