"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

duminică, 11 noiembrie 2012

De la agonie la extaz in padurea birocratica suedeza

Pentru ca e duminica si nu am chef de invatat (desi am o gramada), vremea e plumburie, iar barbatul mestereste la barca (el e pe principiul vara plug de dat zapada, iarna reparat barca), mi-am adus aminte ca am ramas datoare cu niste povesti foarte personale despre intalniri cu diversi functionari publici suedezi. Daca va spun de la inceput ca o tara asa minunata si bine pusa la punct are mari probleme cu birocratia si functionarii incompetenti, s-ar putea sa ma injurati ca ma plang, ca am uitat de unde am plecat, etc. Va astept la final sa va dati cu parerea, mai bine. 

La inceput de drum, cand am depus acte (copii dupa pasaport, cont in banca, asigurare medicala din Romania, declaratia prietenei mele Adriana ca stau la ea, ma sustine pana imi gasesc job) pentru numerele personale suedeze (fara de care, am spus de multe ori, nu faci absolut nimic aici, nici macar un abonament la sala), mi s-a spus ca dureaza 4 saptamani. Dupa 5 saptamani am sunat sa aflu ce si cum. O doamna foarte ametita si usor iritata mi-a spus ca ea se ocupa de cazul meu si ca trebuie sa ii mai completez cu aaaaaaaa, copie dupa cont in banca. Pai, am depus de la inceput. Aaaaa, a, da. Atunci aaaaaa, copie dupa asigurarea medicala. E la dosar! Doamna, tu te-ai apucat de dosarul meu? L-ai deschis pana azi? Liniste, apoi balmajeala, apoi "noi avem foarte multa treaba aici!" (Skatteverket = taxe si impozite si evidenta populatiei). "Tu asteapta ca vei primi un raspuns, nu mai suna". Prietena mea Adriana, care e blanda si diplomata si calma ca o suedeza, are totusi sange de moldoveanca apriga in ea si cand a sunat si a vorbit cu ceva persoane de mai sus din ierarhie, a primit scuze ca prietena ei din Romania este neeficient tratata, ca e sigur o greseala, am primit numerele dupa 3 zile. Speram sa fie un incident izolat. 

M-am inscris la scoala de suedeza, am facut cele 2 nivele pentru imigranti, apoi am inceput SAS (suedeza ca a doua limba), cursuri de perfectionare a limbii. La al doilea din cele 3 niveluri am obtinut la final nota maxima, in ianuarie 2012. Mi s-a spus sa imi vad linistita de ultimul nivel ca diploma vine acasa, in maxim o luna. Aveam nevoie de diplomele cu notele la aceste cursuri pentru a dovedi ca am un anumit nivel de suedeza cand ma inscriam la facultate, in mai. Din 12 ianuarie, ziua cand am terminat cursul si obtinut nota, am primit diploma la sfarsitul lui martie. Doar ca in loc de nota maxima si data finalizarii ianuarie 2012, pe diploma scria nota minima si data finalizarii noiembrie 2011. Am sunat pe loc sa vad ce si cum. "E o greseala, haha, nici o problema, hihi, se rezolva rapid, da, acum cand ma uit atent in baza de date e cum zici tu. Stai linistita, reparam greseala RAPID!". Dupa inca 2 mailuri si telefoane de reamintire, cu cutitul la gat ca era deja mai si trebuia sa imi trimit dosarul la facultate, am primit diploma corecta cu 2 zile inainte de dead-line. Pe 15 mai. 

Dupa obtinerea acelor numere personale de care am zis, am putut face multe: scoala de suedeza, deschis cont in banca, apucat de munca si platit impozite (contract de tip zilier, muncit doar cand era de munca, luat liber cand doream). Dar ma gandeam ca eu chiar vreau sa raman aici, era cazul sa cer si drept de rezidenta. La Migrationsverket. Initial am vrut sa cer drept de rezidenta ca lucrator (poti ca lucrator - aduci contract de munca, ca intreprinzator - aduci plan de afaceri si fonduri, ca student - facultatea unde ai intrat si dovada ca ai din ce te intretine, fonduri proprii - aici e o chestie f subiectiva, nu scrie nicaieri cati bani inseamna suficient, unii au primit rezidenta cu 10.000 euro in banca, altii nu au primit cu 15.000 de euro; partener/sot cu un cetatean suedez). Ca lucrator aveam dovada ca luna de luna (vreo 6 luni) incasasem bani decenti, dar mi s-a spus ca trebuie contract permanent, ca altfel risc sa primesc negatie (care m-ar fi dus dupa aia intr-o situatie mult mai complicata). Un contract permanent de juma de norma (cam 6000 kr pe luna) ar fi fost suficient, mi s-a spus. Dovada incasarii a 8-12 mii pe luna si scrisoare de la angajator ca desi sunt "la ora" exista de munca si ma vor la treaba nu ar fi fost suficient. Am renuntat o perioada, ca la inceputul lui septembrie 2011 sa ma decid ca cer rezidenta ca partener al unui cetatean suedez. 

