"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

sâmbătă, 5 ianuarie 2013

Despre diverse amestecate

# A mai trecut un an. Unii am imbatranit, altii ne-am mai maturizat, unii s-au mai acrit si inrait, altii ne-am facut mai intelepti, mai intelegatori. Cu bune si rele, cu dureri si bucurii, sa nu va para rau ca l-ati trait, sa nu va atarnati de el ca a trecut. Pentru mine a fost un an de munca multa, nu doar fizica, de devenire, de intelegere a faptului ca prin efort, concentrare, 90% transpiratie si 10% inspiratie, the sky is the limit. Si nici macar cerul.

# La sfarsitul lui august am inceput facultatea si ma pregatesc intens sa devin profesoara la pitici de 1-6 ani. Ritmul e intens, nu tocesc ca sa scriu din memorie la un examen de X ore, ci citesc si gandesc si compar multe carti si articole, ca apoi sa exprim cu cuvintele mele respectivele teme de discutie. Fiecare examen/lucrare vine cu o pagina pe care mi se explica ce inseamna plagiatul si cat de aspru se pedepseste. Daca fac vreo prostie, risc sa mi se anuleze respectivul curs si sa trebuiasca sa il fac inca o data, prostiile mai serioase pot duce la eliminarea din facultate si imposibilitatea de a-mi continua studiile fara sa explic de ce mi s-a dat un sut in fund. In concluzie, se pune accent pe ce poti tu, ca individ, se pedepseste serios furtul si frauda.

# In decembrie am avut si primele doua saptamani de practica, la o prescoala unde voi face practica pana termin facultatea. Grupa la care am fost repartizata are 18 copii de 1 an si ceva pana la 2 ani si ceva. In paralel, exista grupa de 3-4 ani, 20 de copii, multe activitati sunt comune, asa ca observ, ma joc, mananc, ajut, dansez, strang in brate, sunt responsabila, alaturi de celelalte 6 persoane care lucreaza acolo, de 38 de copii. Este fascinant sa descopar cat de capabili sunt niste copii atat de mici, cat de mult pot eu invata de la ei. A fost surprinzator sa realizez si cat de mult din ce invat teorie se aplica si exista in practica. Mai ales legat de comportamentul adultilor fata de copii, de cum ne comportam diferit fata de fete si baieti, desi teoretic stim ca nu e cazul, cum decidem noi ce si cum sa faca copiii, le ghidam activitatile, dintr-o anumita comoditate si rutina, in detrimentul creativitatii si influentei lor in "regulile jocului", ceea ce sunt invatata ca ar trebui sa primeze. In curand incep a doua practica, de data asta de o luna. Sper sa reusesc sa dezvolt atunci un text separat.

# V-am spus care e institutia mea suedeza preferata? Posta. Ca tot citeam ca se pune problema privatizarii postei in Romania. PostNord AB este o companie publica detinuta in proportie de 40% de Danemarca si 60% de Suedia, cu activitati de transport, posta, mesagerie, logistica in ambele tari. In afara de sediul central, posta are cate un sediu operativ in fiecare kommuna, unde sunt masinile si postasii. In rest, in fiecare magazin de tip supermarket, tabac, chiosc de ziare gasesti de cumparat timbre. Cutii postale sunt peste tot, la fiecare colt de strada. La magazinele mari exista cate un "colt" al postei, unde de obicei lucreaza tot angajatii din respectivul magazin, si unde trimiti si primesti pachete. Tot aici gasesti si cutii, plicuri speciale. Oamenii trimit si primesc prin posta acte, documente importante, fara prea mult stres ca s-ar putea pierde. Plicurile ajung chiar si in aceeasi zi, local. In ciuda faptului ca Suedia e una din cele mai tehnologizate tari, suedezii adora sa foloseasca si posta clasica, isi trimit scrisori, felicitari cu tot felul de ocazii. Pentru Craciun, Posta scoate timbre speciale, de sezon. In afara de faptul ca poti cumpara timbre si trimite plicuri in absolut orice magazinas si colt de strada, fara sa fie nevoie sa faci "un drum pana la posta", mai e ceva ce ma face sa ador si eu la randul meu sa trimit scrisori si felicitari: timbrele sunt ca stickerele, cu adeziv pe spate, nemaifiind nevoie sa le lingi si sa te ingretosezi.

