"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

marți, 14 iulie 2009

Vulpea călătoare de Dunăre

După cum vă spuneam, Vulpea a fost în team building, la Tulcea. Deşi detestam ideea, s-a dovedit că atunci când te pregăteşti pentru ce-i mai rău, să iasă lucrurile chiar bine. Colegii cu care am mers au fost nişte haioşi şi simpatici, cu chef de hlizeli, dansuri şi chiar şpriţuri. Am găsit un moment numai bun pentru a-mi dezvălui pentru prima dată spatele desenat şi, cu o unică excepţie "dar tatăl tău ce a spus despre asta?", toţi mi-au zâmbit, mi-au spus că e superb şi mi se potriveşte. În concluzie, în sfârşit pot să mă duc şi eu în maieu din când în când, de caniculă, la birou.

Drumul cu autocarul a fost odios, şi la ducere, dar mai ales la întoarcere. Şoferul iadului insista să ne aducă stomacul în gât la fiecare curbă, frânele au fost dacă nu bruşte, sigur brutale, iar aerul condiţionat extrem de rece nu a putut fi oprit nici când se ajunsese la 14 grade pentru că "nu pot, domle, să-l închid când aveţi voi chef, că poate mi se strică mie ceva pe aici".

M-a lovit imaginea satelor dobrogene. Din când în când câmpuri de floarea soarelui, pe care, din păcate, am putut să le prind doar în mişcare. Altfel, sărăcie, arid, praf şi pulbere ...

Am avut o confirmare a unuia dintre motivele pentru care eu sunt convinsă că nu merge turismul românesc, oricâte decoltee şi-ar arăta Nuţi străinilor: hotelul de 4 stele la care am stat, deşi la tarif de 4 stele, avea aspect şi servicii de cel mult 2 cu indulgenţă. "Decoraţiuni" kitchoase (replica domnişoare Pogany asezonată cu un ficus şi plasată strategic lângă lift e doar o mostră), camere cam meschine, prosoape curate, dar vizibil "obosite", cameriste lipsă, restaurant modest, mâncare cu greu digerabilă. N-aş fi crezut vreodată că cel mai neinspirat gătit peşte îl voi consuma tocmai în Deltă ...

Oraşul Tulcea, la rândul său, cu riscul de a fi înjurată de tulceni, mi s-a părut un oraş cam trist. Prăfuit, cu cele mai denivelate şi ciuruite străzi şi trotuare, cu câteva magazine cu haine cu miros de chinezării sau în cel mai bun caz cu aspect "elegant" de Casa de mode Venus, anii '80. În Tulcea există, teoretic, şi un mall. Magazinele şi produsele sunt superbe şi lipsesc cu desăvârşire! Păcat că nu eram cu maşina, că aş fi fost foarte mândră să găsesc nenumărate locuri de parcare libere. Chiar pe toate! Cu excepţia falezei, unde erau mai multe terase animate (din majoritatea auzindu-se, din păcate, manele şi un fel de muzică lăutărească foarte proastă), restul oraşului părea uitat de vremuri, parcă era oraşul unde nu se întâmplă nimic.

Dar destul cu cârcoteala. Motivul pentru care nu doar că nu regret, ci chiar mă bucur că am ajuns acolo este plimbarea pe braţele Dunării. 6 ore în care sufletul meu a fost fericit, am simţit că prin miracolele naturii, Dumnezeu mă pupă pe frunte. Atâta grandoare, mister, putere şi vigoare în rădăcinile copacilor din apă, verde gras, o vegetaţie uluitoare şi eternă, copaci îmbrăcaţi în viţă sălbatică ce păreau vii, gata gata să ne ia în braţe, apă multă şi învolburată, păsări ce stăteau într-un echilibru mistic, doar de ele ştiut, pe crenguţe subţiri ca firele de păr. Mi-am umplut inima de viaţă, de minune, de plinătate.
Dar m-am şi întristat peste măsură. Mi-a sângerat aceeaşi inimă la gândul că poate nu copiii, dar nepoţii noştri nu o să mai apuce să vadă superbitatea asta. Că dacă nu va fi sufocată de pet-uri de plastic şi cutii de cola ce pluteau acum pe Dunăre, va fi complet privatizată şi închisă de coioşii ordinari din partide, care au cumpărat Delta încă de pe vremea lui năstase. Prin mai multe zone din Tulcea, inclusiv pe vaporaşul cu care am mers, erau panouri cu "vile moderne în deltă", cartiere rezidenţiale cu terenuri de tenis, piscină, inclusiv helioport... Asta în timp ce pescarilor din tată în fiu din Deltă a început să li se interzică pescuitul, iar în 6 ore de plimbat în sus şi-n jos nu am avut şansa să pozez măcar un pelican, că "nu mai sunt, domnişoară, ca altădată, acum rar mai pot fi văzuţi".