Pe site-ul Migrationsverket apareau 2 acte de completat, plus copie dupa pasaport. Dar o prietena mi-a spus ca ea a trebuit sa completeze cu o dovada de la Skatteverket cum ca sunt inregistrata, ca partenerul e cetatean suedez, munceste, adresa, etc. La telefon (am asteptat 55 de min sa raspunda cineva) mi s-a spus ca informatia o gasesc pe net, nimic mai mult. M-am dus personal la birouri sa vorbesc fata in fata cu cineva. S-a dovedit ca aveam de completat 3 hartii si despre dovada de la Skatteverket nu era sigur. Asa ca am pus-o just in case. Raspunsul pozitiv cu dreptul de rezidenta a venit pe 5 decembrie, dupa aproape 3 luni de la depunere. 

Intre timp, aflu ca am dreptul la un bonus in bani pentru ca am terminat cursurile de suedeza pentru emigranti in mai putin de un an de cand m-am apucat. Eu terminasem cursurile pe 7 septembrie. Aveam la dispozitie 3 luni sa depun cererea. Dar, aveam nevoie de dovada dreptului de rezidenta. Pe 5 decembrie a venit rezidenta, pe 6 am si sunat la kommuna mea (scoala o terminasem in prima kommuna in care ma inregistrasem, dar intre timp ma mutasem in alta kommuna, iar regulamentul spune ca desi ai facut scoala undeva, kommuna unde lucuiesti cand faci cererea plateste bonusul). Am sunat sa mi se reconfirme ce zice regula si sa aflu daca trebuie sa adresez cuiva anume cererea de bonus. Mi-a raspuns un domn cu puternic accent iugoslav (n-as putea spune daca era sarb sau bosniac), foarte neprietenos si agresiv care mi-a spus ca nu kommuna plateste, ci aia unde am facut scoala. Am incercat sa ii explic regulamentul, mi-a raspuns ca am inteles gresit si mi-a inchis telefonul. M-am dus (3 ore dus-intors) cu transportul in comun la prima mea kommuna, ca sa aflu ca regulamentul e clar: unde locuiesti acum, aia platesc. M-am intors la mine in kommuna, dar exact atunci inchideau (programul e pana pe la 3, cu multe pauze si aproape imposibil de prins cineva la telefon). A doua zi, 7 decembrie, eram cu spumele la purtator, la usa kommunei, sa il omor pe acel Dragan (isi spusese numele). Nu era la munca, dar am reusit pana la urma sa completez ce acte aveam de completat si sa le depun la seful de birou care trebuia sa ia decizia daca primesc sau nu. Respectivul sef era in concediu. Cineva timid (aici nu ridica decat fostii iugoslavi tonul, suedezii sunt ca niste soricei) mi-a spus ca s-ar putea sa fi venit prea tarziu, ca am 3 luni la dispozitie, din data de 7 septembrie, deci ultima zi a fost ieri, 6 decembrie. Eu am depus oricum si am asteptat 2 saptamani sa se intoarca seful din concediu. 

Cand am sunat sa aflu ce se intampla, mi s-a raspuns evaziv ca stai, ca trebuie vazut, ca asa si pe dincolo, ca poate am depus prea tarziu. Am scris un email lung, detaliat si politicos-amenintator: am primit rezidenta pe 5 decembrie, pe 6 eu am sunat sa aflu informatii, ca e jobul lor sa ma ajute, ca un lucrator de la ei m-a pus aiurea pe drumuri si a mai fost si neprietenos, ca am sunat la ora X, cu 3 ore pe drum si treaba in cealalta kommuna, am ajuns inapoi si se inchisese, e dreptul meu si nu renunt si poate e cazul sa afle presa ca in kommuna Tyresö oamenii sunt pusi pe drumuri si tratati aiurea, ca daca suni nu raspunde nimeni, ca daca vii personal mai mereu e cate o pauza de cafea sau pranz. Pe 10 ianuarie aveam decizia ca primesc bonus maxim, banii mi-au intrat in cont dupa inca o luna. 

Asta vara in iunie am decis sa imi fac card de identitate suedez, sa ma pot legitima mai usor. Am depus la Skatteverket cerere, copie dupa pasaport, copie dupa dreptul de rezidenta de la Migratie si copie dupa decizia de numere personale, emisa tot de Skatteverket. Mi s-a facut poza si mi s-a spus ca dureaza intre 6 si 8 saptamani. What? De ce atat de mult? Toate informatiile trebuie dublu-verificate. Aaaa, pai, una din hartie e de la voi, cea de-a doua e de la Migratie care mi-a oferit dreptul de rezidenta dupa ce au dublu-verificat informatiile de la voi! Moment in care mi s-a confirmat parerea cum ca functionarii suedezi (de orice natie ar fi, mai putin fost iugoslavi) sunt niste marmote delicate si sperioase care se fac mici, mici in scaun, fac ochii mari mari la tine si aproape lesina daca le pui intrebari suplimentare sau, Doamne fereste! ridici un pic tonul. Tipa s-a ridicat in picioare, a facut ochii mari, de caprioara in farurile masinii, mi-a spus ca asta a fost tot, cu voce gatuita, si ca dureaza 6-8 saptamani. Dupa care a disparut in spatele unei usi. Cand am fost sa imi ridic cardul de identitate m-au apucat sentimente materne, trecusera 9 saptamani de cand depusesem actele. 

