"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

sâmbătă, 6 martie 2010

Vreme de beție

Inspirată de vremea de afară, dar și de leapșa Ăleia cu parul, a Semafoarei și a prietenului Ocserver, mi-am adus și eu aminte de ceva povești cu alcoale. Cu care am legături încă de pe vremea când eram abia un pui de Vulpe. Respectiv la 2 ani, la aniversare, m-au găsit ai mei scurgând tacticoasă paharele într-un singur. Și până să apuce să țipe și să-mi zboare paharul din mână, am dat eu peste cap mare parte. Dar despre asta doar mi s-a povestit.

Prima beție de care îmi amintesc a fost la 5 ani, când frate-meu și cei doi veri ai mei mai mari mi-au dat să mănânc vișine din vișinată. Și erau așa dulci! Și așa bune! Și m-a dus bietul tata pe brațe acasă unde, din cauza combinației cu salată de beuf, mi-am vărsat toate mățișoarele din mine.

Dar prima beție când am fost conștientă de inconștiența mea a fost la sfârșitul clasei a 7-a, când am fost în tabără la Cheia și cu prietenii roackeri ne-am dus la crâșmă. 100 ml de bitter mi-au fost de ajuns pentru a mă lovi așa de tare, de era să și mor puțin. M-am dus la râulețul care șiroia pe acolo să mă spăl pe față, dar am alunecat și am rămas cu fundul în sus și cu fața în apă. Și aproape ce mă sufocam gândindu-mă "dacă nu mă ridic mă înec, dacă mă ridic mi-e frig, ce naiba să fac?", noroc cu frate-meu care m-a ridicat de păr de acolo.

Următoarea beție a fost fix la un an, la ziua frate lui meu, cu 2 zile înainte de examenul de limbă română la liceu. Prietenii mei mi-au amestecat într-o sticlă multe alcoale, plus niște Pepsi. Licoarea rezultată era destul de dulcică, deci am băută fără să respir prea mult. Rezultatul devastator. Rău, dat la boboci, spălată pe cap cu apă din puț, cu furtunul, cafea cu sare. La trezire i-am găsit pe colegii lui frate-meu șocați că mai stau pe picioare, dar amuzați de faptul că după toate cele întâmplate, eu doar asta vroiam: "băiatu de la muzică, pune și mie Hotel California!". Ziua de duminică, de după petrecere a fost cruntă, rău, dureri de cap, senzația că numai dacă mori poți scăpa. Luni examen. Nota 9,90.

Bețiveli am tras până pe la 19 ani, cu din astea grele, cu pierdut șirul, vreo două întâmplări. Între timp începuse să-mi placă să beau, să fiu selectivă cu alcoolul, dar mai ales, să știu când să mă opresc. Partea cea mai nasoală era că îmi plăcea. Carnetul de șofer a fost o opțiune conștientă a mea, știam că îmi place tare mult să conduc, dar pe de altă parte nu sunt tâmpită să beau și să conduc, așa că am devenit șofer de servici și am dat o pauză lungă alcoolului.

Până la aproape 27 de ani. Când a venit cea mai lungă, consecventă și dărâmătoare beție. A început într-o seară când iubitul cu care abia ce ne despărțisem a venit să-și ia lucrurile de la mine. De supărare am început să plâng, după plecarea lui. Draga mea Cristina, care stătea atunci la mine cu Titi, mi-a pus o căniță de pălincă de Baia Mare. În 3 minute mai dădeam peste cap 3 cănițe. Și stăteam în vârful patului lor și plângeam și râdeam în același timp. Am aflat a doua zi că l-am și sunat pe fostul. 10 minute l-am înjurat și porcăit fără să mă repet. Nici în ziua de azi nu am aflat ce i-am spus. Ăsta a fost începutul sfârșitului. Cea mai spectaculoasă cădere din viața mea (bine, eu am avut 2 căderi majore în 32 de ani). Nu aveam job, dar eram încă plătită, eram certată cu frate-meu, despărțită urât de iubit, un program foarte sănătos: dormeam când apucam, de la 4 dimineața la 2 ziua de exemplu, jucam jocuri de strategie pe calculator (Caesar, Age of Empires), fumam non stop și beam zilnic câte 1-2 sticle de vin roșu. Singură. Zi lumină, noapte întuneric, pentru mai bine de o lună ăsta mi-a fost programul. Fără să exagerez, nu îmi aduc aminte dacă eu în perioada aia mâncam. Ieșeam din casă doar ca să iau țigări și vin. În rest, casa îmi era refugiu. Nu mă mai spălam, nu mă mai îngrijeam, nu mă mai uitam în oglinzi. Pentru că îmi displăcea teribil persoana mea. Și de-aia o făceam să dispară. Până într-o zi când m-am trezit cu o extrem de mare durere de cap, cu un gust de hoit în gură și cu o arsură de la țigară pe covor. Puteam să-mi dau foc să ard ca un șobolan. N-am putut să mă uit în oglinda mare, dar m-am uitat în oglinda unei pudriere. Am avut un șoc. Nu m-am mai găsit în ochii ăia, în fața aia. Și asta m-a speriat. Pentru că mie îmi plăcuse tare mult de mine! Au urmat luni bune de reînvățat să mă uit în oglindă, să socializez, să mi se pară firesc să aerisesc și aranjez casa, luni de zile necesare să se curețe ficatul și pielea. Una peste alta, a fost cea mai tare beție din viața mea și unul din momentele pentru care mă bucur în mod special. Pentru că doar căzând așa de jos am putut învăța atâtea lecții și am avut ocazia de a mă întâlni pe mine însămi.

