"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

joi, 15 ianuarie 2009

Prima dată când ...

La sfârşit de an vechi şi început de an nou, lumea obişnuieşte să facă bilanţuri, să analizeze, să tragă linii şi să finalizeze proiecte diverse. După care, să facă planuri, promisiuni şi să-şi ia angajamente. Pentru că în general mie îmi plac începuturile şi nu sfârşiturile, eu nu am tras nicio linie. De asemenea, nu fac promisiuni pe termen lung pentru că prefer să fiu spontană. M-a apucat, în schimb, rememorarea "premierelor" din viaţa mea. Mai mari sau mai mici. Mai simpatice sau nu chiar.
Prima amintire din viaţa mea e destul de violentă, dar foarte amuzantă la ora asta. Aveam vreo 3 ani şi într-o noapte, nu ştiu de ce, probabil pentru că eram un copil rău, m-am strecurat din pat şi l-am muşcat de nas pe fratele meu mai mare cu 5 ani. Care era un copil foarte cuminte. Şi l-am muşcat tare. A urlat, bietul de el. Ai mei m-au găsit foarte liniştită sub pat. DE CE??? "Asa am vlut eu!" Multă vreme mi-a plăcut să muşc, acum prefer să fiu o Vulpe care înţeapă.
Prima dată când îmi amintesc să fi fost bolnavă aveam vreo 5 ani. Şi am răcit rău. Şi din 6 în 6 ore venea o vecină odioasă să ne facă penicilină. Frate-meu nu zicea nimic. Eu urlam şi plângeam de taică-meu, sensibil din fire, se închidea în baie şi dădea drumul la duş să nu mă mai audă. Şi tot frate-meu, dragul de el, ca să mă împace, îmi punea discul cu Marry Poppins la pick-up şi mă plimba de mână în jurul mesei, să îmi treacă amorţeala fundului.
Prima bătaie zdravănă de care îmi aduc aminte am primit-o pe la 8 ani. Pentru că Vulpiţa-Berbeacă avea personalitate negativistă de la vârste fragede, mi-am luat-o de la mama pentru că nici nu apucase să ne spună să ne îmbrăcăm ca să mergem la bunici, şi eu şi spusesem NU. Deşi adoram să merg la bunici! Dar nu vroiam să-mi facă ea program. Până la urmă, tot am plecat. Cu botul umflat şi cu ochii gogonaţi de plâns. La capitolul acesta voi face o excepţie. Şi o să-mi amintesc şi de ultima bătaie. Primită tot de la mama. La 20 de ani :)))) Tot pentru NU şi boscorodit. Un şut în dos şi un rucsac în cap. La care eu, ca în filmele americane proaste, am replicat: "De-aia sunt eu aşa complexată, că m-ai bătut când eram mică!" Mama era să leşine de râs. "Eşti cea mai puţin complexată persoană pe care o cunosc. Poate nu te-am bătut cum trebuie". Adevărul e că nu m-au complexat sau frustrat palmele primite. Dar nici nu mi-au adus ceva bun. Doar sentimentul clar că eu nu voi da niciodată în copiii mei, dacă îi voi avea.
Prima şi singura palmă primită de la tata a fost pe la 12 ani. Făceam probleme la matematică pentru olimpiadă, iar eu nu aveam chef. Şi în loc să-i spun, am început să-mi bat joc de treabă. Şi-a dat seama şi mi-a dat o palmă. Nu cred că i-a părut vreodată mai rău pentru ceva. Eu, pe de altă parte, aş fi preferat de câteva ori în viaţă o palmă, în locul tristeţii cu care mi-a spus "m-ai dezamăgit, tăticuţule".
Unul din primele "învăţăminte de viaţă" de care îmi amintesc şi care mi-a devenit parte importantă din credinţele mele de viaţă după care mă ghidez a fost: când vrei ceva, cere. Ţi se poate răspunde da, nu sau poate. Şi nu ai nimic de pierdut.
Prima viaţă de pisică pierdută (după cum îmi place mie să spun atunci când suntem f aproape să o păţim) a fost tot pe la 5-6 ani. Când l-am văzut pe frate-meu ce mişto a făcut după ce a băgat o andrea în priză. Aşa că am băgat şi eu. Două. Mi-aduc aminte doar că, nu ştiu cum, am fost aruncată în spate, cu capul de calorifer, unde am rămas statuie, cu dinţii încleştaţi. Dumnezeu iubeşte copiii, chit că fac prostii.
Prima dată când am crezut eu că o să mor a fost pe la 9-10 ani. Îmi plăcea tare mult să îmi fac spumă din ness cu zahăr şi f puţină apă. Pe ascuns, fireşte. Şi mi-am făcut în ziua aia de vreo 3 ori cremă. Adică, vreo 7 linguriţe de ness. În scurt timp m-a luat tremuratul, îmi pocneau tâmplele, inima îmi spărgea pieptul. Am căzut pe covor, cu ochii holbaţi. Singurul lucru ce îmi trecea prin cap era "dacă mor, mă omoară mămica!". N-a ştiut nimeni nimic, noaptea aia am stat cu ochii beliţi pe pereţi şi n-am mai băut niciun fel de cafea până pe la 20 şi ceva de ani.
Primul sărut pe buze a venit tot cam pe atunci. Eram în concediu cu ai mei, la Sâmăta de Sus şi m-am îmbolnăvit groaznic. Febră, stomac vraişte. Nu aveam voie decât pat, ceai şi pâine prăjită. Într-o zi s-a strecurat în cameră nepotul gazdei. Un drac frumuşel cu un an mai mare ca mine. S-a aşezat foarte grav pe marginea patului, nu a spus nimic, mi-a întins nişte zmeură. Ştiam că nu am voie şi i-am spus să mă lase în pace, că oricum aveam să mor. În continuare nespunând nimic, şi-a băgat pumnul de fructe în gură, s-a mânjit pe buze, s-a aplecat deasupra mea şi m-a sărutat. Era dulce-acrişor şi atât de parfumat! Cu limba a împins uşor câteva bobiţe în gura mea. S-a ridicat şi mi-a spus serios: "nu-mi place de tine bolnavă". După care a fugit ca împuşcat. Nu ştiu dacă îmi trecuse boala sau a fost datorită sărutului lui, dar a doua zi nu mai aveam nimic, alergam ca o nebună şi mă băteam cu el. Iar zmeura a rămas unul din fructele mele preferate.
În a doua zi de clasa a 9-a m-am îndrăgostit prima oară. De un băiat cu ochii gri. Ne-am plimbat de mână, mi-a spus poezii şi poveşti, vreo 2 luni. După care m-a părăsit brutal şi dintr-o dată. Am aflat ani de zile mai târziu că o făcuse pentru că eu eram prea mică, iar el prea adolescentin-tulburat. Dar atunci a durut al dracului! Cât am mai plâns! Cât m-am mai frământat! Ce mi se pare minunat e că am trecut prin multe cu el, de-a lungul anilor, şi mi-a rămas cel mai vechi prieten al meu şi un om pe care mă pot baza oricând. M-am mai îndrăgostit de atunci. Şi am mai suferit. Dar niciodată la fel ca prima dată.
Prima dată când am făcut sex a fost accidental, în clasa a XI-a. Cu prietenul unui prieten care venise să ia nişte casete cu Metallica de la mine. Şi a rămas peste noapte. A fost tehnic, nu a durut, ba din contră. De atunci nu l-am mai văzut. Scăpasem de o grijă. Dar tocmai pentru că lipsise poezia, pentru mine prima dată când am făcut dragoste a fost aproape doi ani mai târziu. Cu sentimente, cu pasiune, cu tot decorul. Dacă e ceva ce mă bucură în viaţa mea, e că niciodată de atunci nu am regretat să fi fost cu cineva din cei cu care am fost. Ba din contră!
Prima slujbă pe care am avut-o m-a învăţat că mi se poate cere să muncesc mult, să fac lucruri dificile, să stau mult peste program, dar că nu voi accepta niciodată să mă culc cu şeful. Oricât de şarmant şi minunat ar fi. La al doilea job am primit, din prima zi, o lecţie de neuitat: orcine e înlocuibil. Şi aşa am învăţat şi eu să gândesc că şi cea mai minunată slujbă e doar o slujbă şi întotdeauna, mai devreme sau mai târziu, apare alta.
Prima dată când am plâns la un film nu a fost la Love Story, Casablanca sau Titanic. Ci la un film despre nişte gâşte sălbatice. O fetiţă găsise nişte ouă în pădure, din ouă au ieşit bobocii, ea le-a crescut, au învăţat să zboare împreună (gâştele cu echipamentul din dotare, fetiţa într-un avion rudimentar). E, şi gâştele astea trebuiau să ajungă să ierneze într-un parc unde, dacă nu ajungeau, în loc de parc se făcea un mall sau o parcare sau whatever. Şi momentul culminant, normal, a fost cu gâştele care nu mai ajungeau. Şi pune-te, Lio, pe bocit! Dar s-a terminat totul cu bine. Şi acum f rar mă emoţionez la filme cu oameni, dar la animale sunt ca o fântână arteziană.