Cum am aflat ca am fost admisa la facultate, am si completat cerere pentru imprumut de studii si bursa. Am primit rapid, dupa doar 3 zile, o scrisoare cum ca nu imi pot procesa cererea, penrtu ca au verificat la Migratie si eu nu am drept de rezidenta, de fapt nici nu exist, nu sunt inregistrata ca as fi in Suedia. M-a apucat panica! Oare am trait un vis? Oare toate drumurile, nervii, frustrarea, isteria de pana acum, plus decizia de drept de rezidenta, numerele personale, cardul de identitate pentru care m-am luptat au fost si sunt doar in capul meu? Am sunat la Migratie, asteptat 45 de minute in telefon si explicat situatia unei domnisoare. Care a inceput sa chicoteasca, sa tzacane la tastatura, sa ma roage sa astept. Dupa 10 minute am aflat ca nu e adevarat, eu sunt in baza de date, am numar personal, am drept de rezidenta, deci totul e ok! Donsoara, un coleg de-al tau a declarat unui alt organism ca nu exist, aia puteau sa decida NU fara sa ma mai intrebe de sanatate. "Dar acum ai confirmarea ca e totul in ordine, nu ai nicio problema!" Ba am o problema, ca printre voi sunt angajati incompetenti care se joaca cu vietile oamenilor, eu trebuie acum sa imi dovedesc existenta, sa trimit copii dupa acte, pe timpul meu si banii mei. "Mult succes la facultate! La revedere, sunati cu incredere la noi oricand aveti vreun dubiu!". 

Acum cateva saptamani m-am intamplat pe langa Skatteverket si mi-a venit o idee nastrusnica in cap: astia se ocupa de acte personale, pasapoarte, ID-uri, ce ar fi sa ii intreb pe ei, poate stiu, cum e cu carnetul de sofer daca e emis intr-o alta tara UE. Am spus la usa cu ce treaba, am luat un numar, am asteptat, am ajuns la un ghiseu, pus cu zambet pe buze intrebarea. Doamna s-a albit si mai tare la fata, a holbat niste ochi mari si albastri la mine si tremurand toata mi-a spus: "eu sunt aici doar ca sa ma uit daca lumea are actele toate, inainte de a fi trimisi la alt ghiseu, la specialist. Nu stiu nimic!". Am primit alt numar si am asteptat si am ajuns la specialist. Care de data asta s-a inrosit si mi-a spus ca ea nu isi poate asuma responsabilitatea pentru asa un raspuns. Dar cine? "Cauta pe internet informatia, acolo gasesti orice. O zi buna!". Dupa multe clickuri si cautari am gasit informatia cum ca iti poti pastra carnetul de sofer daca esti din UE, nu e nevoie sa il schimbi cu unul suedez. Asta pana la prima verificare a politiei probabil. 

Desi presupun ca sunt multi cei care nu au avut nici macar una din problemele mele, eu cunosc si alti oameni care au avut alte tipuri de experiente birocratice. Prietena mea Eva a depus in august 2010 acte pentru rezidenta, ca partener al unui cetatean suedez, la indicatiile unui angajat de la Migratie. O luna mai tarziu primea raspuns negativ. La o mai privire mai detaliata, au realizat ca actele pe care le trimisesera erau pentru cazul unei persoane din zona NE-UE si acolo trebuie sa trimiti cu totul altceva decat copie dupa pasaport, si ceva declaratii. Au semnalat problema, au umblat ei singuri sa ia actele/hartiile de completat si au depus la sfarsitul lui septembrie 2010. A primit dreptul de rezidenta in aprilie 2011. Tot ea a facut cerere pentru alocatia copilului in aprilie 2011. Copila mergea deja la scoala suedeza, avea numere personale. Cu telefoane si mailuri si "in ce stadiu mai e dosarul meu?", a primit raspuns si decizie de suma de bani din urma in iunie 2012, la un an si 2 luni de cand depusese cererea. 

Un caz intr-adevar dramatic se petrece chiar acum in familia barbatului meu. Sora lui, suedeza suedeza, are una din fetite bolnava. Dusa la multi specialisti, nu au reusit sa ii puna un diagnostic clar, ci i se spune doar ca este o inflamare a creierului de natura virala. I se fac analize in continuu, alti specialisti, merge la psiholog si face terapie locomotorie. Toata povestea a inceput in iulie, copila a inceput scoala in august, dar nu face fata la mai mult de 2 ore pe zi, dupa care mama sta cu ea acasa si o duce la medici. Mama si-a luat un fel de concediu de ingrijire a copilului bolnav, caz in care are drept la bani din asigurare. DAR neexistand un diagnostic clar, negru pe alb, asiguratorul nu plateste nici un ban. 