Beau acum cu mare plăcere un șpriț vara, un vin fiert iarna, o pălincă bună la ciorba de perișoare asezonată cu ceapă roșie, un campari orange sau un Mojito într-un club, dar mi-am jurat că niciodată nu mă va mai conduce alcoolul pe mine. Nu urc la volan băută. Nu judec puștii care dintr-o bere cad în cap de beți. Mă uit cu neplăcere la femeile bete, știu cât putem fi de disgrațioase. Fiecare cu treaba lui, cu lecțiile și zidurile de spart capul. Voi?


24 de comentarii:

  1. Am avut si eu o perioada grea. Dar am trecut-o. De ani buni nu mai beau deloc alcool. Nu cred sa fie foarte multi cei care sa nu fi avut macar o experienta cu alcoolul.

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu nu beau decat ocazional vin rosu si nu am fumat niciodata (un fum dintr-o tigara la 17 ani nu se pune :P). Am crescut cu un tata alcoolic si mare fumator, din aceasta cauza spirtoasele si tigarile nu ma atrag absolut deloc, nu le gasesc nici distractive, nici reconfortante, pentru mine nu-si merita calificativul de "mici placeri ale vietii" :D Totusi, cred ca fiecare om are propria sa arma atunci cand vrea sa-si faca rau, cand traverseaza o perioada grea...

    RăspundețiȘtergere
  3. You little rebel girl! :)) Tot ce ai povestit pana in 19 ani, cred ca e specific oricarui tanar confuz care nu stie inca pe ce drum sa mearga. Si eu ma regasesc acolo, toti calcam stramb in adolescenta, nu?!
    La maturitate e mai greu in schimb... cand cazi, cazi.. si e greu sa te ridici. Eu nu am picat in alcool la depresie pana acum, nu imi prea place sa beau, foarte rar gust bauturi. Depresiile mele sunt cu Cola, cafea si muuulte tigari :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  5. mi-au plăcut poveştile tale. m-au bine dispus şi m-am făcut să mă simt mai puţin vinovată pentru propia-mi beţie

    RăspundețiȘtergere
  6. Strasnica experienta avusesi si mai bine ca fu asa, vorba ta, sa poti alege.
    Am invidiat mereu femeile care puteau sa bea ce le poftea pipota fara sa se ameteasca...si-am cunoscut cateva bune. Voiam si io, da' ficatii nu si nu...nici la petreceri nu beam sa nu ma cert cu stalpii daca se miscau...am incercat antrenament, n-a mers. Betii de doo ori, odata de un cognac napoleon contrafacut, 30 ml si intepenit limba, bagata sub dus, dusa afara, iar sub dus, nashpa rau ca nu vorbeam, da constienta eram...a doua, de nervi, rau si rau, adormit in fund, calusei si invarteli groaznice.
    Acum, am schimbat multe in viata mea, inclusiv alcoolul...in fiece seara un pahar cu vin rosu, musai. Ce-i peste, e de la vreo emotie, nu de la mine.
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  7. dear, dupa cum spuneam, minunat... :))

    RăspundețiȘtergere
  8. High five!
    Cutia de un litru de votca si litrul de suc de portocale/rosii pe seara.
    Pana intr-o seara cand am rezolvat singur o butelca de whisky. Din cauza, bineinteles de amor - dor - te omor - cu un topor - chior. Rupt filmul, a doua zi trezit in cu totul alta parte, la vreo doua cartiere departare, in alta casa.
    Fugit la fereastra, uitat la masina, bufnit in ras: masina parcata de-a latul strazii.
    Apucat frica, dus jos , inspectat masina, pfuiiii, nici o busitura.
    Concluzie?
    Ultima beutura a fost o bere, acum 8 luni.
    Si asta inseamna ca am baut mai des decat de obicei.