# Am vazut zilele astea 2 documentare despre ABBA si Roxette. Cat de mult succes si bani au avut si au, stiam. Ca aveau si au niste studiouri de inregistrari la scala industriala, imi inchipuiam. Ce m-a impresionat, insa, a fost decenta si modestia cu care vorbesc si traiesc oamenii astia. Nu tu aere de vedete, ci doar povesti si opinii de bun simt, respect si prietenie pentru fiecare om din trupa si staff. Casele lor mari si frumoase, dar nu palate, nimic opulent. Decenta. Ceva intr-adevar specific suedez.

# Inainte de Craciun a aparut un articol in presa despre invazia de cersetori tigani veniti din Romania si Bulgaria. I-am vazut si eu din plin pe la colturi de strada, intrari in supermarketuri, metrou, ba chiar si in campusul universitatii. Nu am vazut niciodata sa primeasca ceva. Nici macar o koroana. Asta pentru ca suedezii au o cu totul alta educatie si cultura a donatului. Sunt printre cei mai generosi din lume, dar o fac organizat, catre cazuri speciale, Crucea Rosie, Salvati copiii, organizatii pentru animale, etc. Sunt tare curioasa cum va evolua situatia, ca spre deosebire de cersit, care nu e ilegal, furtul din magazine si casele oamenilor se pedepseste prompt.

# In Romania, la ordinea zilei, oamenii sunt agitati, mai mult sau mai putini agresivi in limbaj, cauta conflicte si cand nu e cazul, adora sa isi puna mainile in sold si sa isi arate tzafna. Devenisem si eu asa, in trafic, la job, cu pietenii, ca na, asa face toata lumea. De doi ani in Suedia, am descoperit ca am devenit foarte calma, mult mai ingaduitoare si non-conflict, desi am stat si la cozi lungi, si in trafic blocat, si la ghisee cu functionari idioti. Dar asa sunt suedezii, educati sa evite conflictul, sa nu ridice glasul, sa se duca la o plimbare prin padure in loc sa se ia la paruiala cu barbatul/nevasta. Copiii nu iau bataie (Suedia e prima tara care a scos in afara legii batutul copiiilor de mai bine de 30 de ani si realitatea dovedeste ca cei mai multi suedezi stiu, inteleg si respecta asta; Romania e pe lista tarilor care au interzis bataia, dar practica e un pic diferita), prin urmare copiii nu prea urla prin magazine, nu se prea dau cu fundul de pamant. Scoala face multe campanii anti-mobbing si se vede. Nici macar cainii nu prea latra pe aici. Tot calmul si non-agresiunea suedeza se duc naibii de doua ori pe an, de Midsommar si mai ales de Craciun. Zile libere, neamuri pe care in general reusesti sa le eviti, dar de Craciun nu prea ai cum, alcool si da, explodeaza somonul suedez. Am fost si eu martora la o explozie in familie si pot declara, cu mana pe inima, ca suedezii nu sunt deloc moi si incapabili de reactii, ci ar face tzantari 10 taximetristi in plina Rahova, doar din doua karate din vorbe. Impresionant.