In teorie, sistemul suedez este foarte frumos si eficient. Daca citesti ce drepturi ai, ai senzatia ca ai ajuns in cea mai dreapta si atenta cu cetatenii tara din lume. In realitate exista enorm de multe legi si reguli care de multe ori se bat cap in cap, in plus sunt la interpretarea unor functionari publici care de multe ori sunt nepregatiti, nu isi asuma raspunsuri sau responsabilitati. Timpurile de asteptare a unui raspuns sau a unei decizie sunt de cele mai multe ori lungi si foarte lungi. Ai timp sa iti dresezi si exersezi rabdarea. Nu functioneaza nimic cu pumn in masa si agresiuni, dar functioneaza cu insistente si convingerea ca nu trebuie sa renunti, pentru ca e dreptul tau. Informatia verificata de 2-3-10 ori. Pastrat absolut orice hartiuta (sunt tone, eu am un dosar gros de 10 cm de hartii), notat undeva cu cine ai vorbit, la ce ora, ce zi. 

Nu mi-e dor de tanti aia cu sarmale in cap (genul ala de permanent "mare") de la circa financiara din Popa Tatu care latra la mine cand aveam treaba pe acolo. Si nici de altii intalniti in alte parti. Dar vazandu-i si pe astia din frumosul si minunatul sistem suedez, realizez ca nu are legatura tara sau nivelul de trai. Functionarii publici sunt niste oameni speciali, in orice tara i-ai gasi. In Romania mai poti unge rotitele sistemului cu o spaga sau te poti bate parte in parte prin gaurica aia de la ghiseu. In Suedia inveti ca timpul se dilata si ca daca ridici glasul la o marmota din asta, ai sanse sa te ia gardienii de umeri. Eu am de discutat si aflat lucruri despre asigurarea pe care o am sau nu o am, multe intrebari esentiale pentru viitorul meu. Ma ia cu transpiratii numai cand ma gandesc si de-aia am amanat de atata vreme. Dar e momentul. Probabil de-aia si textul de azi, sa imi reimprospatez memoria, sa nu uit cu cine am de a face, dar sa realizez si cat de puternica sunt. Ca ce nu ma omoara, ma face mai puternica. Si senzatia aia de parca ai castigat la loto, cand dupa luni de zile si drumuri si nervi ai in mana hartia, cardul sau decizia X! Oare daca ma duc beata (eu sunt foarte prietenoasa la betie) ma primesc?

 

32 de comentarii:

  1. Suna atat de cunoscut tot ce povestesti tu aici, ca daca nu as fi trecut prin minunatul sistem birocratic suedez, as fi zis ca e de domeniul SF ce scrii tu acolo :(

    Eu la inceput am dedicat cateva postari variilor experiente de genul pe taram stockholmian.

    Ulterior, ma simteam oarecum frustrata cand primeam intrebari de la cei care doreau sa emigreze si nu stiam cum sa le redau cat se poate de obiectiv situatia.

    Momentan nu fac decat sa te resimt ca pe o sora de suferinta (in toate etapele descrise am intampinat si eu greutati similare) si sa sper ca exista totusi o mare majoritate a populatiei suedeze care este servita corect si la timp de catre celebrii functionari suedezi. Altceva nu-mi ramane de spus ca nah, ma apuca panica cu fiecare necesitate birocratica.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. I feel you-eu m-am imbolnavit de bila la germania si nu am rezolvat nimic timp de 2 ani -nici macar la facultate nu am putut sa ma inscruu pentur ca pur si simplu mi se spunea ca romanii NU se pot inscrie in germania-pina cind allah mi l-a scos in cale pe un tip(marocan,cetatenie germana)care m-a invatat detaliul divin cu care in fix 3 zile am rezolvat orice problema-sa spunca sint evreica-umerii ridicati, privirile scirbite, raspunsurile in doi peri, MINCIUNILE(da, au ceva personal cu romanii) s-au transformat in cea mai rapida rezolvare, zimbete mieroase si scuze peste scuZe-mai mult fata de colegii mei de la facultate, am primit si manualele GRATIS-the sweet life
      Sistemul e de kko, dar merita, pentru ca dupa aceea life is good...http://www.youtube.com/watch?v=Edwsf-8F3sI

      Ștergere
    2. Sa stii ca m-am amuzat si mi-a placut abordarea ta :))) Aici nu am simtit nicio secunda ca ar avea ceva cu romanii, dar sunt atat de obsedati sa ii ajute si sa ofere tot refugiatilor si emigrantilor din tari cu probleme serioase (Iran, Siria, Etiopia, etc), incat ai impresia ca restul de emigranti nu au nevoie de niciun fel de ajutor, ba din contra, mai ales cei din tari UE.

      Ștergere
  2. Draga mea, la tine m-am gandit cand am scris textul asta, dar ai si tu atatea povesti tampite ca umpleam tot blogul :))) Eu am multi prieteni suedezi care s-au lovit de capete patrate, au asteptat cu lunile cate un raspuns, deci nu e ceva legat de emigranti.