    RăspundețiȘtergere
  9. io n-am gasit usuarea in sticle niciodata. imi face mintea mult prea ascutita si analitica si e oribil...probabil d'aia nici nu-s prea mare fan. mai sorb cu drag un pahar de vin bun langa o masa calda, insa prefer covrigul alcoolului.

    RăspundețiȘtergere
  10. ...hei, super-interesant si misto raaaaauuuu...ne face sa ne-amintem de ...-ha-ha!!!- TINERETE...cand(ne) descopeream/redescopeream/traiam,,periculos"-si- uneori-habar n-aveam ce ni se-ntampla...ce e cu noi...ce VREM...si toate experientele prin care treceam...si -,,la naiba!"- SIMTEAM CU ADEVARAT- chiar daca- de multe ori- era multa suferinta- DAR- era si mult entuziasm...si ,,inconstienta specifica"(!) si...starea aia de ,,nebunie misto"...si -mai ales- lipsa de ,,intelepciune"/,,prudenta"/care -acum- ne ,,frineaza" -uneori- niste actiuni care-ar putea fi ok...dar- atunci INCA nu ne(prea) intalniseram la(mai) tot pasul cu dezamagirile...tradarile prietenilor ...cu ,,disparitiile" persoanelor dragi...
    ...sigur- toti avem amintiri (chiar ,,hazlii") din vremuri in care ne ,,inecam" durerile(!!!) in ...alcool(!!!)...sau- ne ,,ameteam" de...fericire...sau ,,petreceam" si ne ,,binedispuneam"...
    ...mi-aduc si eu aminte- ca ,,schimb de experienta"(!!!) de o ,,betie" cu ,,WISHNA"(o visinata bulgareasca)...sau-de un Revelion la care- dupa un ,,amestec" de bauturi- urcand in camera de hotel-nu-,,ntelegeam" de ce se tot misca usa de la dulap...si...tot felul!
    ...eh! cu timpul- intervine RATIUNEA...cu timpul- chiar ,,betiile" cele mai ,,nevinovate"- nu prea mai au cine stie ce ,,farmec"...cu timpul- nu mai suntem (adica- ,,ceilalti"- nu mai sunt...pentru ca NOI...eiiii! noi- bineinteles ca suntem/ramanem/OK!...)atat de ,,deschisi" pentru ,,distractii nebune"(!!!)..si asa mai departe!...

    RăspundețiȘtergere
  11. Salut. Ce...experiente (nu le spun povesti, ca eu nu pot fi de acord cu asa ceva!). Glumesc. Nu stiu daca mi-as putea pune pe masa povestile asa cum ai facut-o.

    RăspundețiȘtergere
  12. Mihaela, problema la noi e că alcoolul nu e văzut în aceeași zonă de periculozitate cu drogurile, de aici și extrem de multele povești din copilărie.

    Misaki, îmi pare tare rău de experința ta :( Un pahar de vin bun poate fi o plăcere, exageratul e cu totul altă poveste. Iar când "plăcerea" ta face rău altora, atunci e o problemă reală.

    Irinuca, nici nu știu dacă e de bine sau nu, dar eu ce nebunii am făcut (și încă mai fac, dar în alt registru :p) nu le-am făcut din teribilism sau ca să dovedesc ceva, ci pur și simplu că așa au venit :)) După cum am subliniat, slăbiciunea de la maturitate mi-a fost una din cele mai importante lecții de viață și m-a ajutat să devin un om mai bun. Tocmai de-aia am pus-o la sfârșit, cine înțelege ce am vrut să spun bine, cine nu, asta e :)

    Dmnișoara D., bine ai venit! :) Eu nu mă simt vinovată, sunt povești și evenimente din viața mea și mi le asum, că doar una e viața și mai e și scurtă :)

    Erys, probabil că a trebuit să trec prin prostiile adolescenței și (auto)umilirea maturității ca să învăț multe despre mine. Nu îmi pare rău nicio secundă, de nimic. Eu și acum pot bea cantități destul de impresionante de alcool fără să mă îmbăt, dar nu am ținut să arăt asta niciodată. Tot ce fac în viața mea, inclusiv băutul, le fac în limitele plăcerii mele și ale simțitului bine, fără să deranjez pe alții.

