"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

luni, 28 iunie 2010

Dancing with myself

Oare de ce aproape fiecare om şi întâmplare din viata mea sunt legate de o anumită melodie, de o anume muzică? Aproape fără excepţie. Si nu există doi oameni (cu unica excepție a celor două minunate, Iulia și Maggie) sau două întâmplări care să împartă aceeaşi melodie. Niciodată. Nu-mi pot închipui cum aş putea trăi fără muzică, mai cuminte, mai nebună, mai nouă sau mai veche. Tata e Celentano şi Enrico Macias cu "La femme de mon ami", mama Julio Iglesias şi Anthony Queen cu "I love you", frate-meu Metallica și Malaguena Salerosa din Kill Bill, Cati e Zucchero "Baila Morena", Mara e zbânţuială pe Crazy Loop "Mm ma ma". Iulia e Cher și Dark Lady, iar de noi cele 3 mușchetare, eu, Iulia, Maggie mă leagă muzica arăbească, singurul cd pe care l-am luat cu noi la Paștele petrecut la Snagov sau Cesaria Evora ascultată pe plaja din Vamă. Băieţii de la servici mă disperau cu Cargo, prima perioadă din Club A, adolescenţa spre prima tinereţe, e James şi "Lose control", a doua parte din Club A, mai aproape, când la muzici era Mircea e "Face a la mer" a celor de la Les Negresses Vertes. Copilăria mea e "O bătrână într-o gară" sau Tony Christie "Sweet September" sau Joe Dolan și "Lady in blue". Prima dragoste e One a celor de la U2, a doua dragoste e The Cranberries "I can't be with you". Și apoi Halo, după aia Rita Pavone și Cuore, apoi Matia Bazar și Vacanze Romane, după care Nebunul de alb. Primele bețiveli rockărești sună a Skid Row, Metallica, Maiden sau Judas Priest. Iubirea mea e Manu Chao, bucuria mea e Manu Chao, tratamentul meu pentru liniște mentală e Manu Chao.

Ritmul inimii mele e o melodie, parcă dansează și ea. Când sunt veselă și nebună, dansez pe baruri și pe mese, în ploaie sau în mijlocul străzii, îmi urlă sângele în mine, când sunt tristă si melancolica, carnea mi se strânge de sunetul chitării. Am facut și fac dragoste cu muzică în urechi și ascult melodii cu dragostea în minte. Muzica inseamna dans, mai tot timpul. Oare de ce se uită oamenii la mine ca la o nebună când mă mișc în dans pe stradă sau la volanul mașinii? De ce nu încep și ei să zâmbească și să se miște pe ritmul muzicii din capul meu? Am auzit de atâtea ori "dansează ca și cum nu te-ar vedea nimeni". Eu dansez singură ca și cum m-ar vedea o lume întreagă!
Cand sunt singură, cu prea multe adunate, ascult Vivaldi. Doamne, ce îmi fac viorile alea! Arcușul taie în mine, de afară înauntru și din interior afară, îmi țin răsuflarea, ca să nu pierd nici o notă sau chiar mi-o pierd de tot și nu respir, până amețesc. Nu sunt o cultă, nu recunosc prea multe arii sau bucați clasice și celebre, dar viorile astea ale lui Vivaldi.... De ce plâng întotdeauna când le-aud? De ce mă dor atât de tare și cum de durerea asta mă face să fiu atât de vie, să trăiesc atât de tare, de intens și de imens? E un anumit pasaj care mă face, de fiecare dată, să urlu, literalmente, de atâta viață. TRĂIESC! Și plâng. Și mă curăț.

