"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

luni, 30 martie 2009

Vulpea eco fitness bulversată

Ca în fiecare an, de ziua mea vine primăvara. În stilul cu care ne-a obişnuit de câţiva ani buni (din cauze de încălziri globale, poluare, etc), a venit ca o dementă, cu poalele în cap, direct din zero grade la 20 de grade. Vineri seara, leneveală, gagicăreală, vin alb, "dorm de rup weekendu ăsta". Telefon de la mama de Vulpe: "vă aşteptăm mâine pe la noi, da?" Zâmbesc, mă întind, miaaaau! "La un grătar, nu?" Nici nu apuc să termin mieunatul, că dau direct în scâncet de căţel călcat pe lăbuţă. "Da' tu crezi că viaţa e făcută numai din grătare???" Brusc, mi-am adus aminte de prietena Alina care îi spunea puştiului ei, astă-vară, cum că "viaţa nu-i făcută din vacanţă, viaţa e făcută din rate!" Revin la mama: "A venit căldura, trebuie tăiate legăturile vechi de la vie, trebuie greblat, adunat, măturat..." M-a pierdut la un moment dat. Nu mai conta CE e de făcut, ci CÂT e de treabă. Gagicul a primit vestea cu acelaşi entuziasm ca şi mine.

Sâmbătă, haine de scandal, energie pe noi cât într-o baterie de 1,5. Am ajuns cu greu la ei, pe şoseaua de centură. Unde naiba merg oamenii încolonaţi sâmbăta, de e mai aglomerat decât în timpul săptămânii??? La locaţia cu pricina, un prim moment de jălanie. Din superba curte imensă, tocmai le-a fost luată o bucată importantă, din faţă. Se lăţeşte centura. Deşi ştim de proiect de 5 ani de zile şi am fost despăgubiţi, tot nu mă pot obişnui cu ideea. Noul gard e în faceri. Biata Cati a vopsit câteva sute de scânduri ce vor fi parte din gard. După atâta vopsea şi baiţ inhalat, abia mai putea să zâmbească. Tata Urs şi mama de Vulpe în vie. Unde am băgat-o la tăiat de legături şi pe Anne. Eu la bucătărie la început. Să pregătesc cu mirodenii şi baiţuri friptanele. Gagicul s-a ocupat de grătar. Şi a ieşit divin! Dacă l-a făcut până şi pe Urs să recunoască asta, înseamnă că pastramă de berbecuţ mai bună nu există! La bucătărie am fost secondată de maimuţica Mara. Care e o bomboană. Ca argintul viu. Şi mi-a povestit cum dorm căţeii, le-a spus chiar pe nume: Oscar şi Athos. La cât vorbeşte, e clar ce a moştenit de la mătuşă-sa care este ea Vulpe. Mă uit minunată la crinii tatălui meu, care au înflorit superbi în geam. Ce ştie ea natura să construiască!

După pregătiri în bucătărie, Vulpea s-a pus pe răsturnat chioşcul cu fundu-n sus. Şi am adunat şi hărtii şi plastice zburate de vânt prin curte. Am plantat panseluţe. Şi am greblat uscăturile. A rămas aşa o iarbă verde grasă! Abia aştept să dea şi floricelele şi să explodeze cireşii, vişinii şi merii. Dacă tot eram pusă pe curăţenii, am băgat şi la Frieda. Aspirat, şters geamuri, parfumat.

După atâta muncă, sub aşa un soare frumos, am decis să mâncăm prima masă pe anul acesta afară. Cu căţeii amuşinând. Cu vrăbiuţele certându-se. Pisa ronţăind oase. Cu ceafa încinsă de soare. Miros de verde. Sunet de iarbă crescând. Primăvară zăludă.

Am ajuns pe înserat acasă. Numai bine să sărbătorim şi noi Ora pământului. Am scos totul din priză. Am stins toate becurile. Am aprins 3 lumânări. Chiar romantic. Am stat de poveşti, am făcut umbre pe pereţi. A trecut foarte repede ora asta. Şi ne-am simţit chiar bine.

Duminică ne trezim direct bulversaţi de schimbarea de oră. Cine naiba a inventat prostia asta??? Program de alt tip de mişcare. La sala multi-funcţională. Stepper, bicicletă, încordăm farmecul personal. Transpirăm. Facem bujori în obrăjori. La final, răsfăţ la mega-jacuzzi. Lăbuţele de pisică, ciocanul de şniţele, maşina de spălat. Vulpea rânjită şi satisfăcută. Mâncăm ceva uşor, o plimbare scurtă. Ajungem acasă. Senzaţie de maxim 5. Când colo, ora 7 seara! Păi, şi somnul meu de frumuseţe? Adorm bombănind. Mă trezesc la 9 seara. What a fuck? Haos total.

Azi dimineaţă, noroc că am avut liber de la job. Că nu ştiu cum mă trezeam eu la noua oră 6 jumate. Aşa m-am trezit la 10 convinsă că am dormit prea puţin. Multă treabă şi azi. Alergătură prin oraş. Vulpea în tricou cu mânecă scurtă. A venit primăvara!!!

15 comentarii:

  1. of, ma faci geloasa pe frumusetea aia de curte de care ne spui!

    RăspundețiȘtergere
  2. Vulpea în tricou cu mânecă scurtă începe săptămâna postărilor în forţă şi în formă, observ. Hai, ne vom obişnui şi cu noua oră...

    RăspundețiȘtergere
  3. Karma, eu sunt o Vulpe de oraş, aglomeraţie, haos. Dar recunosc, nu ştiu ce m-aş face fără oaza aia de verde! Promit să revin cu mai multe fotografii, că sămbâta asta deschidem oficial sezonul, că am decis să mă serbez o săptămână mai târziu, să fim convinşi că e soare :)

    Cristian, în formă de cozonac de-a dreptul :))) Pupez!