Mi se întâmplă aproape zilnic câte o premieră. Mai bună, mai rea, mai ciudată, mai amuzantă. Poate într-un episod viitor. La voi cum a fost prima dată când ...?

37 de comentarii:

  1. Năstruşnico! Învingătoareo! Bine de tine ca-i avut forţa să-ţi controlezi trăirile extreme în aşa fel încît întîmplările să rămînă ceea ce trebuie: amintiri! Pe alţii îi marchează pentru toată viaţa, încît ajug să se simtă vinovaţi că s-au născut.
    Se numesc perdanţi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Val, eu încerc să îmi dau seama ce "sechele" mi-au rămas după andrelele în priză :)))

    RăspundețiȘtergere
  3. Dar, Val, n-ai răspuns la întrebare :D La tine cum a fost prima dată când...? :)

    RăspundețiȘtergere
  4. prima data cand am ajuns in Bucuresti eram ca un copil care a primit un sac de ciocolata; totul 'stralucea' in ochii mei, topaiam si ma extaziam la fiecare cladire sau colt de strada, metroul mi se parea o inventie fermecatoare iar Casa Poporului un gigant.
    a doua oara, a treia oara, a 100000 oara, Bucurestiul mi s-a parut murdar, imputit, dezordonat, haotic. frumos era daca ar fi ramas in ochii mei asa cum l-am vazut prima oara...

    RăspundețiȘtergere
  5. Prima oara,
    era-n toamna, student in anu doi sau trei, tocma venisem de la mare, stiam ca aratam bine, asa bronzat cu ochii verzi, par lung pin-la umeri si ondulat. A venit IA, si ia venise de la mare era arsa de soare intro rochita alba, alba, ii scotea ochii albastrii in evidenta.
    Am vazut-o, mi s-a facut frica, eram ca paralizat, transpiram ca un porc (asta am bagat-o asa de literatura, de fapt porcu nu transpira) se alesese dracu de cirliontii mei. Am simtit ca si ia tremura, am intrebat-o in soapta daca a mai facut-o vrodata, mi-a zimbit blind, nu, da a citit o multime despre asta, tii, m-am gindit, ce bine ie sa ai carte.
    S-a apropiat de mine, ii simteam rasuflarea, avea un miros deosebit, nu-l cunosteam, nu m-am priceput niciodata la parfumuri. Fii linistit, imi zice, sa vezi ce bine o sa fie, am deschis gura incet, mai mult, zise, mai mult, ii simteam coapsele fierbinti, zice sa ma-ntind... si deodata simt o durere naucitoare, imi bagase un ac sa-mi scoata nervu, multi ani mi-am adus aminte de ia, mai ales ca maseaua cu pricina mi se infecta cind mi-era lumea mai draga.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ce frate minunat ai! Si pe mine m-a muscat sora mea, cu cinci ani mai mica, atunci cand aveam 8 ani (deci ea avea 3, o fi vreo criza existentiala la varsta asta).
    Pt ca ai vorbit de andrele eu apucam cele doau fire care se iteau dintr-un loc unde trebuia sa fie un stecher si simteam o f placuta vibratie (ar fi trebuit sa fie scuturatura, pesemne chiar era, dar amintirile asa mi se prezinta), poate pt ca eram mai mare, deja la liceu.

    RăspundețiȘtergere
  7. Maria, nu degeaba ai ales Manchester :))) Eu la Sibiul tău şi prima şi a doua şi a mia oară tot cu drag şi bucurie mă duc :)

    Neamţule, abia aşteptam povestea ta :))) Şi, s-a legat de o relaţie? :)) Ai ochii verzi? Mmmmmm :D

    Vio, ce perversă erai :))))) Din aia cu fineţuri :))) Era minunat frate-meu pe atunci, când am mai crescut a avut însă o perioadă mai "agresivă", ca să fiu delicată. Asta până într-o zi când am mai aflat una pt prima oară: pe băieţi dacă îi loveşti ACOLO, îi doare rrrău! :)) Şi de atunci nu m-a mai pocnit. Acum avem o relaţie normală zic eu. Iar nepoată-mea e bestială ca mătuşa :)))