Imensă invenție muzica asta. Îmi ține sângele în mișcare, îmi unge rotițele, mă bucură, mă face să iert, să uit, să râd. Mă spală și mă curăță. De mizeria oamenilor, de răutate, de scârbă, de lehamite. Da, scriu mai rar în ultima vreme, vorbesc mai puțin, răspund la mai puține telefoane. Puțini sunt oamenii care nu iau personal atitudinea mea ușor antisocială (Iuliana, draga mea dragă, când voi putea aduce energie pozitivă puiului tău, vei fi prima pe care o voi vizita; Mircea, pe tine abia aștept să te văd; Ada, Croco, frappe-ul nostru nu se topește; Cristina, limonada e la rece, da? Tizo, Ocserverule, îmi revin eu de-o cafea și o înghețată, cât de curând și știu că voi aveți răbdare cu mine). Familie, gagic, Iulia, Stewardezu. Atât. În rest, nu simt nevoia să văd mai pe nimeni. Nu e ceva personal, nu-mi mai reproșați asta, că știți că fac gesturi radicale. Nici măcar din politețe nu mai pot accepta o invitație la o bârfă, când gura mi-e mută, lipsită de spontaneitate, simțurile (auto)amorțite ca să nu urlu de nebună pe stradă, gândurile adunate grămadă într-un cap prea mic. Am obosit de oamenii cărora dacă le spui că ai o bubă ei îți răspund că au 3. Sunt sătulă de semne de viață doar când au nevoie de un serviciu. Mi-e greață de la atâta răutate gratuită, meschină și proastă. Refuz să răspund cu aceeași monedă, așa că m-am retras, am făcut doi pași în spate și îmi ascult muzica. Cine înțelege bine, cine nu ... ghinion de neșansă.

Me llaman el desaparecido
Cuando llega ya se ha ido
Volando vengo, volando voy
Deprisa deprisa a rumbo perdido
Yo llevo en el cuerpo un motor
Que nunca deja de rolar
llevo en el alma un camino
Destinado a nunca llegar
Cuando me buscan nunca estoy
Cuando me encuentran yo no soy
El que esta enfrente por que ya
me fui corriendo mas alla...

31 de comentarii:

  1. daca tot te zbantui singura...ia de aici :)
    e vesela si vioaie
    http://www.youtube.com/watch?v=J5j-ipGFcko si e 1:1 cu titlul tau :)
    pup si-o zi usoara maine :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Dush, foarte tare varianta :) N-o știam! Săru mâna pe obraz, pupez!

    Karma, Perdido en el siglo...
    siglo XX...
    rumbo al XXI…

    RăspundețiȘtergere
  3. "Vamos a jugar en el sol
    todos los dias son dias de fiesta"

    hihi!

    RăspundețiȘtergere
  4. Hihihi să vezi ce-ți fac io! :))

    iYli, e un fel de coloana sonoră a vieții mele :)

    RăspundețiȘtergere
  5. și lângă toată muzica frumoasă,primește o floare pe măsură

    RăspundețiȘtergere
  6. floarea întârziată
    http://se-cret-blognotes.blogspot.com/2010/06/zdreanta.html

    RăspundețiȘtergere
  7. Se-cret, mă înclin cu grație, e superbă!!! :) Mulțumesc de vizită!

    RăspundețiȘtergere
  8. cuconitza, taci ca esti in crestere! hmmm... pe moment e ciudat, mda. da' cred ca te faci si mai misto: asa... un pic mai ne-vorbareata in exterior, un pic mai intelept-vorbareata in interior? stau cu ochii pe tine, sa stii (din umbra nord-americana, hehe).
    altfel, mersi de Manu Chao. sa stii ca te fac un dans cind om reusi sa ne vedem fata in fata, intr-o buna zi.

    RăspundețiȘtergere
  9. Ioana, aşa să-i rămână numele :) În creştere, maturizare, eliberare, oi vedea :) Mi-a zis mie o prietenă dragă că ea e convinsă că şi la 70 de ani, în cadru metalic, şi tot o să dansez, aşa că avem timp :))) Îţi mulţumesc!

    RăspundețiȘtergere
  10. Esti faina de tot, LieLie!
    Intr-o seara , la un concert, am plans aproape la jumatate dintre piese. Brusc, m-am simtit alta. Am venit acasa fericita.
    Dansez singura , prin casa , de cand ma stiu..si daca e sa-mi placa ceva, pana la ultima fibra, este valsul.
    Ce- ar ar fi viata fara muzica?

