delegatie" la FOREN, mare forum regional pe probleme de energie. Eu fiind de la Relatii publice si Comunicare si nestiind diferenta intre kilowat si megawat, speram sa rezolv multe probleme acolo, respectiv bronzat, scaldat, tzipat din cauze de meduze, etc. Am ajuns in Neptun ok, fara probleme pe drum, m-am cazat la minunatul hotel de 2 stele romaneshti Turist. Camera meschina, neaerisita, dar cu asternuturi si proasoape chiar curate. Am scapat rapid de senzatia de strain aruncandu-mi peste tot cam tot ce aveam prin bagaje. Baia si mai mica imi oferea posibilitatea de a-mi face nevoile, a face dush si a ma spala pe dinti in acelasi timp si in acelasi loc. Am descoperit cu uimire ca mai exista inca acea hartie igienica de tip shmirghel, doar ca acum nu mai era gri, ci roz-bombon. Trebuie sa recunosc ca mi-am sters impecabil pantofii cu ea, fiind exact cat trebuie de abraziva. Am fugit prin ploaie (da, fiind la mare, era firesc sa ploua) la autocarul care ne ducea in Constanta, unde urma sa fie marea deschidere. Vazandu-i sosind pe cei aproape 800 de invitati la forum, am realizat ca locatia aleasa nu era intamplatoare: Casa de Cultura a Sindicatelor. Nu m-am simtit niciodata mai in plus, mai pe langa evenimente si mai "out of the future" ca atunci. Nici nu stiam daca sa ma amuz bagabontzeshte de media de varsta de 60-70 de ani sau sa ma intristez matur si realist ca vremurile specialistilor in domeniu au apus de multa vreme. Printre multele discursuri, m-a trezit brutal un japonez fonfait care vorbea ca Elmer Fudd, nu se intelegea nimic, dar toata lumea se amuza. Dupa vreo doua ore de povesti, speech-uri si labele lui Vosganian intinse mitocaneste pe sub masa prezidiului, am plecat leshinati de foame (eu si cativa colegi) cu un taxi spre Neptun. Tot drumul, shoferul transpirat si imputzit, ne-a spus jmecher si intzelept, printre jelanii si triluri de manele, cat de frumoasa e Constanta fata de Bucuresti si ca nu s-ar muta nici daca i s-ar da milioane de parai. Slava Domnului! Am mancat chiar bine si am leshinat de somn foarte devreme, scarbita si plina de lehamite. Aflasem rezultatele la primarie.Day 2 - Azi am avut treaba, l-am plimbat de la o sala de conferinte la alta, la masa, la hotel, alta conferinta, pe domnul invitat de la Ungaria. M-a uimit prin lejeritatea cu care aborda zeci de subiecte diferite, politetea fireasca si lipsa de figuri (desi era mare jmecher dupa cate am inteles). Dupa ore de alergat, cu bashici si sanje in sandale, am iesit seara la un spritz cu un vechi prieten. Pentru ca Neptunul e mic si toata luma buna de acolo se cunostea, am ajuns sa stau la aceeasi masa cu unul din foarte marii mei shefi. Stresul mi-a trecut rapid cand am realizat ca la bauta, intre oameni normali si cu bun simt, rangul profesional nu conteaza. Am ajuns in camera foarte cherchelita pe la 3 dimineata (a trebuit sa bat puternic in usha hotelului pentru ca, normal, receptionerul dormea). Din cauza de mishcari mult mai incete decat in mod normal, am urmarit uluita un videoclip al lui Gutza care ranjea cu fatza aia tampa si lalaia de pe un bloc, iar in fundal se vedeau niste macarale. Am uitat sa mentionez: televizorul se deschidea doar pe Taraf tv...