    RăspundețiȘtergere
  4. Uf...ce harnica esti...eu am o lene in fizic la sfarsit de saptamana...de am nevoie de o macara ca sa ma tracteze :)) Si a trebuit sa plec si eu...dar eu m-am dus la distractie
    Frumoase floricelele...Imi place ideea de casa...sa vad la altii....Dar nu as sta in una :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Zup, dacă ar fi doar de stat la casă, ar fi genial, trust me! :D Dar e întotdeauna atâta treabă!!!! Dar vara e genial. Îmi încarc perfect bateriile :)

    RăspundețiȘtergere
  6. dragilor, eu am crescut la casa si e atit de fain...iar treaba multa e cit cuprinde...senzatia e ca nu stai niciodata...dar ce frumos miroase aerul seara in curte cind se uda gradina, ce liniste e in curte cind stai la o tacla, eventual un caine din vecini mai latra la vreun trecator intirziat...e genial sa stai la casa. Eu am venit in bucuresti de foarte multi ani, m-am obisnuit foarte repede, nebunia vietii, agitatia de aici e pe gustul meu, dar sufletul meu tot la casa a ramas...stau eu la bloc, am eu o terasa mare si vad orasul de sus si aud pasarile din parc, nu am vecini rai, sunt mosalai in general, dar nu e la fel cu statul la casa...dar ne adaptam...deh! si in week-end fug la casa alor mei si revin apoi la bucuresti la casuta mea cu alte sentimente.

    RăspundețiȘtergere
  7. Ecosistemul formeaza organismul. Eu am crescut la casa, dar aproape de centru, cu o curte lunga si îngusta, unde cândva erau însirate un piersic, o nalbã, zambile, lacramioare, hortensie, crini japonezi si niste visini.Un trandafir roz a fost smuls nu se stie de cine si cand, cu tot cu radacina. Nici celelalte flori nu stim când au disparut, poate de dorul bunicii. Dar cu traiul la bloc, fie el si de lux, nu ma pot împaca. am nevoie de o curte si niste copaci, cât de mici.

    RăspundețiȘtergere
  8. Toata primavara a venit acasa si aici a uitat sa mai vina...Dau geaca de iarna contra maneci scurte :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Irina, şi eu am stat la ai mei vreo 4 ani. Problema mea nu era cu statul la curte, ci cu independenţa mea care urla :))) Şi aşa m-am întors la bloc. Dar ai dreptate, e superb cum miroase vara după ce uzi grădina, abia aştept să punem solarul, să plantăm roşioarele şi ardeii şi vinetele cele mai gustoase, să înflorească Regina nopţii, să se facă cireşele pietroase! :)

    Anto, cu weekenduri din astea eco, îmi încarc eu bateriile şi rezist la bloc :)

    Thea, eu îţi dau tricoul şi fără geacă la schimb :) Pupez!

    RăspundețiȘtergere
  10. asa mai merge! mie din astea imi place sa citesc :P

    RăspundețiȘtergere
  11. Minunaaaaaat! Am simtit si eu pe pielea mea (mai ales maini si unghii) ce inseamna treburile prin curte la inceput de primavara! In fiecare an cu acelasi drag, insa! La noi a fost primul gratar afara, pe anul asta! Iar cu noul fus orar sunt multumita caci abia asteptam sa se lungeasca zilele!!! Oricum, ai fost o norocoasa ca luni ai avut liber de la job! Te rog mereu sa o pupi pe Mara si din partea mea, caci m-a impresionat foarte mult si o iubesc si mai mult de cand am cunoscut-o! Nu am intalnit copil mai prietenos ca ea!!

    RăspundețiȘtergere
  12. Am reţinut din gîndirea înţeleaptă a Alinei că "viaţa nu-i făcută din vacanţă, viaţa e făcută din rate!" Dar, pentru primăvara asta nebună care te-a extaziat, memorează: decît bătrîn, bolnav şi sărac, mai bine tînăr, sănătos şi bogat:))

    RăspundețiȘtergere
  13. Dragă Lia, şi eu ţin la independenţa mea drept pentru care mi-am luat zborul când mi-am permis. eu m-am născut, am crescut copăcel-copăcel la curte, am în suflet toate momentele faine şi pe cele nu prea faie de la curte. Pentru toate mă reped citeodată în week end-uri...îmi iau putere de acolo şi mă intorc la casa mea din bucureşti care-mi este aproape la fel de dragă ca şi cea de la curte.

    RăspundețiȘtergere
  14. @LiaLia: draga mea, am crescut la casa si m-am mutat la bloc, nu a trecut nici macar o zi in care sa nu regret casa, curtea enorma, vita de vie - un loc superb, ascuns in mijlocul Bucurestiului. Acum locuiesc intr-o cladire veche, o combinatie intre casa pe care am regretat-o si foarte putin din blocul pe care nu-l regret. Sper sa fie trecerea (blanda, asa incat sa nu traiesc un soc) catre o casa pe malul oceanului. Si imi doresc gradina, ca semn al unei vagi maturizari, ca semn al disponibilitatii mele de a avea grija de ceva. Si ca o inchidere frumoasa a cercului ciopartit abuziv prin mutarea la bloc. Asa ca ma bucur enorm ca parintii tai au casa asta, stiu ca sufletul tau se intregeste de fiecare data cand te duci acolo.

    RăspundețiȘtergere
  15. vie, ciresi, visini, meri...ajungi in cat? intr-o juma de ora? minunat! o creasta de munte la orizont si ar fi fost perfect (-: - zic eu, dar nu te lua dupa mine, si marea e buna :D

    RăspundețiȘtergere