    RăspundețiȘtergere
  11. Ginuţa, ştiu ce spui :) Am fost la multe concerte tari, dar şi acum mă emoţionez şi îmi bate inima mai tare când îmi aduc aminte de concertul Manu Chao de acu 2 ani. Sper să ajung şi la marea mea iubire din adolescenţă, The Cranberries :) Te pupez tare tare!!!

    RăspundețiȘtergere
  12. Si mie imi plac the Cranberries! Ia sa vad eu ce tot zici tu cu Manu Chao aici, acum daca mi-ai starnit curiozitatea, sa te tii! :))
    In ceea ce priveste "nesocializarea ta (?)", am de zis asa: orice fluture din omida iese. Eu zic ca noi, oamenii, suntem pe rand omizi si fluturi de mai multe ori in viata :D Daca nu ai perioade de "incubare", atunci cum sa renasti mai puternic decat ai fost, un pic altfel si totusi tot tu?! :D Hugs!

    RăspundețiȘtergere
  13. Misaki, Manu e aşa, o stare de spirit :) Unele piese sunt uşurele, simpluţe, două acorduri şi gata, dar are atâta energie şi forţă în el omul ăsta! Şi se simte plăcerea, iubirea de a cânta, de a comunica prin muzică cu atâţia oameni. E la Cârtureşti un dublu CD (plus DVD) cu concertul de la Bayonarena. E de pus în maşină la drum lung, mai ales când dai de autostrăzi serioase :D Să-mi spui ce părere ai!!! E o comparaţie tare bună asta cu omida, eu mă simt ca într-un cocon autoimpus. Şi mi-e bine, dar na, oamenii care mă ştiu au în cap o anumită imagine a mea şi nu-mi înţeleg "ieşirile" (sau mai bine spus închiderile). Se obişnuiesc ei :) Te pupez!

    RăspundețiȘtergere
  14. Hihi, eşti a doua bloggeriţă care spune azi despre muzică şi mi se pare foarte tare pentru că şi eu de ieri mă zbînţui prin casă. Parcă preiau stările instrumentelor.

    Muzica e deplină! Mi se pare genială!!!

    Acum am două pe care le ascult cînd vreau să mă liniştesc: in the mood for love theme şi bach (sarah chang) air

    RăspundețiȘtergere
  15. Ever, e cea mai bună terapie! Şi nici nu îngraşă :p

    RăspundețiȘtergere
  16. Si, daca tot e lista : cand toarna afara, cand sunt trist, cand exaltez...relaxare ar fi Bossanova Jazz.
    Cred ca ar fi prea multe. Este foarte bine, tine oamenii care te fac sa te simti bine foarte aproape, evident viceversa pentru cei care iti fac rau :p.

    Asta imi aduce aminte de o alta lista : cand...?

    O zi ploioasa :)

    RăspundețiȘtergere
  17. Multam de aducere-aminte...
    Cred ca pe Rita Pavone n-am mai ascultat-o de 30 de ani! :-))

    RăspundețiȘtergere
  18. Liutzo, stai linistita, ca nu iti scoate nimeni ochii! :)
    Si avusesi dreptate sa ma certi atunci, drept dovada ne-am adunat doar 5(!!!) oameni... mea culpa!
    Vorbim si ne lamurim noi. :)
    Cat despre muzici... ah, daca nu respir, simt, aud, mananc muzica zilnic... nu pot! E unul din leacurile mele preferate... pt tot!

    RăspundețiȘtergere
  19. Ada, ți-ai dat seama că nu de tine e vorba :) De-aia ești pe lista de oameni cu care chiar vreau să mă văd curând. Săptămna viitoare, e o promisiune! Pupez!!!