# Ca tot am zis de cresterea agresiunii de Craciun, mi-am adus aminte ca am citit un articol despre suedezii care pleaca din tara de sarbatori. Primele trei motive sunt: simt nevoia de soare, scapa de cumparatul cadourilor, evita sa se intalneasca cu rudele. Sinceri si practici suedejii astia.
# Daca tot am vorbit mai devreme de donat, am vazut de cand am venit aici cum biserica suedeza (protestanta) nu iti sare cu patrafirul la usa de Craciun si Boboteaza contra unei sume modice, dar se ocupa activ si foarte angajat de campanii umanitare, ajutorarea homeless-ilor si a familiilor sarace (da, exista si aici). Biserica nu are treaba cu zona politica, asa cum politicienii nu stau la rand la pupat icoane, au alte treburi de facut. Oamenii de rand nu se declara religiosi, in schimb ies in ger pe strada cu casolete cu mancare si ceai cald pentru oamenii strazii, pentru ca asa e omeneste. In paralel, in tara moderna si civilizata si parte din UE Romania, institutia puternica a BOR scrie comunicate de presa cum ca omul (geniul, comunistul, nenorocitul, deosebitul, nu conteaza, fiecare cu parerea lui) Sergiu Nicolaescu nu are voie sa fie incinerat, ca o ultima dorinta, ca nu e in spiritul ortodox al neamului. Au scris multi despre asta, nu mai dezvolt eu, mie mi-a placut ce a scris Turambar (pe care cu bucurie l-am regasit de curand, si ca bloger si ca om de-adevaratelea, pe facebook, dupa ce acum cativa ani nu am mai vrut sa il citesc ca eram eu rebela fara cauza si nu citeam blogeri mari si cu trafic, ca ii consideram fitosi si ingamfati - domnu Turambar, te rog sa ma scuzi, eram si eu mica pe vremea aia). Cel mai misto mi s-a parut faptul ca BOR a vrut sa dea bani de inmormantare crestin-ortodoxa familiei, in conditiile in care nu am prea auzit de situatii similare la oameni de rand, ba din contra. Dupa cum comentam la acelasi Turambar pe facebook, vikingu m-a instiintat ca vrea sa-l incinerez cand o muri si sa-l imprastiu in partea de ape unde prindem noi bibani. Tinand cont ca avem acasa si serpi si mi-a scris mie aici pe blog un anonim furios-drept-credincios ca serpii sunt diavoli si de-aia ne merge rau, cred ca e cazul sa ma apuc de construit o biserica ortodoxa din aur si nestemate aici in curte, in spatele magaziei, doar doar imi recapat si eu dreptul la coliva.

Sa aveti un an mai mult bun decat nebun, oameni dragi!

26 de comentarii:


  1. E bine sa traiesti in alte tari pentru a invata cit de diversa e lumea comparat cu realitatea mioritica . An bun si voua , tuturor ajunsi pe meleagurile vikingilor . :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stefan, cred ca oamenii ar trebui in general sa fie deschisi si sa invete despre alte culturi, chiar daca nu ajunge sa traiasca in alta tara. Realitatea mioritica are diversitatea ei, ca oricare alta realitate :)

      Ștergere
  2. Fain scris! Fain tare! :) Ti-am zis cat de mult imi place sa te citesc? Daca da, ti-o mai repet acum! :) Pupez!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga mea, m-ai emotionat :) Aproape zilnic imi aduc aminte de tine si Mihaela, cum v-am gasit eu blogurile cand ma pregateam sa vin aici si cum ma intrebam "oare o sa scriu si eu asa dupa ceva timp? Oare o sa dau si eu de rahaturi birocratice? Oare o sa imi gasesc locul?" Visez ca intr-o zi sa scriu o carte despre experienta mea, care nu e dramatica si plina de rasism ca in atatea alte carti de imigranti, ci amuzanta de cele mai multe ori. Am deja si titlul :) Si tu si Mihaela veti fi cu siguranta in cartea asta si sper sa iti placa si atunci sa ma citesti :) Pupez!

      Ștergere
    2. Continua sa visezi cu perseverenta, pentru ca visele se implinesc, mai devreme sau mai tarziu! Si tu meriti sa scrii cartea asta sau o alta pe orice subiect ales, pentru ca ai ce sa spui si stii cum s-o spui! Condeiul iti este la loc de cinste si se vede!

      Fiecare imigrant are povestea lui unica, desi la prima vedere poate parea scoasa dintr-o culegere cu n povesti asemanatoare. Dar fiecare are trairile si experientele proprii, care daca sunt redate cu stil scriitoricesc ii pot imbogati pe cei ce citesc, indiferent cat de negative sau pozitive sunt experientele respective.

