"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

vineri, 13 august 2010

Noi aventuri vulpeşti

Ultimele zile au fost pline de aventuri pentru Vulpe, de stau uneori şi mă întreb, ce m-aş face dacă n-aş trăi tot timpul aşa, cu sufletul în gât? Acum o săptămână realizez că s-a cam făcut timpul să îi schimb uleiul Friedei. Merg la mecanicul meu, liniştită. "15-20 de minute şi gata". După jumătate de oră, ies din sala cu aer condiţionat să merg în garaj, să văz ce şi cum. Toţi cei 5 mecanici prezenţi la serviciu, buluc pe Frieda. Capacul de la filtrul de ulei nu se dădea deschis de nicio culoare. Nici la mână, nici la şurupelniţe din alea scule, bieţii băieţi erau cu venele umflate pe gât de efort, capacul nimic. "Donşoară, nu vrea şi pace, trebuie să-l spargem. Dar asta înseamnă că lăsaţi maşina aici până aducem capacul". Ţinând cont că aveam un milion de drumuri de făcut şi de cărat saci cu diverse, am zis pas, lasă că o aduc după ce comandaţi capacul. Şi dacă tot e bal, hai să schimbăm şi toate filtrele. Când le aveţi pe toate, mă chemaţi şi aduc fata la cosmetică.

Tot fâţâindu-mă de colo colo, nu am putut să nu remarc traficul mult mai aglomerat decât în mod normal, ceea ce pentru perioadă de vară, fără elevi şi studenţi, cu oameni în concedii, pe mine mă bulversează. Cine sunt şi unde se duc sutele de maşini care blochează de la Podul Grant până în Militari traficul la ora 10 jumate-11 dimineaţa??? Acu două zile, după lupte seculare într-a-ntâia de vreo jumătate de oră pe 800 de metri, ajung în cheiul Dâmboviţei, pe la Regie. Liber! Doar o maşină de stropit strada îmi bloca zborul. Accelerez, depăşesc, frână bruscă. Un miliţian disperat în mijlocul străzii mă trage pe dreapta. Îi zâmbesc larg, cu toţi dinţii şi cu tot decolteul şi recunosc, da, am băgat viteză, am vrut să depăşesc, mă grăbesc la serviciu. Îmi ia actele, merge la maşina lui, de unde se întoarce un altul. Râdea, dar parcă nu era râsul lui. Îi clipocesc şi lui graţios, îmi recunosc încă o dată greşeala, dar îi povestesc şi cum în 9 ani de zile nu m-a oprit niciodată poliţia de cuminte ce sunt. Îmi dă actele: "aţi recunoscut, nu aţi sărit la bătaie sau cu gura mare, cum se practică mai nou, aşa că aveţi noroc: nu era aparatul pornit când aţi trecut, aşa că nu s-a înregistrat viteza". Vai, domnule poliţist, ce veste bună îmi daţi! Mai ales că eu de vineri nu mai am salariu, care şi aşa era de 2 nasturi şi un scuipat, mă faceţi foarte fericită. "Da, domnişoară, vă cred. Că şi nouă ne-au tăiat salariul şi abia ne mai descurcăm, că am un copil de 1 an şi rate la bancă". Îl înţeleg dând din cap, mă uit în ochii lui şi spun senină: "e bine că ne înţelegem, că eu bani de şpagă nu aveam oricum. Vă mulţumesc, spor la treabă!". Şi plec liniştită mai departe.

Ieri mă sună de la service că au venit toate filtrele şi capacele. Era deja 2 şi ceva. Eu convinsă că nu vor termina, ei promit să încerce. Închid frumos maşinuţa, plec spre casă (apartamentul meu de unde mai aveam de luat una alta). Pe la 6 fără 10 mă sună cum că da, abia azi e gata maşina. No problem. Iau sacoşele, chem un taxi, plec relaxată spre casa Iuliei. Ajunsă în poartă relizez că legătura de chei de la ea e bine merci în portiera Friedei. Adică la service-ul din Militari. Care acum era închis. Vulpea-prinţesă, cu rochiţă lungă, sandale, lasă toată domnia de-o parte şi încalecă poarta. Cu succes. Problema mai complicată a fost la casă, unde o singură fereastră era un pic rabatată. Prin nişte operaţiuni demne de profesionişti, reuşesc să strecor mâna (slavă Domnului că măcar încheietura e subţire!) ca să mişc mânerul. Pisica Scarry a considerat că e o jucărie nouă şi mi-a sărit pe mâna şi aşa rebegită şi m-a smotocit un pic. Ca legile lui Murphy să funcţioneze perfect, mai făceam şi pipi. Reuşesc să deschid parţial fereastra, încalec cu greu pervazul înalt şi mă arunc în casă. Găsesc cu greu al doilea rând de chei, după care fug afară să anunţ vecinii de obicei foarte vigilenţi să nu sune la 112, că năluca albastră sunt eu.