    RăspundețiȘtergere
  3. Sora mea care a trecut hotarul suedez prin 1988 a patit multe dar era altfel atunci .
    Erau putini romanii, suedezii mai harnici si birocratia mai redusa .
    Oricum paradisul /raiul nu exista pe pamint . :) Se gaseste doar dupa moarte . :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Suedezii sunt la fel de harnici ca si inainte, la fel de tematori sa isi asume un raspuns. Diferenta majora intre 1988 si 2011-2012 este ca aparatul birocratic s-a umplut de lucratori emigranti, carora li s-a gasit ceva de munca, la stat, la ghiseu fiind un loc caldut. Daca ai stii ce suturi mi-am luat ca imi permit sa mai spun si de din astea mai putin roz aici si ca nu toate sunt negre si in putrefactie in Romania! Pentru acele persoane eu traiesc intr-un paradis si sunt nerecunoscatoare. Oi fi moarta si nu stiu :)))

      Ștergere
  4. Experienta mea cu sistemul administrativ suedez nu este nici pe departe una neplacuta. Cam tot ce am avut nevoie si mi-am propus sa fac am realizat fara un efort deosebit - personnumer, Migrationsverket Bevis (chiar daca pe el nu scrie decat ca nu am nevoie de permis de rezidenta fiind cetatean UE), ID Kort.

    E bine de stiut ca iti poti deschide cont in banca si fara numar personal - cont pentru nonrezidenti.

    Despre functionari, am invatat un lucru: tratarea cazurilor ramane la latitudinea fiecaruia. Eu am fost intrebat o singura data de asigurare medicala (nu ca as fi avut vreodata - intr-un sistem absolut stricat si absolut corupt e absurd sa apelezi la mecanismele lui). Mi-am luat alt numar de ordine si m-am dus la alt functionar care nici macar nu a mentionat asta. Oricum nu prea are sens asigurarea medicala dintr-o alta tara pentru un angajat si platitor de taxe in Suedia, nu? Presupunand ca aici sistemul asigurarilor medicale functioneaza. Si chiar functioneaza.

    In ultima instanta totul se rezuma la ceea ce iti doresti tu sa faci. Atata timp cat esti hotarat lucrurile se clarifica si se simplifica. Eu stiu ca vreau sa locuiesc aici permanent. Stiu ca vreau sa devin cetatean suedez si imi doresc acelasi lucru pentru copilul meu, pentru care am facut cea mai buna alegere plecand din Romania.

    Ca atare, nu ma descurajeaza nimic, nici functionarii prosti sau prea zelosi (cum e cazul functionarilor emigranti, fie de la ghiseu, fie de la politia aeroportului), nici forumurile pline cu povesti despre esecuri, nici romanii speriati (am intalnit din astia) care isi reprezinta societatea suedeza ca pe o sperietoare careia s-ar putea sa nu ii faca fata si nici macar descurajarile fatise ale unora care cred ca a manca conserve de fasole sau a spala scari de bloc e o tragedie si, cu atat mai putin, a celor care, dimpotriva, sunt convinsi ca asta este singura cale de reusita.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daniel, eu sunt un pic invidioasa pe ce spui tu. Ideea e si ca regulile se schimba tot timpul, asta pana ajungi la mana si interpretarea unui functionar. In 2010 era obligatorie acea asigurare medicala (cardul european valabil 6 luni), poate dupa aia a disparut, nu stiu. Cei mai multi vin fara loc de munca, deci nu sunt platitori de taxe in Suedia, de aici nevoia unei asigurari din tara unde se presupune ca ti-ai platit taxe cat ai muncit.

      Eu nu am avut nevoie, slava Domnului, pana acum sa vad daca functioneaza sistemul de sanatate si de asigurari, de asta ziceam ca trebuie sa imi pun lucrurile in ordine si la capitolul asta.

      In ceea ce priveste ultima parte, nu cred ca am dat de inteles ca nu am stiut ce imi doresc sa fac, ca de-aia am si tras ca o nebuna cand imi venea sa renunt ca eram obosita de drumuri, telefoane, nu stiu cate persoane cu care discutam si tot nu aungeam la un rezultat. Dar chiar cred ca e nevoie sa se prezinte toate aspectele, nu doar cat de frumos e cerul vara, cat de curata apa si cat de misto sistemul educational. Sunt si multi care nu au reusit, multi care au cedat, multi care nu au facut fata sistemului, educatiei, mentalitatii suedeze, multi care considera ca e o tragedie sa ajungi la frecat podele dupa ce ai muncit la birou. Cand am spus ca emigrarea e un proces foarte personal si unic pentru fiecare, la asta m-am referit. Si consider ca e total gresit sa se prezinte doar o fateta celor care poate se gandesc sa faca pasul asta.

      Ștergere
  5. Din pacate, sau din fericire, cu toate ca nu ar trebui sa generalizez, asemenea peripetii nu se intampla pe aici prin Canada (Quebec). Este absolut halucinant ce citesc Lia, si imi pare foarte rau de voi... curaj!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dragule, mi-or fi urat mie ursitoarele la nastere sa am parte de dragoste si intelegere, dar la din alea nasoale, sa dau numai de functionari tampiti :))) Dupa cum vezi din ce scriu altii, nu se intampla asa in toate cazurile, dar pentru mine cel putin a fost exasperant pana acum. Deja m-am obisnuit si ma astept la ce-i mai aiurea, asa am parte de surprize placute cand se intampla chestii rapid si eficient :)

      Ștergere
  6. Ha, ha,ha...ar fi tare nostim, daca n-ar fi teribil de stresant.
    Am si io povesti din astea din Gibraltar; am ajuns la concluzia ca in Romania nu vor sa te ajute de-ai naibii, nu ca ar fi incompetenti, pe cand aici mai bine te lasa in pace, ca sunt atat de amabili si vor sa te ajute, dar nu au rotitele si neuronii pusi in pozitiile corecte in cap ca s-o si faca.