    RăspundețiȘtergere
  20. Tizule, mă bucur de așa aduceri aminte :) Some old really is gold! :)

    RăspundețiȘtergere
  21. Ah, da, mare invenţie muzica asta :)
    Îţi înţeleg starea şi nevoia de tine cum nu se poate mai bine :)
    Dar ştii ce cred că se întâmplă sau cel puţin ce observ eu că se întâmplă? E o perioadă cam grea pentru foarte multă lume...pe diferite planuri pentru fiecare, dar chiar mi s-a întâmplat, în ultima vreme, să ascult multe probleme, ca să zic aşa, şi cred că astfel se explică de ce unii oameni nu mai au starea şi răbdarea să-i mai asculte pe ceilalţi şi pornesc direct prin a-şi înşira "bubele"...
    Sper să reuşim şi noi acea cafeluţă după ce ne-om mai linişti şi reveni cât de cât şi nu că vreau să mă vait :)), dar vorbesc cel puţin în numele meu, care sunt pe pilot automat ceva timp de-acum încolo :)

    RăspundețiȘtergere
  22. Mna, muzica e aerul numarul doi.
    De multe ori ma distrez cand ma gandesc cum ma vede lumea din jur cand ma apuca fandaxiile si dau petrecere numai pentru mine, in masina, la stopuri, in aglomeratie.
    Cand e griul cel mai gri si caldul cel mai cald si praful cel mai fierbinte si asfaltul cel mai incins, ma evadez fortat pe creaste de piatra, batute de soare si vant: http://www.youtube.com/watch?v=8KUSkGeaUPU

    RăspundețiȘtergere
  23. Rontziki, eram convinsă că tu vei înțelege foarte bine starea mea :) Vine și cafeluța, dacă totul e ok, cam în 2-3 săptămâni mă voi liniști și cu programul, așa că dau semn :) Pupez!

    Lupule, faină evadarea ta :) Eu am reușit o dată să-i fac pe un domn și o doamnă dintr-o mașină vecină să îmi zâmbească larg când m-au văzut dansând și cântând la volan. dar cel mai adesea am succes la copilași cu care mă maimuțăresc :)

    RăspundețiȘtergere
  24. Panchin de la tine am invatat sa iubesc viorile lui Vivaldi si de fiecare data cand le ascult mi se face pielea de gaina.
    Anyways iti propun sa ne vedem (cand ne-om vedea) si sa nu vorbim de bube, de fapt sa nu vorbim de nimic sa ne uitam in jur ca si cum ne-ar fi lene sa scoatem vreun cuvant :))
    te pup

    RăspundețiȘtergere
  25. Baiatul asta canta/vorbeste asa de repede,abia am inteles ce zice :P
    Savureaza starea de liniste! :0

    RăspundețiȘtergere
  26. Cristina, abia aștept ieșirea asta :)

    Rodica draga mea, dacă asculți de mai multe ori, te vei trezi că fredonezi și tu cuvintele :) Sper să ne vedem și noi două curând. Și bine.

    RăspundețiȘtergere
  27. Lie dragă, Truffault spunea că cei care se duc la film sunt nebuni. Phillipe Cohen Solal de la Gotan Project spunea, după cel de-al treilea concert în România, că fără muzică viaţa ar fi tristă. Eu una subscriu la vorbele de duh ale ambilor domni. Nu aveam vreun dubiu că faci parte din aceeaşi gaşcă, de tip "my kind of people".

    Eu îţi propun o variantă mai puţin cunoscută după o piesă REM extrem de cunoscută. Pe mine mă dărîmă varianta asta. Enjoy!
    (http://www.youtube.com/watch?v=cj12rsIJXJg&feature=PlayList&p=1B7DADDC50F8710D&playnext_from=PL&index=1)

    RăspundețiȘtergere
  28. neaaatttaaaaa! a cincea zi dupa scripturi ma trezesc si io: ia sa vedem daca functioneste embeddul asta... stiu io ca de fapt era billy idol... :)

    http://www.youtube.com/watch?v=iMKHbgghVus

    RăspundețiȘtergere
  29. Multumesc mult draga mea Lie! O incantare pentru sufeltul mau aceatsa piesa!!!!

    RăspundețiȘtergere