"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Românii suntem noi

Mi-au placut intotdeauna coincidentele, de-aia azi o sa scriu un text enorm, pentru ca s-au adunat trei teme care au, intamplator, acelasi subiect: cum sunt românii.
Acum cateva zile ma gandeam un pic iritata la anumite comentarii de la pozele si povestile mele si cum de ceva vreme nu imi mai vine sa comentez la multe texte de pe bloguri romanesti sau statusuri de facebook ale cunostintelor din Romania, pentru ca am obosit de atata dramatism si nefericire. Si nu stiu cum s-a intamplat, ca exact in ziua aia la cursurile de suedeza am discutat despre cum se vad suedezii (20 si ceva de cuvinte/expresii care au iesit dominante in urma unui studiu) si ca tema am primit sa scriem 20 si ceva de cuvinte care ne caracterizeaza neamul din care venim.

Daca suedezii se vad: tacuti, cinstiti, creduli, rigizi, vorbesc cu voce joasa, multumiti de sine, retrasi, punctuali, distanti, onesti, stangaci, precauti, independenti, lipsiti de spiritualitate, organizati, chibzuiti, muncitori, inhibati, impaciuitori, calmi, rezervati si plictisitori, eu mi-am vazut romanii ca fiind: vorbareti, cu glas ridicat, deschisi, sentimentali, expansivi, inimosi, ingeniosi, nechibzuiti, imprevizibili, laudarosi, joviali, cu simtul umorului, amuzanti, prietenosi, creativi, le place sa petreaca, critici, individualisti, grabiti, mandri, curiosi, vaicareti.

Ultimul cuvant este motivul iritarii mele de mai sus. Care nu era/e chiar iritare, e mai mult un fel de durere, de suparare, de nemultumire. De ce se bucura lumea atat de tare nu doar ca sunt eu bine, ci si ca am plecat din 'tara aia de rahat'? de ce statusurile de facebook au zilnic 'oameni de rahat, job de cacat, viata grea, am pierdut increderea, viitor de doi bani' printre randuri, desi aceiasi oameni au si o casa, o slujba, o vacanta, un gratar in weekend, prieteni de spritz, un sot, o gagica, o pisica pufoasa? La comentariul urmator, facut la o poza in care zambeam cu micuta mea suedeza: 'pt. cine traieste in Romania- devenita ,,Tara Chipurilor Posomorate"(!!!) - o astfel de fotografie este o adevarata ,,delectare"!Multumim si ne bucuram ca avem ocazia sa vedem si ALTFEL de figuri!!!' am urlat de nebuna in casa: de ce a devenit Romania tara chipurilor triste??? Cine va impiedica sa alegeti sa zambiti, sa va bucurati de lucrurile frumoase si sa realizati cate motive de fericire aveti? Si nu, nu vreau sa aud de basescu, politicieni corupti, birocratie, trafic, sefi cretini, job greu!

Daca textele mele precedente ar fi fost despre cum am curatat sange de pe podele si pereti dintr-o casa unde si-a zburat unul creierii, despre orele pe care le petrec in aproximativ 15 autobuze in fiecare zi in care merg din scoala in scoala la copiii cu care fac romana, despre cate tigari am fumat in cele 53 de minute cat am asteptat in telefon sa imi raspunda o persoana de la informatii de la Migratie, care mi-a spus sec: 'asteapta, ca o sa vina un raspuns. Candva', despre cele doua saptamani in care am trimis emailuri la administratie si nu am primit niciun raspuns, ca apoi sa bat pe la nu stiu cate usi pentru a mi se aproba si pe hartie ceva ce oricum aveam drept sa fac. Daca va spuneam ca ajungem in ultima saptamana inainte de salarii sa mancam paine cu unt si cartofi fierti ca de carne nu mai sunt bani sau daca va povesteam cum, in loc sa asteptam sa faca serpoaicele noastre nu stiu cati pui pe care sa ii vindem pe multi bani, ne chinuim cu tot felul de otravuri si solutii sa nu ne moara toti serpii care au fost infestati cu un parazit odios, si uite cum din cati bani am putea face am ajuns sa ne gandim de unde scoatem banii sa ii facem bine. Si daca va spuneam ca in trei zile s-a stricat motorul la barca, ATV-ul si masina troncane si daca as fi pus poze cu mizeriile de la munca de curatenie, daca imi faceam si aratam poze cu mine smulgandu-mi parul de cate hopuri birocratice trebuie sa trec sau poze din traficul total blocat spre casa, pentru ca un istet a provocat un accident din neatentie, daca v-as fi povestit si aratat toate astea in loc de ce v-am povestit si aratat in ultimele doua luni, v-ati mai fi bucurat de fericirea mea, de viata mea, de zambetul meu? Sau m-ati fi cainat, mi-ati fi spus ca traiesc intr-o tara de rahat si cu multa birocratie, ca sigur sunt nefericita cu omul meu ca doar trecem prin atatea rahaturi. Saraca de Lia!