    RăspundețiȘtergere
  13. Ocserver, ce-i minunat, cât de devreme am început sau cât de jos am reușit să ajung? :)))

    Lupule, ce nu te doboară te face mai puternic, nu? :) Te pupez

    Dush, mie îmi face plăcere un șpriț vara, un campari, un vin fiert, dar la cât de mult merg cu mașina, se întâmplă f rar :D

    Dana, tocmai asta e ideea, ca fiecare nebunie să fie făcută la vremea ei :) Mie mi s-ar părea stupid și penibil să mă mai îmbăt prin cluburi cu prietenii acu la 32 de ani, la 18 era firesc. Mai nasol de cei care nu își trăiesc prostiile la vârsta care trebuie și se apucă de îmbătat stupid și de agățat puștoaice/puști la 35 de ani :)

    Cos, bine ai venit! Dacă vei avea răbdare să citești și din urmă vei vedea că asta sunt eu, foarte sinceră și deschisă pe niște subiecte care uneori sunt tabuu. Din păcate. Să îmi recunosc slăbiciuni și momente urâte din care am ieșit cu bine zic eu că e un act de curaj, nu de "pus pe masă" :) Te mai aștept în vizită.

    RăspundețiȘtergere
  14. Presimţeam eu ceva tare bun pe când încercam să trec de partea cu 2 ani, cu vişinele, în fine, cu chestiile light:D Cum era normal, alcoolul trece de la plăcere la refugiu. Dar totul e bine când se termină cu bine. Mă bucur că am găsit blogul ăsta. Între timp, îl răsfoiesc.

    RăspundețiȘtergere
  15. Andreea, bine ai venit :) Sper să îți placă ce găseși pe blog și să revii cu plăcere! Mulțumesc :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Mna, face parte din starile dupa care nu mai intorc capul.

    RăspundețiȘtergere
  17. Frumos text, frumoase amintiri... Au curs pasajele precum alcoolul pe gât. Felicitări pentru Vulpe, apreciem sinceritatea... Vreme de beţie...

    RăspundețiȘtergere
  18. Dragilor, bautura e o chestie f. grea, pe de o parte , da si f. frumoasa, pe de alta parte.
    Citeva recomandari:
    1. Niciodata sa nu beti la suparare, veti deveni si mai necajiti.
    2. Sa nu beti amestecaturi, palinca, vinu, chiar si berea se beau in forma naturala.
    3. Bautura e o forma a bucuriei de a trai, nu beti singuri, vorba cintecului, daca bei cu-n om frumos...
    4. Bautura trebuie insotita de muzica, zimbete, haleala misto si nu in ultimu rind dans..

    RăspundețiȘtergere
  19. Draga Lia, nu ma intelege gresit. Nu cred ca e dovada de teribilism atunci cand bei sau te droghezi in adolescenta, sunt doar incercarile firesti, experimente umane. De aici depinde de fiecare in parte ce caracter detine si ce face cu el. Sunt destui cei care au experimentat si nu au stiut sa se opreasca. Acu suntem mari, le cam stim pe toate si stim cand si cum sa le facem fara sa existe riscuri pentru noi sau cei din jur. Si eu zic ca e bine asa ;)
    Te pup cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  20. i like you, girl! :))
    eu inca ma mai imbat, dar rar. cred ca nici nu mai am cu cine, de fapt :)

    RăspundețiȘtergere
  21. Parca te si vad ... o vulpe cu urechile picate ... :)
    Despre o astfel de perioada am doar atat de spus: "cioc cioc! ... cine e? ... ovidiu! ... intra!"
    Ce poti face in astfel de perioade ... avem masa mea, in teresa(la carciuma unui prieten), unde serveam bere si altele (multe altele) chiar daca afara erau multe grade cu minus... si acum rad cand ma gandesc ca berea se bea la naveta

    RăspundețiȘtergere
  22. Aia cu palinca mi-o amintesc, ca doar si eu am cam baut cot la cot cu tine :) Dar sa stii ca nu mi-am dat seama ca te-ai imbatat pana n-am vazut la baie resturile de salata bulgareasca :D
    De cealalta etapa...eu zic ca-i mai bine s-o ingropi in amintiri...

    RăspundețiȘtergere
  23. Esti o mare posesoare de bata, mi-ai dat una in cap de nu-mi mai revin! Primele experiente au fost chiar mai funny decat ale mele, ma lovise invidia, cand brusc ai schimbat nota scrierii si m-ai adancit in introspectie...ma bucur ca ai avut forta si determinarea de a te reinventa!
    Zi frumoasa

    RăspundețiȘtergere
  24. Foarte interesant postul, mi-a placut. De asemenea la fel de mult imi plac romanele,imi place sa citesc povesti de la betie.
    La doar 16 ani nu prea am ce sa povestesc, doar ca odata am inceput (de multe beri si multa vodka) sa strig ca am droguri la mine.Era un flashback pentru ca cu cateva zile inainte citisem despre asta,si mi-a ramas in RAM :))
    Btw,in adolescenta se bea foarte mult, defapt pe mine la ora 6 ma asteapta 3l de vin:D Sper sa mai stiu drumul spre casa

    RăspundețiȘtergere