Mă liniştesc un pic şi realizez că trebuie neapărat să mai fac un drum. Aşa că decid să scot (mai pe înserat, să se mai ducă traficul) la plimbare nava spaţială a Iuliei, numită generic Honda Civic. Am fost fascinată de cât de repede am ajuns la 80 la oră, eu nedorind acest lucru. Dar recunosc, mi-a plăcut. Cel mai drăguţ a fost, în schimb, faptul că am gsit eu un buton cu care am închis uşile, dar când să mă dau jos, neam de am mai reuşit să deschid portiera. Şi uite aşa stăteam ca proasta în scaun, gândindu-mă cu groază cum ar fi să ies şi din maşină tot pe geam. N-a fost cazul, că am găsit botonul.

Azi e ultima zi de serviciu. Simt deja cum mă eliberez. Am aflat că se vor da zilele următoare şi nişte bani din urmă, la care nu mai speram. M-au sunat şi băieţii de la service că e Frida gata. Să fie toate astea datorită faptului că am pe mine o rochiţă foarte drăguţă pe care, mi-am dat seama prea târziu (eram deja în taxi), a făcut Scarry un pic de pipi, de noroc aşa?

20 de comentarii:

  1. dar daca nu facea pisica pipi, nu mai aveai asa zi faina, GARANTAT!

    RăspundețiȘtergere
  2. si toate astea azi, inainte de a te uita la stele cazatoare, cu dorinte-n gand ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. una peste alta, aventuri, nu gluma :) dar, recunosc, cel mai mult imi place posterul cu pisica :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Si toate s-au intamplat pe o caldura naucitoare, de care eu n-am stiut pana ieri, cand pe la 13,30 eram in plin soare pentru prima data vara asta.
    Totul e bine cand se termina cu bine, iar tu te-ai descurcat. Cu sau fara ajutorul pisicii.

    RăspundețiȘtergere
  5. Din ciclul "toate mi se intampla numai mie", adica tie!! Asa-i?

    RăspundețiȘtergere
  6. Dush, s-a lăsat și cu lacrimi la plecarea de la birou, că printre mizerii și șefi de căcat, sunt și oameni deosebiți de care îmi va fi tare dor. Și am mai vărsat o lascrimă și când am plătit la service, dar e pentru o cauză bună :D

    Escule, vorba unei colege: întinde-ți și tu toate hainele prin casă :)))

    Mijule, să fie ele stele câte dorințe am eu momentan :)) Of, acu nici o lună credeam că înnebunesc de câte se adunaseră, dar uite că dacă am un pic de umor, un pic de jemanfișism, un pic de încredere și câteva picături de pipi de pisică, încep să bifez câte una câte una din cele rezolvate cât de cât ok :)

    Mihaela, aventurele is my middle name :))) Da, poza aia e genială :D

    Nina, căldura combinată cu aer condiționat mi-a pus maari probleme :( Cel puțin cât am stat atunci o oră în service credeam că o să mor. După cum spuneam anterior, mă amuz cum mă amenință oamenii care le știu pe toate cum că acolo unde vreau eu să plec e frig, în condițiile în care eu la -20 de grade nu aveam nicio problemă astă-iarnă (dar cu zloata și tonele de zăpadă neridicată daaa!!!), în schimb îmi vine să mor în fiecare zi de vară.

    RăspundețiȘtergere
  7. Am ras de m-am stricat si mi-e dor de tine:)

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu pot sa sufar pisicile...
    Lio esti nervoasa, pe undeva e scuzabil, e un nou inceput, da atentie, nu ai voie sa faci nici o greseala, concentreaza-te, ai incredere in tine, sunt sigur ca vei reusi.
    P.S Pieptu vinjos al neamtului tigan e la dispozitia ta, oricind.

