"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

luni, 29 martie 2010

Weekend cu păpuşi

Am avut un weekend plin, frumos, cald, cu zâmbete, bucurii, cadouri. Şi multe păpuşi! Pe cât de mult nu-mi plăceau când eram mică, pe atât de mult mă bucură acum, la bătrâneţe (e, mă alint şi eu). Sâmbătă seara m-am băut şi eu cu oamenii cei mai dragi mie. Şi am primit hăinuţe frumoase şi potrivite la fix, şi ca stil şi ca măsură (aici se vede cine mă cunoaşte într-adevăr), parfum ameţitor, floricele şi cărţi de la ai mei iubiţi părinţi, Cati şi frate-meu, Iulia, Alina şi Pedro, Camil, Gabi şi Radu, Nick, Mielu şi Laura. De la Mircea şi Mika am primit o superbă păpuşă sibiancă, cu ochi albaştri şi bujori în obrăjori. Dar cel mai frumos cadou de ziua mea a fost întâlnirea cu cea care de 1 an de zile îmi e confidentă, susţinătoare, partener de bârfuţe şi hlizeli, dar mai ales de discuţii îndelungi despre filme, cărţi, politică, romanţe, prietena mea până acum virtuală, Antoaneta. Deşi ne vedeam în
carne şi oase pentru prima dată, întâlnirea a fost atât de firească şi de naturală, de parcă era parte din familia mea de o viaţă. Frumoasă, vie, spirituală, veselă, deschisă, ce mai încoace încolo, o păpuşă de om! Şi de la ea am primit, în afară de "The Enchantress of Florence" a lui Rushdie, pe care îmi doream să o citesc în original, două bijuterii de păpuşele japoneze, de o delicateţe deosebită (sibianca pare un uriaş pe lângă ele). Dar trebuie să recunosc, pe lângă atâtea păpuşele de hârtie, cârpe şi fundiţe, cea mai drăgălaşă păpuşică din viaţa mea rămâne nepoţica mea Mara, care m-a pupat şi m-a strâns în braţe, cu care am dansat pe ritmuri sud-americane şi care mi-a spus cu cea mai minunată voce de copil: "te iubesc, Lia!".

Ca să fie meniul complet, weekendul acesta a fost la Muzeul Ţăranului şi târgul de Florii. Unde am găsit ţărani-meşteşugari adevăraţi, cu lucrări superbe, unele adevărate opere de artă. Păpuşi de pănuş, de lemn, de lut, detalii minuţioase, talent adevărat. Îi mulţumesc dragului meu prieten Mircea Oculeanu pentru fotografii.







10 comentarii:

  1. Mai, v-ati cunoscut si ati si dat-o in hlizeala?

    RăspundețiȘtergere
  2. Ahaaa, petrecareata mare!Ca d-aia n-ai raspuns la telefon,ca mesaje n-am dat ca stiam ca nu-ti plac! :P
    La multi ani,Lie!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ah, ce bine ca v-ati intalnit! Ma bucur de parca eu asteptam sa va vedeti :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Ehee, papusha are si o poveste: pur si simplu mi-a atras atentia un stand cu papusi si intreband eu cine le are apare o doamna, foarte amabila, care incepe sa povesteasca...si uite asa, cred ca am vb vreo jumatate de ora...doamna e din Sibiu si acolo de Sfanta Marie se face si o tabara de creatie si dansa le lucreaza din bucati din costume adevarate, ma rog, tare frumos....si m-am gandit ca daca tot ai ganduri de plecare sa ai o amintire frumoasa de p'aici :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Paul, că atunci când ne-om cunoaşte şi noi doi o să discutăm serioşi despre încălzirea globală, nu? :))) În plus, şi eu şi Anto am băut Caipirinha, hlizitul came with the territory :)))

    Rodico, eram la cursuri de limbă străineză când ai sunat :D Iar mesajele îmi plac, să nu fie din alea standard şi semnate de Crăciun şi Paşte :))) Îţi mulţumesc din suflet că te-ai gândit la mine :)

    MIsaki, păi, să se liniştească puţin şi sigur ieşim în gaşcă extinsă :) Ai văzut ce păpuşele superbe am primiiit? :D

    Mircea, aşa o păpuşă superbă nu putea avea decât o poveste superbă :) Iar faptul că e sibiancă, de acolo unde mi-am lăsat eu parte din suflet, o face cu atât mai dragă, oriunde aş fi în lumea asta :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Asa petrecere!!!



    Sa te bucuri de papusele!

    Sa fii fericita si sa-ti creasca sanatoasa si frumoasa papusica vie!

    RăspundețiȘtergere
  7. Ma bucur pentru bucuria ta!...La cat mai multe zile pline de culoare si caldura!

    RăspundețiȘtergere
  8. Of, sunt inca in transa regasirii Bucurestiului...mai bine decât ma asteptam. Iar întâlnirea cu tine, ei bine, e inca un argument ca "românii" nu-s asa cum vor cliseele si noi la nervi. O dovada ca Bucurestii imi pot rezerva inca multe surprize placute, pe langa revederi si amintiri din copilarie. Desi tu nu esti o surpriza, ci exact omul minunat gasit prin blogosfera acum mai bine de un an. A fost o seara incantatoare, pe masura ta.

    RăspundețiȘtergere
  9. :) sa te bucuri de cadouri! ma bucur c-ai avut oameni dragi alaturi de tine si nu pot inca sa ma gandesc ca pleci...
    desi ma bucur pentru tine :)
    stii tu, intelegi tu!

    RăspundețiȘtergere