"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

marți, 2 iunie 2009

Copilului din noi

A fost ieri 1 iunie. Ziua Copilului. Adică, şi ziua mea :) În existenţa mea şi în felul în care mi-o trăiesc, mă bucur de multe lucruri. De cam toate, dacă stau să mă gândesc. Faptul că sunt femeie, cu atuuri şi farmece, job-ul mişto, că am evoluat în carieră, că am ajuns la un anumit echilibru cu mine însămi, o anumită maturitate, toate sunt foarte importante. Dar cel mai minunat lucru din starea mea de fapt, e prezenţa copilului din sufletul meu. Am fost un copil foarte fericit, zic eu. Cu nişte părinţi care au ştiut cum să-mi ghideze drumul, dar nu m-au înhămat la el. M-au lăsat să îmi aleg singură deciziile, şi să mă dau cu capul de pragul de sus, şi să simt gustul victoriilor. Mi-am mai luat şi scatoalce (de la mama) nu pentru prostii, bătăi cu copiii, ci pentru gura prea "bogată" uneori (şi nu avea mama tot timpul săpun la îndemână). Eu nu mi-am dorit niciodată să fiu mai mare, nu m-am dat niciodată mai în vârstă. Pentru că mi-a plăcut fiecare etapă, fiecare vârstă. Şi m-am bucurat din plin.

Copilăria a fost de departe cea mai tare. Primele lecţii învăţate. Primele cucuie. Primele cicatrici. Ce-i frumos la copilărie e că mai toate cucuiele şi cicatricile au fost fizice. Odată cu vârsta au apărut alea sufleteşti, care sunt mult mai dure.

De la 18 ani am avut parte de un ajutor extraordinar în menţinerea în stare de libertate, în mine, a copilului Lia. Vesel, jucăuş, bucuros, poznaş, curios. M-am apucat să dau meditaţii la engleză şi uneori la română. Şi câtorva adulţi, dar în mare parte copii. În 12 ani şi ceva, am adunat vreo 30 de "elevi", între 5 şi 16 ani. Nici un curs din facultate, nici un training sau seminar nu m-au ajutat şi îmbogăţit ca întâlnirile mele cu fiecare din aceşti copii. De la ei am învăţat că nimeni nu trebuie luat "for granted", că ideea cu "mă pun la mintea lor" e o mare prostie şi dovadă de sufiecienţă prostească adultă, că odată primit în universul unui copil, ţi se va deschide o lume fabuloasă de idei, culoare, creativitate. Ei m-au învăţat să am răbdare şi înţelegere, să nu mă arunc să judec sau să etichetez, pentru că oricând mai există o nuanţă care să schimbe prima impresie. De la ei am învăţat că e foarte greu să câştigi încrederea cuiva şi e foarte uşor să o pierzi. Şi nu, deşi par naivi şi uşor de ameţit, nu reuşeşti să le recapeţi încrederea. Copiii sunt foarte serioşi chiar şi când e vorba de joc. Ei nu iau niciodată lucrurile la mişto, la "fu-tu-i pomana", ca adulţii. Pe copiii pe care i-am cunoscut, răsfăţul părinţilor nu i-a făcut mai descurcăreţi sau mai deştepţi. La fel, o laudă atunci când a fost cazul nu i-a făcut mai delăsători.

Din punctul meu de vedere, nu există copil bun sau rău, copil deştept sau prost. Adulţii veseli, vii, coloraţi, zâmbitori, sociabili, cărora le fuge mintea au devenit aşa pentru că au avut alături, în copilărie, oameni mari care nu le-au pus piedici, care nu i-au frustrat, nu i-au închistat. La fel, cei bătrâni la 30 de ani, cu mintea îmbâcsită şi plină de idei preconcepute şi stupide, de răutăţi, au ajuns aşa pentru că aşa au văzut în jur, copii fiind.

Eu sunt omul de azi cu o bază solidă de la ai mei. Cu o copilărie colorată, frumos mirositoare, veselă şi plină de muzică. Fără laţuri şi piedici. Ai mei au vegheat asupra mea, nu m-au lăsat nici ca vaca pe ogor, nici nu m-au ţinut în braţe "că ştiu ei mai bine". Am adăugat bucăţi din oamenii cunoscuţi, alte lecţii învăţate. Dar cel mai mult le datorez copiilor pe care am avut norocul de a-i cunoaşte. De la cel mai mic, la cel mai mare. Şi ştiţi ce minunat e să te sune o tânără de 22 de ani să-ţi spună că încă mai are desenele pe care i le-am făcut şi schemele colorate de gramatică, de acum 10 ani când făceam meditaţii?