A treia zi în Tulcea, din păcate chiar înainte de plecare, deci foarte pe fugă, am vizitat şi o parte din centrul de Ecoturism Delta Dunării, acvariul. Unde am văzut peşti coloraţi (l-am văzut pe Nemo şi pe toţi prietenii lui!!!), apă curată, un rechinaş cu care m-am putut poza pentru că te puteai băga într-un mic spaţiu de ziceai că eşti printre peşti, dar ţinând cont că toată povestea a costat 4 mil jumate de euro şi a durat 13 ani să fie amenajat, iar noi am reuşit să-l vedem şi să fotografiem cam tot în 20 de minute, am fost, hai să fiu indulgentă, dezamăgită. Recunosc, nu am vizitat şi restul complexului, unde am înţeles că s-a încercat cu destul succes redarea vieţii în Deltă, dar totuşi, 13 ani pentru un muzeu cu 2 etaje şi o cafenea, mi se pare aberant chiar şi pentru România.

Cu bune cu rele, cu imagini uluitoare şi dezamăgiri dureroase, una peste alta călătoria a meritat, chit că am fost cât pe ce să ratez ziua de naştere a tatălui de Vulpe, pe care abia seara târziu am putut să-l beau. La mulţi ani încă o dată, dragule! Sunt convinsă că dacă erai cu mine, sigur găseam noi unde să mâncăm un peşte bun în Deltă.

Photo gallery Deltă.

24 de comentarii:

  1. E bine ca ai prins cateva momente care sa te relaxeze. Meritam toti asta. Chiar daca unele lucruri au fost dezamagitoare sunt convins ca ai luat numai partea buna din ele. Cu mult drag acelasi EU.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cel mai drag stewardez din viaţa mea, ce mă bucur că în sfârşit mi-ai scris şi mie două vorbe aici :) Abia aştept să îţi faci şi tu blogul ăla cu poveşti din avion, că ai ce povesti :D Pupez tare!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce-mi place rochita ta saizecista, si mai ales cum îti sade. Din pacate, da, Delta se duce unde se duc toate cele...pe apa sâmbetei, gratie si multumita clasei politice si întreprinzatoare nesatule.

    RăspundețiȘtergere
  4. Vulpita draga, iti spun io ca daca vroiai peste mai bine veneai la mine ca pescuiam ceva din Olt si faceam si bors si de toate :D. Ma bucur totusi ca ti-a placut. Imi e dor si mie de Delta pe care n-am mai vazut-o de copil :)

    RăspundețiȘtergere
  5. In primul rand sa-ti traiasca tatal:). In al doilea rand frumoase poze. Dupa cum povestesti noi oamenii nu prea avem loc in tabloul acela alaturi de natura. Stiam ca suntem daunatori ei dar nu stiam ca ii luam din culoare prin existenta noastra. gri

    RăspundețiȘtergere
  6. Vulpea călătoare m-a invitat la o plimbare virtuală alături de ea. Bineînţeles că nu am putut să o refuz...

    RăspundețiȘtergere
  7. N-am mai fost in Delta de vreo 25 de ani; de cativa ani imi tot promit ca o sa merg din nou acolo; n-am reusit. Am vazut pozele tale si iar mi-am spus ca o sa vad Delta in curand; sper ca de data asta sa ma si tin de cuvant :).

    RăspundețiȘtergere
  8. O sa sar peste chestiile triste, caci sunt si eu intr-un mood...gri, si o sa-mi amintesc de saptamana mea de Delta, de Sfantu Gheorghe, de ulitele de nisip..
    well si in final de rotile sparte la masina lasata regulamentar in parcare in Tulcea...
    :P
    La multi ani tatalui de Vulpe! Sa fie sanatos si fericit, alaturi de voi!

    RăspundețiȘtergere
  9. Anto, pentru rochiţa aia primesc complimente care includ cuvântul "feminin" :)))

    Rhodi, eu i-am cerut tatei să mă aştepte cu păstrăv la grătar :))) Data viitoare când vin la tine, musai băgăm un peşte! Tu faci borşul, eu peştele în folie pe grătar :D

    Alboosh, mulţumesc :) Tu vorbeşti de poze frumoase? Că m-ai făcut să mă reîndrăgostesc şi de Braşov şi de Bucureşti :) Din păcate, îi luăm naturii din culoare, din miros, din sunet, din viaţă pur şi simplu ... :(

    Cristian, eu te-am dus în Deltă, tu m-ai dus virtual la munte, aşa că suntem chit :)

    Thea, o săptămână fără tv, calculator, isterie în Deltă, cred că ar fi un remediu ideal de curăţat de păcate :)

    Sabbra, îmi aduc aminte poveştile tale superbe de vara trecută :) Despre roţile sparte, mai bine ignor :))) Tălu mâna pe obraz pentru urări :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Am fost și eu în Deltă în vara lui 2007. În mare parte îți împărtășesc părerile despre satele sărace și peisajele dezolante.
    Delta chiar merită văzută+ aș zice eu plaja de la Sf. Ghe. cu locul unde dunărea se varsă în mare. Am stat o săptămâna în satul de vacanță DELFINUL (foarte frumos) pe care îl recomand cu căldură.
    Cât despre Tulcea, da pare un oraș mititel, dar văzut din vapor mie mi s-a părut derăguț În plus am găsit o pizzerie bună unde am mâncat, iar localul arăta decent.
    Niște poze aici: http://picasaweb.google.com/bianca.tripon/DeltaAugust2007#

    RăspundețiȘtergere
  11. Dunărea cu "D" mare, evident :D
    Scuzele mele :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Absolut superbe pozele!!! Si bine ai revenit!