    RăspundețiȘtergere
  8. sambata de sus ...hmmm..de cand nu ai mai fost la sambata de sus..??/ :D

    RăspundețiȘtergere
  9. Hello, Andy! De prea mult timp, din păcate :( Te invit şi pe tine să-ţi spui premierele :D

    RăspundețiȘtergere
  10. Prima dată cînd ce? Am tot povestit cînd a fost prima dată cînd am fumat, fugit de-acasă, ucis o fiinţă vie, furat, murit, e totul pe blog.
    Prima dată cînd ce, Lialia?

    RăspundețiȘtergere
  11. Păi, ValVal, nu-mi spune că de la prima ţigară la primul omor şi primul deces nu ţi s-au mai întâmplat premiere! De exemplu, prima dată când ai citit ceva scris de Vulpe :)))) Pup
    P.S. Eşti cam agitat în ultimele zile. Hmmmm

    RăspundețiȘtergere
  12. hmm! faine povesti, dar am sa-mi reprim dorinta de a spune vreo una dintre ale mele, na!
    dar... ma gandesc, si io, oare cand o fi fost prima data cand la mine a fost prima data si, totodata, tot prima data sa fi fost si pentru persoana alaturi de care am trait acea prima data? oare o fi fost vreodata impartasita o astfel de prima data? cu siguranta, da!
    la tine? la voi?
    complicat? ;)

    RăspundețiȘtergere
  13. La mine a fost sărutul cu zmeură!!! N-a vrut să-mi spună la început dacă a mai pupat sau nu pe cineva (eu pupasem doar iubitul-pernă până atunci, ştiţi voi fetele, perna aia pe car eo strângeam în braţe şi ne imaginam că e un viitor gagic :p). Dar în cele din urmă mi-a mărturisit. Şi după aia ne-am bătut iar :)))

    RăspundețiȘtergere
  14. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  15. Apropos de prima data:
    o aterizare pe apa in urma careia sa supravietuiasca toti pasagerii.. si tot apropos de prima data: asta mi-a declansat amintiri foarte neplacute, cand tot intr-un avion, am trait si eu panica aceea ca poate i won't make it to survive.
    Si inca ceva: poate ca sunt prima care scrie stirea asta, inaintea ziarelor romanesti, nu? ;)

    RăspundețiȘtergere
  16. prima data cand am citit-o pe vulpe, era prin octombrie, se lauda ea intr-un post cu noua masina , si isi plangea nemultumirile fata de vanzatoarele de la Cora,care iti zic cu fata tampa "nu am rest"

    despre alte amintiri in premiera o sa vorbesc curand pe blog

    RăspundețiȘtergere
  17. prima data cand am zburat cu avionul a fost si prima data cand am iesit din tara si prima data cand am plecat in concediu cu cea mai buna prietena a mea...
    doamne, desi om in toata firea (pentru ca asta se intampla acum nici doi ani), tremuram toata. imi simteam inima luand-o la galop si gata sa-mi sparga cutia toracica si sa fuga oriunde numai sa scape de faza asta cu prima data... nu era neaparat frica, ci un fel de emotie foarte puternica.
    si aceasta emotie a fost rasplatita cu un zbor linistit, superb, cu cer senin si nori albi pufosi pe care as fi dansat :)

    RăspundețiȘtergere
  18. Mi se pare fabulos (nu e tocmai corect dar nu-mi vine un sinonim potrivit) sa-ti aduci aminte cum a fost prima oara cand ... multe :).

    Adica inteleg, prima bataie, primul iubit, primul sex ..dar primul film la care ai plans? :)

    Cred ca am trecut prea repede peste viata mea :)

    RăspundețiȘtergere
  19. prima oara cind am iesit din tara a fost in Israel. Revolutia trecuse si iata-ma pe mine punind piciorul in aeroportul din Tel Aviv. Martie, 1990, venind de la un ger groaznic, pomenindu-ma in ceata diminetii caldute de acolo. Soarele stralucitor imi inunda retina, florile cu coloritul lor strident m-au ametit, strigatul muezinului m-a propulsat in noua realitate, iar pamintul sfint, ah pamintul sfint....