Azi e 2 iunie, mâine 3. Peste o lună e iulie. Pentru copilul din voi, la mulţi ani în fiecare zi!

12 comentarii:

  1. Imi place stilul tau direct, fara fitze.
    Intzeleg multe dintre temele pe care le aminteshti. Mai ales partea cu - a invatza de la copii. Eu am invatzat , mai ales , de la copiii mei. Cel mic, asha il numesc eu, dar are 28 de ani, m-a cunoscut cand eram mama cu experientza.
    Pentru celalalt am fost o mama tanara, sora lui, zicea un ardelean , la nunta.
    Cum ziceam despre cel mic- de la el accept criticile fara sa scot o vorba, ne consultam in multe probleme. Este generos, echilibrat si pune mult suflet in tot ce face.
    Copiii ceilaltzi de care aminteshti si tu- copiii care te solicita pentru meditatzii, ai dreptate- te imbogatzesc sufleteshte, iar tu le dai din cat shtii.
    Este foarte frumos sa-tzi duci viatza in mijlocul copiilor- te mentzin tanar!!

    RăspundețiȘtergere
  2. La multi ani, Lia! Esti un copil tare frumos si bun.

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, nu există copii buni sau copii răi. Există doar copii. LA MULŢI ANI, LiaLia, un gând bun şi îndemn la copilărie permanentă... Îmbinată cu o maturitate corespunzătoare - zic asta ca să mă bag şi eu în seamă şi să fac pe seriosul...

    RăspundețiȘtergere
  4. Cadou de 1 iunie, ti-o prezint pe Bianca, ea îmbraca copila din noi: http://biancapopp.blogspot.com/

    Te înteleg, când am facut benevolat/ajutor scolar aici m-am bucurat enorm de prezenta copiilor.

    RăspundețiȘtergere
  5. esti una dintre norocoase.la multi copii fericiti!

    RăspundețiȘtergere
  6. La multi ani! Sa stii ca nu toti copii sunt asa cum i-ai descris tu. Plimba-te cu un mijloc de transport in comun si asculta-i ce/cum vorbesc dupa ce au iesit de la scoala.

    RăspundețiȘtergere
  7. Ginuţa, asta e ideea, că pun mult suflet, se implică 100%. Şi până la o vârstă, sunt de la sine sinceri, abia apoi se "pervertesc" sau de fapt se mai şi protejează minţind. Eu am reuşit să-i fac să-mi spună nişte chestii f intime şi când au realizat că părinţii nu ştiu, că nu am spus mai departe, atunci s-a creat o relaţie f tare între noi :)

    Angela, îmi place să fiu alintată :) Te pupez :)

    Cristian, să ştii că eu şi când mă joc şi mă amuz, le fac foarte serios şi riguros :)

    Anto, bestial link-ul!!! Vreau şi eu rochiţe din aleaaaaa!!! Adevărul e că şi cel mai ciudat şi agitat şi turbat copil nu reuşeşte să mă indispună aşa cum o fac mulţi adulţi.

    Karma, eu sunt norocoasă cu totul!! :) Norocoasă şi bucuroasă :)

    Escule, eu nu am descris nişte îngeraşi. Unii sunt obraznici, alţii răsfăţaţi şi îngâmfaţi, alţii mai puţin rapizi în reacţii. Dar dacă ştii cum să-i iei şi dacă într-adevăr te interesează să comunici cu ei, să îi cunoşti, ai surprize imense, ca tocmai unii din ăştia care vorbesc urât şi tare şi cu tâmpenii în tramvai să fie dintre cei mai profunzi. Trust me on this! Şi bravada e parte din nişte nevoie neîmplinite şi frustrări acumulate.

    RăspundețiȘtergere
  8. La multi ani, draga LiaLia, si tie, si noua, tuturor celor care nu uitam sa mai fim copii din cand in cand..

    RăspundețiȘtergere
  9. Asa sa fie! Si sa ramanem mereu copii, macar in suflet! LA MULTI ANI!!

    RăspundețiȘtergere
  10. la multi ani Liuta de 3 iunie. Stiu aproape ce simti ca asa copilarie faina am avut si eu. Si eu copilaresc in continuare.... pusli musli.

    RăspundețiȘtergere
  11. Aimee, Cris, vă pupez cu drag, copilelor :)

    RăspundețiȘtergere
  12. La multi ani, Lia! Te pup. Tare-i frumos sa te bucuri mereu de viata, asa cum face un copil, plin de mirare si zambet! Eu ma antrenez sa fac asta in fiecare zi. :)

    RăspundețiȘtergere