    Pup xxx

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si aici la fel, mai bine te lasa in pace :)) Doamne fereste sa pui o intrebare, ca i-ai scos din patratelul extrem de limitat si i-ai bulversat :D Te pupez, Dana!

      Ștergere
  7. "catch 22" o chestie pe care am auzit-o de nenumarate ori, inclusiv de la un ghiseu de functionar suedez. nu primesti numere pana nu lucrezi. nu (prea) te angajezi/inscrii la curs de limba fara numere. iti trebuie formularul european s1 ca sa iti transferi drepturile de asigurat din romania in suedia (cardul nu e destul de bun ca acopera doar urgentele si e valabil doar 6 luni mi s-a spus prima data cand am facut apel- nu cad am depus actele). nu primesti formularul daca nu dovedesti cu un act oficial noua resedinta. autoritatile suedeze nu elibereaza adeverinte din pix, doar interogheaza sistemul, ghinionul tau ca nu esti inca in sistem, etc

    singura institutie care nu m-a purtat pe enspe mii de drumuri a fost högskoleverket, si asta mi-a fost si biletul de venit incoace. ei au zis ca imi pot continua studiile cu un master in suedia, m-am inscris si, sigura ca intru, mi-am luat pruncul si am venit pentru a patra oara, cu gandul sa incepem ca studenti. apoi s-a intamplat ca am gasit job si am primit numerele in 3 zile.

    povestea de mai sus se intampla intre septembrie 2010 si februarie 2012.

    n-as fi reusit dansul birocratic fara ajutor, si am avut si foarte foarte mult noroc sa imi gasesc de lucru.

    odata intrati in sistemul de asigurari, eu am fost asimilata oricarui om al muncii care presteaza de 13 ani si am concediu parental platit 80% pentru vacantele de la gradi lui fiu-meu sau pentru cand o fi la scoala (pentru un copil nscut in suedia de un parinte care a lucrat un an inainte de asta se primesc 480 de zile, dar cei doi ani din romania au fost echivalati cu doar 130 de zile suedeze pe care mi le-au dedus). pensia alimentara pe care o primeste copilul meu de la tatal lui este compensata cu o diferenta de mai mult de 1000 de coroane ca sa fie egala cu ce primeste un copil suedez de la parintele cu care nu locuieste; din "alocatie" platesc gradinita doar pe jumatate, cealalta ne ramane si mai primesc si un fel de ajutor de chirie. astia sunt deja vreo 350 de euro in fiecare luna. in plus, asistenta medicala gratuita pentru copil, inclusiv dentistul, si o schema care reduce facturile uriase pentru dentistul meu. ca da, facturile si chitantele de toate felurile is multe si lungi.

    munca, facturi si timp pierdut in gari si la cozi, din astea sunt oriunde. dar cand imi aduc aminte cum e sa fii mama singura in romania... brrrr!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am avut cardul european valabil 6 luni si a fost de ajuns. Eu am primit numerele inainte sa gasesc de munca pentru ca aveam bani in cont suficienti pentru minim 6 luni, iar Adriana a depus o hartie cum ca stau la ea si in grija ei pana ma angajez, de-aia am fost inregistrata pe adresa ei pana m-am mutat la David, desi eu am stat tot timpul in alta parte. Si la mine la fel, Högskoleverket si acum CSN cu imprumutul pentru studii, super rapizi, eficienti, nu tu hartii in plus, nu tu altceva. Ce asigurare, drepturi de concediu, etc. nu stiu absolut nimic, de-asta trebuie sa ma apuc sa sap un pic sa stiu ce si cum.
      Ai mare dreptate cu diferenta de a fi mama singura acolo si aici, si nu doar economic, ci si de statut. Te pup!

      Ștergere
  8. Cred ca am mai zis, la noi toate au mers snur, in orice directie. Cred ca Stockholmul e plin de institutionalizati incompetenti, altfel nu imi explic...in fine. Voiam sa iti spun ca sotul si-a schimbat acum vreun an carnetul romanesc pe unul suedez, nu are IDkort caci aici am inteles ca toti care au körkort e OK sa se legitimeze cu el. Daca vrei detalii, da un semn pe FB ca sunt tare prinsa cu ale mele si e posibil sa intru aici sa verific. Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga mea, stiu ca sunt multi ce care nu au intampinat absolut nicio problema cu birocratia suedeza, dar uite ca suntem si astia carora parca numai tampenii si chestiuni absurde li se intampla. Eu am bagat cerere pt ID kort ca eram in disperare de cauza, aveam nevoie de un act de identitate suedez, cu numarul personal si alte date de aici, ca incepeam facultatea si trebuia sa ma legitimez. Eram prea chiauna si inca nu aflasem daca trebuie sa schimb sau nu carnetul, de-aia am ales varianta asta.

      Ștergere
    2. Sa stii ca eu m-am legitimat doi ani de zile la facultate cu pasaportul romanesc si cu personbevis de la Skatte. Fara absolut nicio problema. La fel am circulat doi ani de zile cu aceeasi metoda de legitimare cu vaporul. Fiind gotlandeza am pret redus la vapor si astia voiau in fiecare saptamana sa imi vada poza din pasaport. :) Eu mi-am facut ID-kort pentru ca Diana voia cont in banca si fiind minora trebuia eu sa merg cu ea. Iar la banca, ciuciu legitimare cum obisnuiam eu. Scrie clar pe site ca le trebuia un ID-kort. :)

      Ștergere
  9. Ah da, politia l-a oprit de multe ori in 4 ani, normal...nu a avut niciodata probleme. Si asta pe insula izolata, unde romanii sunt cat degetele de la o mana :). Inteleg ca nu degeaba iubesc locul ala...;).

    RăspundețiȘtergere
  10. *e posibil sa uit sa intru aici sa verific voiam sa scriu. Scuze, e graba de dimineata ;).

    RăspundețiȘtergere
  11. Gata,m-am panicat. Eu si cu viitorul sot vrem sa ne casatorim in vara lui 2013. Pe site scrie clar ca imi trebuie doar o hartie care sa ateste starea civila. Trecuta fiind prin birocratia romana i-am pus sa sune sa se intereseze clar (pe el si pe viitoarea soacra) si li s-a spus ca ne trebuie doar ce scrie pe site, deci doar acea adeverinta de stare civila, chiar daca li s-a spus ca eu sunt cetatean strain, ca am fost casatorita si sunt divortata, etc etc. Acum nici nu stiu ce sa mai cred/astept. Eram oricum hotarata sa-mi fac un dosar clar cu toate actele posibilie traduse si legalizate dar noi vom sta in Suedia doar o luna de zile vara viitoare si deja pare utopica situatia in care lucrurile s-ar putea rezolva in acest scurt timp:(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ioana, de ce sa te panichezi? Nu asta a fost scopul textului meu, ci cumva sa inteleaga lumea ca si in Suedia pot fi functionari tampiti si probleme in sistem. Dar daca te uiti atenta, s-au rezolvat absolut toate problemele pana la urma. Si sugerez ca e cazul sa aveti rabdare si sa fiti tari pe pozitie. Nu iti cunosc istoria, nu inteleg, el e suedez? De ce veti sta doar o luna in Suedia? Tu esti cetateam dintr-o tara UE care se casatoreste cu un cetatean suedez, nu e nimic foarte complicat. Stiu de la un amic suedez care s-a casatorit cu o romanca din Romania ca au avut nevoie de dovada ca ea nu e casatorita, au rezolvat prin ambasada de aici, ca deja venise si ea in Suedia. Tu poti sa mergi si la consulatul suedez ddin Bucuresti sa intrebi. In mod normal, trebuie sa ai copie tradusa si legalizata dupa decizia de divort si adeverinta de stare civila (ca acum esti necasatorita). Pana in vara lui 2012 mai e f mult timp, oricum, ai timp sa faci tot ce e necesar. Nu te panica, nu renunta, intreaba din cat mai multe parti si va fi bine.

      Ștergere
    2. Scuze, m-am exprimat pe fuga si nu se intelege bine. Da, el este cetatean suedez dar momentan locuim in Romania. Vrem sa ne casatorim vara viitoare in Suedia si ne-am pus deoparte o luna de vacanta in Suedia pentru a rezolva tot ce este necesar. Am inteles ca dureaza 2-3 saptamani dupa ce depui actele, trebuie sa le depui personal, pana-ti dau voie sa mergi la starea civila. Nu vom renunta la idee dar voi fi mai pregatita psihic in cazul in care vor aparea probleme. Mersi!:)

      Ștergere
    3. Ideea e ca desi pot aparea intarzieri sau stai ca mai trebuie completat ceva, pana la urma se rezolva lucrurile, ca mai ales in situatia voastra e ceva f clar, nu trebuie sa decida cineva daca ai drept sau nu sa te mariti, daca ai drept sau nu sa primesti o hartie. Cu totul alta era situatia daca tu erai dintr-o tara non-ue, atunci va chemau la un interviu sa vada ca e de-adevaratelea si nu ceva aranjat, etc. Dar acum, tu cetatean UE te casatoresti cu un cetatean suedez, tot UE. Apoi, casatorita, ceri rezidenta si in cativa ani cetatenie, dar sunt formalitati. Mult succes cu actele si multa fericire si iubire in casnicie! :)

      Ștergere
    4. Gata, ne-am casatorit. Evident ca m-am stresat gratuit. Aici, in Romania, mi-au spus la primarie ca trebuie sa apostilez tot ce traduc si m-am gandit sa fiu pregatita. Am dat o avere pentru niste acte de care n-am avut nevoie. In Suedia mi-au cerut fix prezenta, o copie a buletinului si dovada de la starea civila in care scria ca nu sunt casatorita in acest moment :) Actele au venit in 3 zile dupa ce m-am prezentat in persoana la Skatteverket. Acum astept sa vad cum va fi cand voi trimite cerere pentru personnummer :) Plus ca trebuie sa duc dovada ca m-am casatorit la primarie in Romania si Suedia nu mai foloseste certificate de casatorie si nici nu pune apostile:D sper sa nu faca infarct functionarele.

      Pana acum experienta mea a fost pozitiva:0 Am fost o singura data la Skatteverket si am rezolvat rapid lucrurile, dar nu sunt in sistem complet:)

      Ștergere
    5. Felicitari! Grattis! Sa fiti fericiti, sanatosi si bucurosi, sa va sustineti mereu unul pe altul, ca iritari birocratice sau de alta natura sunt inevitabile, dar nu trebuie luate prea in tragic. Sa iti fie drumul lin! :-)

      Ștergere
  12. sa zic si eu de experienta birocratica de mai la sud. Oameni sunt peste tot, regulile sunt intelese diferit si de noi, dar si de ei - birocratii. Depinde peste cine dai. Dar solutii sunt intodeauna.
    M-am invatat sa nu vorbesc la telefon!! Ma duc la ei- cer rendez-vous. CU bancile -scris email. Fata in fata, le cer lista cu ce acte sa le aduc. Sau trimit prin posta, scrisoare recomandata.
    Greseli face orice om. Ideea cat de usor este sa gasesti solutie. Cata intelegere e.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu m-am invatat sa nu mai vorbesc la telefon si cand vorbesc cu cineva personal iau nume, data si ora la care am avut discutia. Ai dovezi si stii ca e dreptul tau, te zbati pana iti rezolvi situatia.

      Ștergere
  13. Si cu marmotele ce ai avut ? :)))))
    Wow, cata nebunie.. Stiu ca si prietenii mei care s-au mutat recent in Suedia au avut probleme de genul, norocul lor a fost ca tipa s-a angajat ca medic psihiatru in spitalul din oras si au reusit unele chestii mai repede sa le faca, dar am inteles ca si eu au umblat de au innebunit dupa acte.
    E greu , dar la cum te stiu pe tine ii dovedesti !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hihi, marmotele sunt niste creaturi delicate si foarte sperioase, de aici comparatia :) Sunt cazuri si cazuri, nu e indicat sa te iei dupa unul sau altul, ca poate fi diferit daca ai un job, daca ti s-a promis un job, daca ai bani multi in cont, daca esti cu un cetatean suedez, etc etc. Fiecare caz este special in felul sau. Te pup!

      Ștergere
  14. Daca toate astea s-ar fi intamplat in Romania-tara de cacat, oameni de cacat, hai sa fugim de-aici, undeva unde esti respectat. Birocratie e peste tot. Eu, pt a-mi schimba permisul de conducere in Anglia ar fi trebui sa astept 4 spat, in schimb am stat 2 luni jumate. La fel s-a intamplat cam cu toate actele de care am avut nevoie. M-am convins ca birocratia e ceva universal. Cam la fel cum m-am convins de universalitatea multor lucruri ce le credeam specifice Romaniei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De aia consider ca e necesar ca cei care am plecat din Romania sa prezentam si bune si rele din noile tari, tocmai pentru a nu se perpetua imaginea falsa ca Romania e un iad odios, strainatatea un paradis cu floricele si covoare rosii.

      Ștergere
  15. Singura mea problema a fost la inceput....si aceea ca trebuie sa astept. Sa astept 4 saptamani sa vina postasul cu numarul personal, apoi inca 4 sa-mi vina id kort, apoi inca 3 sa incep scoala...si tot asa. Din fericire nu am avut atatea probleme, am luat CSN de la prima aplicare fara stres, diplomele echivalate dupa vreo 7 luni....
    Ce-am invatat dupa 2 ani de Suedie :)...
    - telefonul e cea mai minunata inventie - nu mai fac imprudenta sa ma duc la ghiseu
    - au o sumedenie de incompetenti DAR daca insisti cu sunatul imposibil sa nu rezolvi.
    - institutiile cu Styrelsen in coada (transport, social...) au foarte putini angajati sau prea mult de munca :))) si sunt greu de gasit la telefon (le place sa le scrii - raspuns garantat)
    - cele care au verket in coada - e bine sa-i suni - eu am rezolvat tot la telefon.
    - daca vrei la doctor sa nu cumva sa te impinga pacatul sa te duci la clinica ....suna, programeaza-te, altfel te umpli de draci.

    Stii cat dureaza schimbatul permisului romanesc cu suedez? 5 saptamani numai sa inceapa sa se ocupe de dosarul tau, apoi or sa ceara informatii din Romania iar toata operatiunea poate dura si 6 luni.(cel putin asa mi-au spus) Eu vinerea trecuta am trimis actele si permisul la Transportstyrelsen. Mi-au zis ca pot circula si fara permis, doar sa-mi fac o fotocopie inainte sa-l trimit. Chiar sunt curioasa in cat timp se rezolva asta - apoi sa trec la pasul urmator sa fiu handledare pt prietenul meu :))

    Apropo de telefon....am anulat si o amenda de parcare sunandu-i.

    Pt mine telefonul e sfant...

    RăspundețiȘtergere