    RăspundețiȘtergere
  20. Stii regula aia a ta cu "niciodata nu te culca cu seful"? Ei bine prima oara cand eu am facut-o a fost nemaipomenit :) Prima oara cand am stat cu el de povesti am descoperit la el lucruri extraordinare. Un razvratit imbracat la costum :). E drept ca acum suntem casatoriti deci nu mai e nici o scofala ca m-am culcat cu seful pentru ca povestea se continua frumos :). Mai frumos decat mi-as fi imaginat vreodata.

    RăspundețiȘtergere
  21. @Maria: draga mea, nu ştiu cum reuşeşti ca din poveştile mele să-ţi aduci aminte numai lucruri rele :))) Eu n-am avut probleme cu zborul decât cu grecii, care sunt nişte catastrofe de piloţi!

    @Meshuga: eu glumeaaaam! Mă alintam şi vroiam să-l scot pe Val din supărări. Aştept cu interes premierele tale :D

    @Juliana: e taaaare bine când prima dată e superb, cu cer senin şi nori albi pufoşi :D

    RăspundețiȘtergere
  22. @Celestin: bine ai venit! :) Eu nu cred că ai trecut prea repede, cred că doar nu te-ai gândit la treaba asta cu "prima oară când". Fă un exerciţiu, caută în memorie şi să vezi ce zâmbete şi bucurii îţi vor aduce multe dintre amintiri :) Garantat!

    @Karma: eu am ieşit prima dată din ţară, în 95, când aici abia apăruseră buticurile de cartier, şi am avut un adevărat şoc cultural acolo. Am stat o lună şi am jelit luni de zile după aia, dar n-a fost să fie să rămân acolo :)

    @Rhodi: draga mea, pentru sentimente împărtăşite poate aş face o excepţie :))) Dar în cazul meu era vorba de ceva impus, care s-a lăsat cu o mică bătaie aplicată. De mine :))) Şi demisia în acelaşi timp. Dar uite, soarta a avut grijă de mine şi de atunci mi-a dat numai şefe :))) Iar eu am fost şefă peste un departament cu aproape 20 de bărbaţi :D

    RăspundețiȘtergere
  23. Prima betie, pe la 4 ani, cand am furat paharele de sampanie de pe masa, eu fiind SUB masa, in timp ce trebuia sa dorm!
    Prima pedeapsa - cand m-am tuns singura...si mi-a iesit de minune.
    Prima oara cand am iesit din...judet... :) la 16 ani!
    Imi mai amintesc, prima oara cand am mancat pepene galben :) prima oara cand mi-am pus cerceii...in parti ale corpului :)
    Prima oara cand am incercat sa ma tatuez :)
    Primul job!
    Primul salariu! Si aici, cred ca si tu iti amintesti primul meu salariu, deoarece m-ati dus acasa, si m-ati...culcat...(convins sa ma culc) alaturi de shaorma pe care am insistat s-o iau :)

    RăspundețiȘtergere
  24. :))) Mi-ai adus şi mie aminte de prima beţie, pe la 5 ani, când verii mei mai mari şi frate-meu mi-au dat vişine din vişiantă :))) Eu prima dată când m-am tuns singură aveam părul lung, mi-am tăiat bretonul când era ud, aşa că atunci când s-a uscat era aşa de scurt de ziceai că sunt copil tâmpit :)))

    RăspundețiȘtergere
  25. eu din PRIMA DATA nu mai tin minte nimic. Dar stiu a a doua oara a fost imediat dupa prima:)

    RăspundețiȘtergere
  26. @Alexe: bine ai venit! Hehehe, să vezi ce nasol e când om ajunge să nu ne mai amintim ultima oară când ... :)))

    RăspundețiȘtergere
  27. OK, hai să-ţi fac o confesiune în premieră mondială: eu nu m-am culcat niciodată cu şeful. Că nu-mi plac bărbaţii. Nici cu şefa. Că nu mi-a dat Dumnezeu ca şefe decît babe sau ciufute. N-am avut noroc, la naiba, dacă-s născut în zodia racului...
    Ei, şi, în cazul ăsta, am şi eu un respect de sine care mă obligă să-mi scot pălăria în faţa excelenţei mele:))).
    Starea de agitaţie pe care atît de profesionist ai remarcat-o are drept cauză năpîrlirea anuală, specifică reptilelor. Lepădarea de piele generează şi depresii. Grea viaţa varanusului în tranziţia spre nicăieri, ce crezi tu, Rebello?

    RăspundețiȘtergere
  28. Val, tot respectul pt neimplicarea erotică cu un superior ierarhic :D Deşi, dacă te uiţi la ce i s-a întâmplat lui Rhodos, parcă nu mai sună aşa rău :D Am şi eu o întrebare. Plină de răutăcism, normal :))) Tu când erai Rac mic îţi spuneai că atunci când o să te faci mare o să te faci Varanus? Cam pe principiul Ticuţului meu care îşi dorea să se facă Hummer! :)))

    RăspundețiȘtergere
  29. Prima mea amintire e din bucatarie.... reusisem sa ma ridic pe varfuri si sa vad ce e pe masa, m-au laudat ai mei ca ce mare am crescut, eram tare mandru de mine :)

    RăspundețiȘtergere
  30. Prima amintire amintita :P este de la cutremurul din '77 cand aveam vreo 4 ani.
    Multe am uitat de atunci dar seara aia, mi-o amintesc perfect.

    Intre timp gandindu-ma la ce ai spus versus ce am scris, am mai rafinat un pic uimirea mea fata de memoria ta si am realizat ca de fapt, cel putin eu, nu stiu altii, ca imi amintesc momente care au fost cumva pietre (si nu neaparat de cotitura) pe drumul asta din viata .. decesul vreunui bunic, vecinii sariti in aer de la gaze sau agrafa pusa pe firul neizolat a unui bec in baie :D.

    Dar .. cand am plans prima data la un film?? primul salariu?? prima bataie cu frate-miu?? ... tot stau sa ma gandesc dar zici ca-s spalat pe creier :D

    RăspundețiȘtergere
  31. De prima bătaie de la mama e normal să-mi amintesc, că doar e de la mama :))) La fel de plânsul la film, pt că eu plâng f rar şi cred că pot să-mi amintesc aproape fiecare lacrimă când şi de ce a curs. Mai ales că la bătaia fratelui sau a mamei eram sadică şi nu plângeam, ca să nu le dau satisfacţia să se oprească pt că plâng. Hmmmm, cred că un psiholog ar avea multe de spus aici :))) De primul salariu de-adevăratelea nu prea îmi aduc aminte, pt că am câştigat bani de pe la 16 ani când am lucrat într-un magazin de ţoale la mare (unde nu aveam salariu, dar luam mult ciubuc), după aia m-am apucat de meditaţii şi iar câştigam bani neimpozabili :D dar cred că primul salariu cu acte, impozite, bla bla a fost în ianuarie 2002 :)

    RăspundețiȘtergere
  32. Celestin, în plus, eu sunt materialistă şi am mână bună la bani, aşa că e normal să fie ceva important primul salariu :))) Şi eu consider băgatul andrelelor în priză un punct de cotitură :)))

    RăspundețiȘtergere
  33. @Lia - nu mai tin minte :)))))))))

    RăspundețiȘtergere
  34. In principiu, cînd eram mic, eu îmi doream să devin Hummer, iar Oltcitul meu îşi dorea să ajungă varan. N-a fost să fie, a ieşit pe dos, ca şi revoluţia.:))

    RăspundețiȘtergere
  35. Prima data cand mi-a tinut in brate prima fetitza. A fost un sentiment greu transpus in cuvinte. O emotie foarte calda si placuta! Si nu-mi venea sa cred ce ochi caprui are, eu avandu-i albastri!! Si apoi, a urmat si a doua si...ne-am oprit aici. Forever!
    Tot prima data (si categoric nu si ultima!)a fost si cand am citit pe nerasuflatelea priumul tau post pe acest blog!
    Si tot prima data a fost cand m-am culcat cu sefu' si dupa nici 1 an ne-am casatorit.
    Primul salariu (cand inca eram studenta) a fost o mare fericire si mandrie! De fapt, toata viata noastra este o insiruire de "prima data"!

    RăspundețiȘtergere
  36. „Dumnezeu iubeşte copiii, chit că fac prostii.”
    --or mai fi de vină şi inginerii ce au gândit să se distribuie curent alternativ :D (altfel nu mai zburai tu) -> să ştii că cel mai mult eu am ajuns la vreun metru jumătate de priză :))).

    Prima dată, prima dată.. hmm, err..
    Iniţial am crezut că „unt” este un termen generic pentru a defini un obiect la care se gândeşte persoana ce-l pronunţă.
    Ex: dacă X frământă cozonac şi zice „adu untul!” să mă duc după ulei.

    RăspundețiȘtergere