      In ceea ce ma priveste, am un mare regret ca nu reusesc sa-mi reiau incursiunea scriitoriceasca pe blog. Dar cu rabdare, poate se rezolva si asta :)

      Ștergere
  3. Eu am stat in noaptea de revelion, afara la artificii langa Linnea Henriksson, poate o stii poate nu...e o vedeta mica inca, dar mi-e draga. Modesta de numai, eu ii tot aruncam ocheade ca nu credeam ca e ea, fara fite si haine ultim racnet. Apoi ieri am mancat la spital la restaurant cu Pugh Rogefeldt. Daca ai urmarit Så mycket bättre il stii :). Silvia mea a fost colega la cursul de desen cu baiatul lui, apoi la dans...nici nu am stiut pana am vazut emisiunea :). Pugh era singur, imbracat fara fite si fara nimic special.
    Apoi pe Gotland vin vara vedete multe, toti sunt simpli, exact cum descri tu. Tare imi place de ei!

    In rest, te inteleg perfect! Scoala e scoala, eu daca stiam, poate nu ma apucam de ea :)). Glumesc, tot o faceam, dar acum inteleg perfect de ce fac ei pauze dupa liceu, de ce sunt putini care fac facultate si de ce se minuneaza toti pe aici cand aud ca eu am facut 5 ani de facultate in Ro...Mai ales ca o am pe Diana la liceu in primul an, o vad cat invata si munceste si notele nu sunt maxime, e greu tare. Norocul ei :) ca stiu cum e scoala suedeza, altfel cred ca puneam presiune mai mare pe ea si e stresata destul. Cred insa ca nu as fi realizat daca nu stiam exact cum e sa inveti in sistemul suedez.

    Bafta multa Lia, e greu al naibii dar suntem invingatoare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga mea, dupa cum i-am spus si Gabrielei, voi mi-ati fost inspiratie!!! E al naibii de greu, dar suntem invingatoare! Apropo, chiar ieri am vb cu sora lui David ca au fost in vara in Visby si e superb si ne-au recomandat si noua sa mergem. Poate il conving pe om mai spre primavara :) Pupez cu drag si pe tine!

      Ștergere
    2. Hehe, pe mine nu ma crezi ca e frumos? :))) Glumesc, va astept oricand, cu drag mare. Sa fie vara-toamna, atunci e superb si sunt si eu acasa cu siguranta...dupa midsommar asa.
      Abia astept sa citesc cartea, nu pentru ca ma voi afla in ea ci pentru ca imi place cum scrii. Te pup!

      Ștergere
    3. sergiu a vrut sa aiba parte de o inmormintare apropiata ca ritual de cele vechi dace-trace-to walhalla-mi se pare genial

      aia cu tiganii mi s-a parut de geniu cred ca or sa se descurajeze si or sa plece-

      si eu sint mai calma in cimpina ba chiar nu am sarit decit o data in 5 ani la bataie-wow-o fi muntele de vina si educatia oraselelor mici

      congrats

      Ștergere
    4. Karma, o fi fost vreun pui de viking :)) Am vrut sa spun "sa fie sanatos", dar faceam o gafa :) Oricum, recunosc ca sunt mult mai relaxata, ca dupa o cura de dezintoxicare, de cand nu mai am acces la televiziunile romanesti. Si in afara de ceva isterici pe facebook, nici la tzafna romaneasca. Poate de-aia nu mai am cosuri si riduri :) Pupez!

      Ștergere
  4. lasa-ma cu posta, austriaca, suedeza, romana,toti o apa si un pamant. sunt plina de spume ca n-a ajuns pachetul, cum sa piarda ditai plicu, nene?! grrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr. altfel, te pup si imbratisez si trimit si aici la multi ani!

    RăspundețiȘtergere
  5. ps: mbine, gata, ii iert. chiar daca a ajuns pachetul cu o luna intarziere, sa ne bucuram. eu azi oricum sarbatoresc Craciunul pe stil vechi, deci na, intr-un fel amuzant a sosit pachetul de sarbatori :)))

    RăspundețiȘtergere
  6. Sa ai un an genial, linistit si implinit! Te imbratisez tare si ma bucur ca te simti bine acolo.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te pupez, Ever! Sa traim cum ne dorim si cu cine ne place. Si unde ne e drag, normal :)

      Ștergere
  7. Lia, ma bucur ca ai ales sa mergi la shcoala pentru a gasi un job care sa te defineasca. Nu e cazul sa ma repet ca educatzia este principalul motiv pentru care vestul este cu mult inaintea estului. Tzi-am scris aici de citeva ori ca inca de la virsta frageda, copiii invatza cum sa ishi dezvolte relatzii interpersonale cu cei din jur in mod cu totul shi cu totul diferit decit ceea ce se intimpla in Rom. Sint invatztatzi sa ia decizii, sa fie responsabili atit pentru reushite cit shi pentru eshecuri. Apoi sint invatzatzi sa se adapteze repede situatziilor ieshite din comun, alegind sa corecteze erorile shi sa priveasca mereu inainte... asta fiind cu totul diferit de ce se intimpla in rom, acolo unde orice gresheala este o tragedie, un fel de groapa personala din care de cele mai multe ori te recuperezi cu greu. Oricum, orice analiza prin comparatzie cu ce se intimpla in rom va fi din ce in ce mai inutila, deoarece sistemele sint construite in timp indelungat shi au la dispozitzie reguli diferite shi material uman ce nu suporta nici un fel de paralela. Incet incet vei descoperi cum romanii sint colerici, debusolatzi, irascibili, incontrolabili, nesimtzitzi, misogini shi xenofobi, iar dementza asta vine din frageda copilarie shi din cultura. La virste mici, copilul roman este martorul shi victima unui soi de tortura psihica din directzia maturilor, fie ei parintzi, rude sau societate in general. Shcoala este vraishte shi nu ofera nimic, atita timp cit, instinctul mental de prizonierat exista la orice individ certat cu limbile straine. Exemplele de urmat ale romanilor sint alienatzii mental, curvele, mamelucii shi escrocii. Citzi dintre copiii romani mai viseaza sa ajunga medici sau pompieri ca sa salveze vietzile altor oameni? Citzi ishi mai doresc sa ajunga profesori sau cosmonautzi? Meseriile de "fotbalist" sau de "model" au deturnat mintzile multor tineri de calitate. In rom nu mai exista cercetare, sau planificare. Viatza se duce dupa ureche shi pe termen scurt. Capacitatea de concentrare a noilor generatzii nu depasheshte 10-15 secunde, cit sa rasfoiasca o carte cu poze colorate. Iar minciuna este amestecata cu iubirea shi jegul cu istoria.
    Obviously, tu ai gasit puterea de a alege un alt destin shi asta poate fi o importanta inspiratzie pentru cei pentru care intzeleg ca, pentru a produce o schimbare in ansamblu trebuie sa ia taurul de coarne shi sa lucreze la detalii... (bilete de tren, avion sau vapor).
    Sa ai un an important pentru viitor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa stii ca eu cred in continuare ca se pot face schimbari in bine si in Romania, exista si oameni si resurse, e nevoie doar de un pic de trezire la realitate. Poate e nevoie sa ajunga cutitul la os de-adevaratelea ca oamenii sa reactioneze, nu stiu, dar stiu ca treaba cu "nu mai exista speranta" e o exagerare. Am mai spus-o de multe ori, rolul astora ca noi, care suntem plecati in alte tari, traim alte realitati, nu e de a arunca cu rahat in ce e in Romania sau de a compara suficient "ce destepti suntem aici, ce prosti sunteti acolo", ci de a aratat lucruri bune din locurile unde suntem pentru a aduce idei noi, lucruri altfel din care unii invata. Nici Suedia nu s-a transformat in ce e acum peste noapte, toate procesele au durat, sunt inca in schimbare si imbunatatire, inclusiv sistemul educational de care tot vorbesc eu. Suedezii au invatat si ei prin amenzi usturatoare, prin interdictii, prin crize. Eu cred ca si Romania va invata la fel. Un an inspirat tuturor! :)

      Ștergere
    2. Cutzitul a ajuns demult la os, numai ca dupa ce a atins osul a inceput sa se mishte in sus shi in jos fara sa produca vreun efect notabil. Cind scriu despre caracteristicile romanilor nu inseamna ca arunc cu noroi, dar nici nu exista loc de vreo lingushire libidinoasa. Daca vei intreba tinerii din rom despre viitor, ei itzi vor raspunde ca locul ala nu are nici un viitor. Desigur ca, pentru a contrazice realitatzile in mod procentual, trebuie admis ca oameni capabili shi educatzi ma exista inca in rom, insa ei nu au un efect pozitiv ci mai degraba neutru... deoarece marea masa de colerici shi sclerozatzi toaca valorile societatzii fara nici un fel de regrete sau prejudecatzi. Pentru a intzelege mai bine de la cineva care a studiat fenomenul shi traieshte inca in rom, itzi recomand http://adevarul.ro/cultura/istorie/interviu-liviu-mihaiu-ultimii-68-ani-suntcea-mai-mare-tragedie-i-putea-intampla-romaniei-1_5107fb07703bef3647beb2ca/index.html
      Bafta la shcoala! Incet incet o sa simtzi cum, evoluind intr-o societate normala incepi sa te distantzezi involuntar de behaitul romanesc.

      Ștergere
  8. LILELIE,
    Mă bucur din suflet că urmezi o școală bună, tu ai vocație de educator adevărat!
    Anul care abia a început să-ți aducă multă putere, răbdare și mult noroc!
    Să fii iubită!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te sarut, Ginuta! Adevarul e ca in ciuda tonelor de carti, lucrari, munca, ma simt asa de bine ca am ales ce am ales :) Numai bine si tie!

      Ștergere
  9. Spor la in activitate si multa rabdare cu cei mici :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Foarte interesant articolul, si comentariile, cred ca educatia poate fu subiectul unei dispute inepuizabile, dar cred ca si noi am inceput sa mergem pe drumul cel bun.

    RăspundețiȘtergere
  11. Salut!
    Ai un blog interesant. Te astept pe la mine http://filmandotherstories.blogspot.se/.
    Un an nou fericit iti doresc!

    P.S. Si eu locuiesc in Stockholm (de aprox. 11 ani). Esti de mult aici?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, multumesc de vizita. Eu sunt aici de 2 ani si cateva luni, inca imi cresc radacinile :) Numai bine si tie!

      Ștergere
  12. Sunt Odulia, adică joschilotii!
    Citesc și recitesc....nu ma mai satur!
    Ma binedispui! Sunt vesela ca o săniuță în vârf de derdeluș!

    RăspundețiȘtergere
  13. Obdulia este numele meu ;

    http://joschilotii.wordpress.com

    RăspundețiȘtergere
  14. complimente, ma regasesc in mare parte din gandurile tale asternute pe hartie atat de frumos, eu traiesc in Italia de 6 ani, si sunt multe de povestit, am trait experimentul integrarii si asa cum spui tu " a cesterii radacinilor" cu sfiala chiar frica, bun- simt, incredere , neincredere toate sentimentele intr-o valtoare de nedescris... dar am invatat ca trebuie sa incetinesc ritmul, pasul sa incep sa ascult, sa ma uit imprejur, sa inteleg, ceea ce in Romania NU aveam TIMP, aici timpul capata alte dimensiuni, dar tb sa recunosc ca si superficialitatea loro si dorinta de face peste 1 luna ce poti face acum, ihmhmmmm :-(,majoritatea imi reproseaza ca sunt prea "nemtoaica" prea riguroasa, ca la ce imi foloseste, ce raspuns sa le dai? si asmd..dar sunt bucuroasa ca am facut alegerea asta ... bafta multa , mult noroc , si cu permisiunea ta mai trag cu ochiul din cand in cand la ce scri.
    pe curand

    Doina Boros (prietena prietenei tale Oana Radulescu Bodea pe fb)

    RăspundețiȘtergere