Day 3 - Zi de relaxare pentru mine. Vinul a fost bun, mahmureala mi-a trecut dupa prima cafea. In drum spre plaja, trag un ocol sa vad Olimpul, in amintirea vacantelor adolescentine petrecute aici. Mai bine ma abtineam ... Totul paraginit, murdar, parasit. Terasa de la Amfiteatru si Panoramic, unde acum 10-12 ani mirosea a parfum de strain, a dolari si marci, pe unde treceam respectuosi si pofticiosi si nici nu se uitau chelnerii la noi decat de sus, unde ne tineam special niste bani ca se ne permite frappe-ul ala fitzos si atat de bun, e acum crapata, cu cateva mese obosite de plastic, cu chelneri soiosi si cu o tabla din aia de meniu ieftin pe care scrie: avem ciorbica de vacutza - 5 ron. Prezenta a numeroshi fripturishti care s-au strecurat la forum cu nevasta, copii, catzei si purcei (deh, daca e delegatie la mare, sa facem concediu din ea!) m-a facut aproape sa abandonez plaja. Desi am ras de nebuna singura la vederea unor slipi din aia anii '80, din plastic grosier, cu catarama metalica si buzunarash. Dar am vazut marea si tot grotescul jalnic din jurul meu a disparut. Era
cea mai frumoasa Mare Neagra pe care am vazut-o vreodata in 30 de ani! De un albastru-verzui ireal, superb, ademenitor. Cand am intrat, era exact atat de rece cat imi place mie, a flirtat cu pielea mea, m-a luat in brate si mi-a spus ca i-a fost dor de mine. M-am plimbat ca o nebuna, strigand de bucurie si mirare ca un copil la vederea atat de clara pe fundul apei a unor crabi mici si nevrotici care sapau in nisipul fin, plus peshtisori si cateva meduze pitice. M-am gandit ca probabil datorita faptului ca inca nu a inceput calumea sezonul si nu au venit destui mitocani e si plaja curata si apa clara si nepishata. M-am intors pe seara la hotel, bucuroasa si parlita, pistruiata si sarata. Pe terasa-restaurant am avut surpriza sa-i gasesc pe un nene spilcuit care presta la o orga Casio si pe o tanti dizeoza imbracata strans gen carnat intr-o rochie plasticoasa care canta "un dos tres un pasito balante maria!" La ce meci de cacao a urmat, cred ca mai bine continuau cei doi. Day 4 - multa treaba, alergatura, organizare, conferinte, trece totul relativ repede si fara probleme. Seara, mare bal mare! Masa festiva pentru tot poporul! Pe baza de invitatie scrisa, normal. Locatia: Calu' Balan Redivivus sau in traducere pentru cei aproximativ 40-50 de strainezi White Horse Reloaded. Atmosfera rustica, mult prea multe obiecte "traditionale" pe pereti, mese lungi si inghesuite ca la nunta. Motzul la ... pardon, cireasha de pe tort o copertina uriasha de plastic albastru care acoperea terasa. La un moment dat, a fost data la o parte partial si ne asteptam cu totii ca pe acolo sa zboare omul-ghiulea. Din mijlocul copertinei cobora ametzitor de luminos si sclipicios, un glob disco! Si incepe dixtractia. Vin aperitivele si tzuiculitza. Incepe sa cante
formatia. Nu se mai intelegea om cu persoana. Dar pentru ca taria da curaj si te scapa de inhibitii, s-a pus lumea si pe dans. Ca la nunta, cand unchii trecuti de anumite varste le iau la invartit si scalambait pe nepoatele fashnetze, si aici neni gen shef de servici le-au luat la dansuri pe duducile hlizite si impachetate corespunzator evenimentului in toalete diverse, mai colorate sau si mai colorate, imprimeu tip leopard sau tigru bengalez, dupa posibilitati. Senzatia serii si dupa parerea mea, cea care ar fi trebuit incoronata Miss Energia 2008, a fost o hai sa zicem doamna, genul acela "nu-i frumoasa, da-i batrana", imbracata intr-o rochie lucioasa verde-smarald, cu o brosha uriasha sclipicioasa pe un umar si o funda mare intre sani. Petrecerea nu putea fi petrecere fara trenuletzul pe "Gimme hope, Johanna!" Trebuie sa recunosc ca mi-a lipsit momentul Meneito. O tziganca burtoasa si mustacioasa, imbracata intr-o rochie gen Flamenco, cu umeri si volane, a prins momentul si s-a strecurat printre mese cu un cosh de trandafiri. Cand am aflat ca dupa friptura si inghetata nu mai vin sarmalele si tortul miresei, am decis sa plecam. Ca un facut, melodia pe care am plecat a fost cea pe care eu o numesc imnul inginerului sau dupa caz al IT-istului "Words don't come easy".
Day 5 - Cu un ultim bon de masa, bag sub nas o omleta taraneasca si o cafea acra la terasa hotelului. Daca nu o sa le mai vad niciodata pe chelnaritzele astea obosite, o sa fie prea devreme. Ca sa nu-mi para (prea) rau ca plec, incepe si sa ploua. Repede shtampila pe delegatie, totul aruncat in rucsac in 2 minute, predau cheia si telecomanda si gata, s-a incheiat si prima mea aventura numita delegatie. A fost ceva nou, am primit si mapa de prezentare (poate cu ocazia asta aflu si eu diferenta intre mega si kilowati si mai nou terawati! de care chiar nu auzisem niciodata si pe care i-am botezat initial tetrawati, cred ca din cauze de flash-back-uri cu chiloti tetra), am si invatat unele lucruri, am primiti si ceva laude de la superiori. Per total, e de bine. Acasa am ajuns obosita, cu nasul roshu, nisip in sandale si cu shamponul de culoare roshie varsat in tot bagajul.
In loc de concluzii - Nu stiu cum e la bulgari, dar nici nu imi trebuie sa stiu pentru a realiza ca am pierdut nu doar intrecerea cu ei, ci de mult, chiar cu noi inshine. Frumoasa tara Romania, pacat ca e locuita ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu