"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

vineri, 27 iunie 2008

Traficul auto vs traficul la metrou

N-as fi crezut niciodata, dupa reintoarcerea cu picioarele pe pamant (sau sub pamant, mai bine), ca sunt atatea similititudini intre traficul auto si traficul uman la metrou. In primul rand, sunt la fel de aglomerate si de haotice, cu nenumarate legi nescrise de urmat (daca nu le urmezi, o faci pe pielea ta sau pe tabla mashinii tale). Cand ies cu mashina de dupa blocuri sa ma infig in trafic pe bulevard, pe partea cealalta de drum, astept cuminte sa nu mai vina mashini, dar cand ma grabesc ambalez motorul si tai ceva fetze care ma claxoneaza isteric. Cand ma duc pe jos la metrou, astept cuminte la semafor, dar cand ma grabesc ma arunc printre mashini de unde mi se arunca anumite cuvinte care includ de multe ori "mama" si expresii de genul "faaa, asta calca, nu fute!". In trafic merg ordonat, in a I-a, pana la semafor unde brusc, toata lumea innebuneste si vrand sa prinda verdele, trage haotic de volan, claxoneaza, trece razant de oglinda ta retrovizoare, se uita ucigash in dreapta si stanga si ridica degete pe geam. La metrou, pe peron, oamenii se privesc pe sub ziare, se masoara de jos in sus, se admira picioare si decoltee. Totul civilizat, linistit. Pana apare metroul. Se dezlantzuie iadul, gagica blonda nu mai e apetisanta, ci s-a transformat intr-un dushman fara nume, coatele zboara prin figuri sau coaste, icneli, priviri ucigashe, imbranceli, "hai, domle, inainteaza inainte, ca se poate!". Trebuie sa recunosc ca de apropierea de anumite persoane din vagon nu s-au bucurat multi amici de-ai mei. Coapse lipite, poshete in ceafa, cositze in gura, subratzuri in nas. La fel cum dupa nebunia de la semafor mashinile se aliniaza ordonat dupa intersectie, merg in ritm toate, cu maxim 5 km/ora, la fel si pe peronul de la metrou, spre iesire sau dupa caz, de la Unirii 1 la Unirii 2, pe holul lung, oamenii se incoloneaza cuminti, cu capul in jos sa nu se calce pe picioare, cu ochii in omoplatii celui din fatza. In ambele cazuri, insa, se mai trezeste cate un rebel fara cauza sa iasa din tipar si sa incalce regulile nescrise. In trafic iese cate un istetz sa ajunga el cu 5 secunde mai devreme la urmatorul semafor, taie calea, blocheaza vreo 5-6 mashini, haos, claxoane, bip si biiipuri. La metrou, rebelul ori se opreste brusc sa caute ceva in geanta (100% femei), ori probabil realizeaza ca a luat-o gresit sau ca a uitat ceva si se intoarce fara sa semnalizeze. In ambele cazuri, masa compacta de calatori disciplinati este lovita de unda de haos si dezechilibru, toti devin piese de domino. Injuraturile se tin lant si toata lumea arunca priviri furioase in cautarea vinovatului.

Cand e cat de cat mai lejer traficul, exista un personaj comun si pe strada si la metrou, care incurca si deranjeaza. Pe sosea e in general domnitza la volan de Jeep care merge pe doua culoare si nu iti permiti sa o depasesti ca nu stii cum iti pupa botul, la metrou e persoana (tanti/nene dupa caz) grasa, care isi balangane violent bratelele, eventual cu o sacosa sau o geanta dura in maini, pe care de asemenea te temi sa o depasesti ca te poti trezi cu geanta peste genunchi sau cu o laba peste ochi. Mai exista o asemanare intre cele doua traficuri. Cand ajungi cu mashina la destinatie, e intotdeauna bataie pe locul ALA de parcare care se intrevede intre alte doua mashini inghesuite pe langa trotuar. Daca reusesti sa fii tu cel care il obtine, ai un sentiment de implinire, de reusita si un zambet larg pe fatza. Daca ti-l ia altul, injuri si pufai si te apuci de dat ocoluri doar doar dibuiesti un altul. Oricum, sentimentul e de loser. La metrou, la deschiderea ushilor, tzashnesc toti ca arcurile sa prinda locurile libere. Uita femeile de demnitate si delicatete, batranii de baston si shale obosite. La fel, cel care prinde locul are in ranjet de invingator pe fatza, isi craceste picioarele si ofteaza satisfacut. Ceilalti, se incrunta si bolborosesc printre buze, se agata de o bara, cu aerul ala de caine mushcat care isi linge ranile.
Exista si mici diferente intre cele doua tipuri de trafic. De exemplu, la metrou e mult mai uhsor sa flirtezi si sa dai ochii peste cap la vreun june care te fixeaza, pe cand din mashina e mai greu, ori coloana in care e el merge mai repede, ori rishti sa il pupi in fund pe ala din fatza. Pe de alta parte, in mashinutza ta miroase cam cum vrei tu, pe cand la metrou ori cat ai sta cu nasul in decolteul personal unde miroase a Channel, tot nu ai cum sa eviti tonurile si semitonurile diverse de transpiratie, picioare incinse, guri nespalate.
Dar ce ma nedumereshte pe mine e alt detaliu. Pentru ca am un program mai flexibil, am plecat spre munca si cu mashina si cu metroul la diverse ore. Daca la 7 jumate e blocaj ca merg oamenii la servici, la 8 la fel, la 9 la fel, unde Doamne iarta-ma se duc in haite compacte oamenii la 11 jumate? Cine mai munceste in tara asta?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu