"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

marți, 2 decembrie 2008

De weekend prelungit

Entuziasmată de ideea unui weekend prelungit, mi-am concentrat multă treabă şi alergătură în zilele săptămânii. Aşa că vineri seară, după o tradiţională masă la libanezii de la Domenii (de câte ori merg acolo mă fascinează contrastul dintre mâncarea bestial de gustoasă care nu mi-a făcut niciodată probleme ulterioare şi atmosfera lugubră, afumată şi aparent extrem de neigienică), m-am pregătit pentru trei zile libere. Plină de voioşie, am adormit ca un prunc.
Sâmbătă am fost revoluţionară. Ca o mică Che Guevara la începuturi, am spus un NU hotărât cumpărăturilor, ca un protest anti-consumerism. Deşi sâmbăta e ziua în care îmi refac şi eu stocul de diverse. De data asta m-am abţinut mândră. Şi am mâncat ce am găsit prin casă (ceva carne congelată din care a ieşit un sos foarte bun pentru paste), am molfăit pâine uscată, am clătit bine borcanul cu resturi de ness, am fumat chiştoace, m-am spălat pisiceşte cu o cojiţă de săpun. Şi am supravieţuit. Portofelul meu mi-a mulţumit. Dar recunosc, pe seară leşinam de poftă de ceva dulce. Un pic de ciocolată neagră, o bomboană, un ecler. Dar m-am ţinut tare. Deşi m-am dus la culcare ca un copil pedepsit. Bombănind cu lacrimi în ochi.
Duminică agitaţie mare. Drumuri de făcut. De la gagic din Băneasa la ai mei, de la ei în Militari să votez. E, bine, da. Am ales să îmi exercit dreptul şi obligaţia de a vota (într-un fel sau altul) pentru a-mi putea permite şi pe mai departe să cârcotesc şi să-mi dau cu părerea. Să scuip şi să înjur. Am pornit de la ai mei ca o Ana lu Manole. În ciuda sfaturilor părinteşti că "nu merită". În ciuda ceţii absolut îngrozitoare. Nimic nu m-a oprit. Am gonit cu 20 la oră, cu nasul lipit de parbriz. Când am ajuns la secţie, credeam că s-a terminat totul. Aşa linişte era. I-am şi speriat pe oamenii ăia care dormitau pe mese.
Pe seară, iar drum. Ceaţă şi mai deasă. Dar la Alina şi Pedro era cald şi bine. Şi papa bun. Şi căţeluşă de 4 luni şi 20 de kile. Care în capul ei e pui şi vrea în braţe. În 2 minute am văzut la televizor mulţi învingători. "A ales poporul". Am scuipat (deşi nu era televizorul meu) şi am ţipat la ei: "bă, suli blegi şi opărite, poporul a ales să meargă la ski sau s-o frece pe-acasă! Cu 30% din 40% ar trebui să vă faceţi o groapă în pământ şi să vă ascundeţi în ea, nu să vă bateţi cu cărămida în piept. Huo!" Am mai avut nervi pt 2 minute de limbi în cur de felicitare pentru "domnul preşedinte Geoana" de la lăbile alea de la Antena3 (cu ne-analistul lui peşte Mircea fucking Badea, un fel de moţul la căcat în toată povestea aia). După care am trecut la desene animate şi poveşti. Pe drumul înapoi m-a apucat un fel de atac de panică din cauze de ceaţă compactă în care ne-am afundat fără scăpare. Dacă păţesc ceva? Şi nu-i mai văd pe ai mei. Şi nu mai apuc să-i dau cărniţa lui Miqui. Şi nu mai apuc să mănânc niciodată îngheţată de ciocolată. Şi nu o să aflu cine face guvernul şi cine va fi premier. Asta de la sfârşit am băgat-o de la mine. De umplutură.
Luni, 1 decembrie. Mă emoţionez sincer când aud imnul. Da, pentru mine Deşteaptă-te, române chiar înseamnă ceva. Mă emoţionează şi băieţii frumoşi în uniformă. Ceaţa de peste paradă numai bine dă o notă de mister. Şi brusc îmi aduc aminte de "experimentul" meu de acum câţiva ani. De care am uitat pentru că a dat roade. Atunci mi-am promis să zâmbesc şi să fiu foarte drăguţă cu toate funcţionarele publice (la poştă, la romtelecom, la bancă, etc). Recunosc, atunci când mi-au tăiat cablul, nu am putut zâmbi. Nu îmi place să fiu falsă. Dar în rest, zâmbesc. Se pare că am un zâmbet frumos şi molipsitor. Pentru că am primit zâmbete înapoi. Mai timide, mai uimite, mai ştirbe. Dar le-am primit. Şi aducându-mi aminte de asta, mi-am promis şi acum să găsesc în fiecare zi motive să nu înjur ţara şi românii. Să nu mă mai uit doar la the big picture. Ci să văd şi detaliile mărunte. Să nu mai înjur cei 3-4 nesimţiţi care îmi taie calea. Să nu mă mai enervez. Pentru că mă doare capul. În loc, să mă bucur că m-a lăsat unul să trec. Pentru că asta mă face să zâmbesc recunoscătoare.
Îmi asum riscul de a fi luată de optimistă până la prostie. De a fi luată peste picior. Şi de a suna patetic pentru unii. Dar aşa mi-a venit mie, în plină zi de bătaie pe ciolan, să mă gândesc că ţara asta nu e făcută doar din politicieni şi mârlani în trafic. Ci şi din oameni simţiţi, care îţi cedează trecerea cu "riscul" de a ajunge la stop cu 10 secunde mai târziu. Şi de tăntici la magazin care, după ce le mulţumeşti şi le zâmbeşti, îţi urează "să fii sănătoasă, drăguţă". Şi de sportivi care în ciuda tuturor, câştigă medalii. Şi de pompieri şi soldaţi care îşi pun viaţa în pericol. Din simţ al datoriei şi al responsabilităţii. Şi de bătrânei despre care noi ăştia tineri nu ştim. Care refuză medalii. Ca să nu fie ipocriţi. Şi fac asta nu pentru spectacol şi nici pentru noi. Ci pentru ei şi integritatea lor morală. Vreau să caut şi lucruri şi oameni frumoşi în ţara asta. Pentru că m-am săturat şi mi-e silă să fiu sătulă şi să-mi fie silă. Pentru că înainte de a aştepta de la alţii, trebuie să ofer eu. Sunt nebună, nu-i aşa? Şi cam naivă. Aşa să-mi rămână numele!

P.S. Mi-am adus aminte de o vorbă a unui ilustru anonim: râsul e ca un ştergător de parbriz. Nu opreşte ploaia, dar te ajută să mergi mai departe.

22 de comentarii:

  1. no, un zambet in plus pentru tine si de la mine :) si de multe ori raman surprinsa cand o persoana de dupa un ghiseu, masa tejghea, se uita in ochii mei cand imi multumeste si ii raspund la multumiri zambind...deh...majoritatea stau cu ochii in tejghea cum stam noi cu ei in monitor...viata e frumoasa si merita zambit!

    RăspundețiȘtergere
  2. @doamna din duş: şi un pupic mic pt tine! :) Eu sunt o narcisă şi o prinţesă şi am realizat că înjurând mă şi încrunt şi fac riduri! De-aia prefer să râd tare şi zgomotos şi să umblu cu zâmbet la purtător, face bine la tine :p
    @Dan: ce frumos ar fi să ştie mai mulţi oameni că a fi un om normal nu e ceva rău sau plictisitor :)

    RăspundețiȘtergere
  3. "Sa umblu cu un zambet la purtator", iata o lectie demna de urmat si de mine! Multam' fain LiaLia!!
    Sa incercam sa ne mai exersam rabdarea si gandurile frumoase, merita!
    Pupici de la 3 gagici (moi si mandrele mele micutze)!

    RăspundețiȘtergere
  4. Cel mai simpatic mod de a-ti arata dintii e sa zimbesti... zise dulau privind prin gard.

    Hei, rizi tu rizi Ileana Cozinzeana, da asta nu-i risu tau e zimbet de concert, incerca si nu mai scrisni din masele.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Cris: pupam mândrele! :)

    Dragul meu zigeuner, eu nu am măsele, am doar patru dinţi în faţă aşa că zâmbesc şi eu după buget :)))

    RăspundețiȘtergere
  6. Voi nebunii marilor orase, cum zice poietu, ati uitat sa rideti.

    As avea doua povesti, cu pilde, nu ma hotarasc pe care s-o spun, p-aia cu nasu din Bucuresti, sau p-aia cu finu din Florida, pe care o preferi?

    te previn sunt ambele triste!

    RăspundețiȘtergere
  7. Am învăţat să fac şi haz de necaz, aşa că zi-le pe amândouă! :))

    RăspundețiȘtergere
  8. Să fiu al naibii dacă nu eşti genială! Nu degeaba aşti prima pe blogrollul meu.
    "bă, suli blegi şi opărite, poporul a ales să meargă la ski sau s-o frece pe-acasă! Cu 30% din 40% ar trebui să vă faceţi o groapă în pământ şi să vă ascundeţi în ea, nu să vă bateţi cu cărămida în piept. Huo!"
    Păi asta m-a uns la maţe!

    RăspundețiȘtergere
  9. Inca vo' 2 posturi ca aceasta - care sa se termine intr-un ton optimist - si ma va bate gandul sa ma intorc in tara :))

    RăspundețiȘtergere
  10. eu am ramas sceptica si nu mai pun botul la batranei si zambete de vanzatoare.. (well, tu si Sabotor ramaneti in continuare vinovati pt scepticismul meu) iar circul de la alegeri - asa cum razbate el pana pe insula, mi-a lasat si el un gust amar. felicitari pentru ca ai infruntat intemperiile naturii pentru a pune stampila si a-ti rezerva in continuare dreptul la comentarii though :D
    pana una alta, La Multi Ani, Romania! (desi cu intarziere!)

    RăspundețiȘtergere
  11. a...acu ca deja ne cunoastem, ne stim si ne citim, io-s adina si sincer nu ma simt doamna, nu c-ash fi ...inca n-am nimic pe dejtu' care trebe si nici prospecte de asa ceva :) so, poti spune dush, dushule cum ma mai striga birouarii care ma stiu si pe ym sau cum iti cade bine :))

    RăspundețiȘtergere
  12. @Varanus: am roshit de emotie si am chicotit de placere. Deh, muiere sensibila la complimente :)
    @Sabotor si Maria: Dragilor, fiecare alege unde si cum traieste. Eu daca traiesc aici, trebuie sa ma adaptez. Nu voi spune niciodata nimanui care traieste afara ceva mai bine decat aici "vino inapoi". Dar unuia care traieste mai rau, da :) Si mai e o vorba, o spune tatal unui prieten "Tara asta s-a dezvoltat in ciuda faptului ca e guvernata".

    RăspundețiȘtergere
  13. Dushule, ma bucur ca ai abordat tu subiectul :))) Si iarta-ma ca te-am facut doamna :)))) Pup!

    RăspundețiȘtergere
  14. Buna propunere ti-ai facut...si cei carora le zambesti chiar daca iti vine sa le zici vreo doua nu trebuie sa stie ca tu faci eforturi sa nu le intorci vorba....se zice sa suma energiilor trebuie sa fie constanta...prin urmare atunci cand ai o disputa cu cineva...cu cat esti mai calma cu atat celuilalt ii creste nivelul de iritabilitate....asa ca...de ce sa te stresezi...faci riduri, imbatranesti mai repede, te imbolnavesti mai repede...chil out...traiesti si poti face toate lucrurile care iti plac...lasa-i pe altii sa duca bataliile pe care tu oricum nu le poti castiga :)(aici ma refer la politicienii nostrii...pe care oricum nu-i iubeste nimeni, nici macar ce-i ce i-au votat)

    RăspundețiȘtergere
  15. =)) Azi mi-a spus un amic rautacios ca zambind asa des, dar intr-o lume asa sinistra, poate o sa ajung o nebuna din aia care rade pe strada, are un milion de sacose si trei catei dupa ea :)) Imi asum riscul, dar doar daca am voie cu rucsac, pt ca nu imi plac sacosele :))

    RăspundețiȘtergere
  16. Lia, Lia

    poa ca nu pricep io bine, da asa cum te cunosc pin-acum tu nu esti nici decum o fata vesela, tu nu rizi din suflet, mai degraba rinjesti, te scremi sa surizi. De aici si remarcile amicului tau rautacios care poate te cunoaste mai bine.

    A fi vesel, a gindii pozitiv e mai mult decit a ride, uita-te la mine!

    @Carmen e delicioasa cu teoria conservarii energiei, ia pleaca de la ideea ca totu-i conflict, totu-i razboi si cea mai buna arma ar fi zimbetu... gresit... atunci cind vei intelege ca nu-i totu o competitie, ca nu-i totu o lupta, ca nimeni nu-ti vrea rau, de abia atunci vei putea zimbi sincer.

    P.S Mi se pare o chestie tipic romaneasca, romanii merg intotdeauna cu cutitu-n dinti (chiar cind rid)si pistoalele incarcate, cu mina pe tragaci... destindeti-va fetelor si baietilor!

    RăspundețiȘtergere
  17. Romanii sunt stresati de trafic... iata ce l-am sfatuit pe un prieten evreu care a facut un trip in Ro.

    niste sfaturi..

    In Ro cine frineaza a pierdut... a opri la culoarea rosie a semaforului e numai o optiune din multele posibile, cind in schimb e verde trebe sa claxonezi sa nu se prinda aia ca esti evreu.. daca reusesti cumva sa depasesti vro alta masina, desi nu cred, ca esti cam moliu.. trebe sa misti degetu aratator un pic incovoiat lateral cu viteza, asta-nseamna "ti-o dau la muie"... degetu mijlociu ridicat in sus nu are o semnificatie prea puternica este numai o inventie capitalista..

    In cazul in care copiii tai sunt pe picioarele lor, ai o asigurare buna si vrei sa-ti impresionezi partenerii ia-o pe Transfagarasan.. vei avea prileju, daca scapi, sa-ti cistigi respectu in firma in care lucrezi.

    Cind te-ntilnesti cu politistii trebe sa bagi mare, daca mergi prea linistit te vor lua drept suspect..

    Noaptea trebe sa mergi cu "faza mare" si trebe un pic sa te grabesti sa nu se-ntimple Doamne fereste cine stie ce nenorocire... daca vezi numai un far nu-nseamna neaparat ca e o motocicleta, daca nu vezi nici un far poa sa fie un camion, o masina, o motocicleta, o caruta sau un ciine sau un om al munci care vine obosit de la munca.. doua luminite inseamna o pisica.. o coada luna si paroasa poa sa fie de la un cal.. si ce-i mai important la terminarea traseului trebe sa ai o sticla de tuica la indemina...calmeaza nemaipomenit.

    Drum Bun si succes in afaceri!

    RăspundețiȘtergere
  18. Ţigane, ce aspru, dar sever eşti în seara asta :)))) Da, m-ai mirosit unde trebuie :P sunt o falsă şi o ipocrită şi de fapt nici măcar nu zâmbesc, e un rictus de la lămâia pe care o ţin sub limbă :))) O întrebare: ce subiect preferi, Moş Crăciun sau curvele?

    RăspundețiȘtergere
  19. Lia, vezi asta-i defectu tau, sari la bataie, sunt sigur ca esti o fata frumusica, isteata, cu suflet bun, nu esti nici falsa nici ipocrita, singura ta problema e ca uneoeri nu te simti bine in pielea ta, nu pricep de ce? Hai ca te-am complimentat da ti-au.... beeep..
    Daca n-as crede asta nu mi-as pierde vremea cu tine, stii f. bine ca exista mii de bloguri.

    In privinta subiectelor prefer bineinteles Mos Craciun, daca ai cunoaste barbatii ai sti ca sunt niste copii mari, chiar daca merg la curve!

    RăspundețiȘtergere
  20. Şi eu te iubesc, Ţigane :) Am o piele f mişto şi de-aia m-am simţit întotdeauna f bine în ea, chiar dacă uneori nu pare aşa. Mă mai alint şi io, mă mai dau de victimă, doar doar mă bagă şi pe mine cineva în seamă :p Na, că mi-ai aflat secretul :))) Moş Crăciun coming up !

    RăspundețiȘtergere
  21. haha - tocmai acum ii scriam si eu o scrisoare lui Mos Craciun (ala adevarat, nu aia deghizatii :P)

    RăspundețiȘtergere