    RăspundețiȘtergere
  13. În Delta am mâncat cel mai bine, la Pavel si Valentina, haholi din Sf. Gheorghe. Peshte timp de cinci zile pline: ciorba, ardei umpluti, chiftelute, toate variantele posibile, încununate cu un fel de gogosi facute cu zer curat si gem de casa. Plus ca smântana, patrujelul si rosiile erau productie proprie.

    RăspundețiȘtergere
  14. Bravos, naţiune, halal să-ţi fie! Timbilding, nineacă, pi banii babacii! Da de ţînţari, prietenii intimi ai omului, nu zici nic?

    RăspundețiȘtergere
  15. Sa-ti traiasca mana,ochiul si aparatul sa infloreasca , ca frumoase poze ai facut.
    Pot care sa spun ca m-ai facut sa-mi doresc un time-shooting in zona, desi o consideram prafoasa, anosta si fara sex-appeal.
    Raman dator.

    RăspundețiȘtergere
  16. Ma faci sa rad dar sa si vars o lacrima in acelasi timp... o fi lipsa de vodca lipoveneasca? O fi pentru faptul ca stiu sa fac bors de peste cu apa luata direct din Dunare? O fi pentru ca-s galatean si mi-e dor de casa...

    Roscato, mi-e ciuda si trebuie sa-mi vars nervii... Sa-ti fie de bine plimbarea... Si sa nu-ti para rau de pelicani... Bine ca e lumea plina de gugustiuci...

    RăspundețiȘtergere
  17. Tulcea- am descoperit orasul prin '97-98. E un oras ca oricare oras din Romania (functie si de nr de locuitori).
    Delta Dunarii- minunata, frumoasa, schimbatoare, plina de Peste:-P
    Mi-e dor de Delta Dunarii, dar nu mi-e dor de peste:-D

    RăspundețiȘtergere
  18. Bianca, şi eu am fost la Sulina la mare şi a fost superb! F drăguţă eşti tu în pozele alea :)

    Oana, e meritul aparatului :)

    Anto, mi-ai lăsat gura apă :))))

    Lupule, mă flatezi :D Eu nu am niciun merit la poze, aparatul şi subiectele au fost bune :)

    Paul, boerule, vodca aia chiar a lipsit, poate vedeam realităţile mai roz :))) Eu prefer pelicanii în locul guguştiucilor, papagalilor, gaiţelor :)

    CD, eu sunt înnebunită după peştele bine pregătit (cu lipsă de modestie spun că şi eu cunosc nenumărate modalităţi de a-l construi), dar din păcate, de data asta n-a fost cazul :D

    RăspundețiȘtergere
  19. Daca ai pescuit si momente frumoase, asta conteaza, LieLie!
    Stii ceva? Mi-ai amintit o chestie. Cand erai tu eleva intr-a 8-a, sigur se studia un text de Geo Bogza- un reportaj, frumos ca o poezie de dragoste: Dobrogea! Dobrogea! Imi amintes cateva vorbe care mi-au placut si din care parca ai reconstituit tu Dobrogea de astazi" fiica de rege get si de dansatoare tataroaica...am iubit-o de pe cand umbla cu picioarele goale in tarana.. erau mai apoi niste imagini superbe cu "marile interioare ale Dobrogei".., dar si cu ciulinii, invartitndu-se ca si caii, ale caror copite sfaramau graul,ca sa scoata bietul taramn o mana de boabe .
    Am spus asta , pentru ca o asemenea imagine mi-ai readus in suflet despre Dobrogea noastra, , saraca, trista, julita , dar mereu magica.
    O zi frumoasa, vulpe bronzata!

    RăspundețiȘtergere
  20. Ehehe...sper sa ajung si eu anul asta in Delta...

    RăspundețiȘtergere
  21. Ginuţa, mă coleşeşti cu asemenea comparaţie :) Eu am tot căutat cu privirea măcar o umbră de femeie frumoasă, dar nu mi-a ieşit :)

    Clau, dar să te duci aşa, în adâncuri :)

    RăspundețiȘtergere
  22. Cam obosita domnisoara Pogany. Daca o faceau mai vesela era senzationala.

    RăspundețiȘtergere
  23. "prin miracolele naturii, Dumnezeu mă pupă pe frunte" aşa e LieLie, cât de grozav de înţeleaptă eşti (-:
    te pup şi eu pe urmele Lui

    RăspundețiȘtergere