    RăspundețiȘtergere
  9. Neamțule, iubirea vieții mele, nici nu-ți poți închipui cât de tare m-am relaxat prin simpla părăsire a clădirii deja FOSTULUI loc de muncă :) Și încet și cu răbdare le bifez eu pe toate, pe rând. Momentan pot să-ți spun că azi am râs mai sănătos decât am făcut-o în ultimele luni, am avut chef să scriu prostioare, mâine pun șorțul de gospodină și voi găti (ceea ce nu am mai avut chef și tragere de multă vreme), îl las pe gagic să îmi facă program de voie, plăcere și răsfăț și am decis ca weekendul să dureze până marți, când mă pun iar pe concentrat, rezolvat diverse. Nu-s nervoasă cu nervi (istericale), cât mai mult anxioasă (combinația aia englezească de anxious cu excited). Na, doar mă știi Berbeacă nebună, pentru mine toate ar trebui să se rezolve dacă nu pe loc, măcar "ieri" :)) Plecarea e preconizată prin octombrie, și trăiesc senzația stranie că timpul se dilată și se compactă în același timp, parcă mai e așa mult, dar în același timp mai e așa puțin. Să știu de pieptul vânjos al neamțului țiganului înseamnă enorm, să știi :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Sunt zile ce-s anapoda de îți vine să mori(da nu merită)că apoi un pipi de Scarry vine și rezolvă totul :).La mine Chipeș face treaba
    http://se-cret-blognotes.blogspot.com/2010/08/chipes-e-flamand.html

    RăspundețiȘtergere
  11. Oooofff draga Vulpita. Imi place ca nu te-ai pierdut cu firea, ci ai actionat! Eu intai faceam o criza de nervi si dupa aia actionam :))))

    Honda Civic, e o nava spatiala intr-adevar.

    >.<

    RăspundețiȘtergere
  12. Hai că am început ziua cu o cafeluţă cu tine amuzantă la maxim :)) Abia aştept o cafeluţă face to face :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Lia mea draga, daca ai sti ce bine inteleg senzatia aia stranie ca timpul se dilata si se compacta in acelasi timp si sentimentul de anxious + excited! Inainte sa plec in Japonia, luni intregi ma trezeam noaptea cu frica de ce va sa fie, luni intregi mergeam pe strada de-abia asteptand sa vina ziua plecarii, apoi iar imi era o teama cum nu mai simtisem in viata mea, apoi iarasi anticipam o nebunie de pasiune, tot cum nu mai simtisem in viata mea...Traiam asa intens si ma simteam asa vie incat mi se parea ca pana atunci fusesem nimic mai mult decat un somnambul.

    Libertatea de a trai cum vrei, de a fi si face ce vrei este, poate, cel mai frumos lucru de pe lumea asta :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Acum, cand o spui, parca nu pare prea urat, dar sunt convinsa ca nu ti-a picat tocmai bine, dar parca simti ca traiesti, nu? Plus ca.... cum ti-ai mai fi adus aminte de ziua asta? Iti zic eu c-a fost ziua perfecta pentru orice muritor. :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Secret, eu pe Scarry, dacă era a mea, o dădeam pe stradă de mult :))) E ceva de speriat cât de rea și răzbunătoare poate fi, deși are o mutriță așa simpatică :D

    Karma, la câte mai urmează ... Dar sunt convinsă că se vor aranja toate într-un fel sau altul :)

    Ever, eu sunt foarte ingenioasă în a găsi soluții pentru situații critice :D Mă bucur enorm că am început să mă liniștesc cu capul încât să mă și amuz după. Pe Honda aia o iubesc, dar să nu mă spuneți Friedei, da? :))

    Rontziki, pune și o salată de fructe lângă cafea :p

    Misaki, știam eu că tu mă vei înțelege :) Cad frântă noaptea la culcare și îmi zbârnâie neuronii de gânduri și planuri, but I feel so alive!!!

    QED, eu am un stil personal de a găsi ceva amuzant aproape și într-un rahat în mijlocul drumului, așa că nici nu am mai stat să mă gândesc cât de rău mi-au picat. Ba m-am mai și amuzat :D

    RăspundețiȘtergere
  16. iti doresc bafta in drumul pe care il vei incepe in octombrie

    RăspundețiȘtergere