Dar uite ca am ales sa consider toate cele din paragraful de mai sus ca pe tzantzari vara: enervanti, scarbosi, iritanti, inevitabili. Dar cu siguranta nu voi ajunge vreodata sa spun ca vara e un anotimp de rahat pentru ca exista tzantzari. Asa cum m-am bucurat ca un copil ieri cand am primit in sfarsit raspuns la alergarile mele din ultimele doua saptamani si am multumit celui care mi-a dat raspunsul, mi-am ajutat barbatul sa curatam si sa aruncam ce era in terariumuri si am dat cu ulei si otrava pentru paraziti serpii, dupa care am baut un pahar cu vin si ne-am imbratisat si iubit cand ne-am bagat in pat, m-am bucurat cand mi-au intrat bani in cont dupa munca de curatenie, mi-am gasit timp de citit intre zecile de autobuze, am cantat si povestit cu aia mica in masina blocata in trafic, i-am facut un ceai cald lui David care a stat cateva ore afara la cateva grade si a reparat ATV-ul si schimbat uleiul la masina, l-am invitat la masa pe vecinul care ne-a dat un motor de barca, pentru ca el avea mai multe. Si cand n-am avut bani de fripturi am mancat pyttipanna din 4 cartofi, un rest de carnat si o ceapa, iar la desert am taiat in felii un mar si l-am pus la cuptor, cu zahar si scortisoara.

Si ajung la a treia coincidenta cu subiectul 'cum sunt romanii'. De cateva zile a inceput o campanie a celor cu ciocolata Rom de a schimba 'fatza' romanilor pe net, pentru ca daca scrii pe google 'romanii sunt' primele chestii care ies sunt nasoale (hoti, puturosi, paduchiosi, plus altele in engleza, franceza sau spaniola). Eu nu voi fi cea care spune ca nu ajuta la nimic asa o campanie, din partea mea cu cat invata romanii sa vorbeasca si frumos de romani, cu atat mai bine. Dar am facut un exercitiu si am dat pe google Swedes are si mi-a iesit rude, cold, boring. In suedeza cautarea svenskar är vine cu rezultatele: plictisitori, reci, fricosi. English are ... germans, racist, rude, hated. Si m-am oprit ca nu am mai vazut rostul. Ca mi-a fost clar ca treaba cu trasaturile negative la cautarea pe google nu e doar romaneasca. Asa cum, inca o data, mi s-a dovedit ca romanii se cred prigoniti de toti si, in acelasi timp, cumva mai grozavi decat altii. Deoarece cuvantul ales, romanii sunt destepti, nu arata o decenta si modestie pe care o au altii. Eu chiar cred ca sunt romani destepti, asa cum sunt suedezi, cehi, americani, bulgari, irakieni sau somalezi destepti. Si spun deschis si cu mandrie ca sunt romanca, dar nu spun niciodata ca sunt desteapta, muncesc mai bine ca altii, invat mai bine ca altii, ci ii las pe ceilalti sa vada cum sunt. In primele saptamani la munca nu ma baga nimeni in seama, eram mereu lasata in afara grupului cand ieseau colegii suedezi la o tigara. Si nu o faceau pentru ca eram romanca, ci pentru ca eram noua, nu vorbeam limba lor si nu ma cunosteam. Dupa o luna am inceput sa primesc saluturi, urari de weekend placut si invitatii de mancat la pranz impreuna. Dupa inca ceva timp, oamenii ma imbratiseaza cand ajung la job dupa ceva pauza, imi comenteaza pe facebook, ma invita la petreceri, ma lauda pentru rezultatele la scoala si pentru cat de bine mi-am dat drumul la suedeza. Si nu pentru ca sunt romanca, ci pentru ca sunt eu. Si sunt convinsa ca atunci cand se vorbeste despre chestii negative (prostituate, tigani, cersetori din Romania), colegii mei si oamenii care ma cunosc povestesc despre romanca Lia pe care o cunosc ei. Omul sfinteste locul, e mai adevarat ca niciodata.

Eu imi doresc sa vad pe google, pe facebook, pe strada, in ziare, in viata ca romanii sunt harnici, veseli, glumeti, sufletisti, darnici, fericiti. Pentru ca destepti sunt deja, dar nu realizeaza ca EI decid sa isi vada de treaba chiar si cand seful e idiot, sa isi creasca copiii cu decenta chiar cand vecinii isi etaleaza cele mai scumpe masini si jucarii, sa faca o fapta buna cand cineva mai neajutorat are nevoie, sa zambeasca atunci cand vad ceva frumos, sa fie recunoscatori si multumiti ca au o casa, o familie, prieteni, copii, o slujba, mancare, un gratar si un spritz in weekend. Si mai ales, ca fericirea si bucuria sufleteasca nu depind de basescu, politica, tigani, birocratie, trafic, toate astea sunt doar tzantzari care in niciun caz nu fac vara un anotimp de rahat.

27 de comentarii:

  1. :-) Always look on the bright side of life :-)

    http://youtu.be/WlBiLNN1NhQ

    RăspundețiȘtergere
  2. :D Si care e adresa ta de facebook?

    RăspundețiȘtergere
  3. Ana, ALWAYS! Pupez :)

    Anca, Lia Stoica e numele meu si pe facebook iti apare o mutra roscata :D

    RăspundețiȘtergere
  4. Yeap, ca tare bine le-ai mai zis! Noi, ca oameni, facem diferenta, ca altfel problemele cotidiene sunt universale. De asta am ales si eu neutralitatea si chiar tacerea la mine pe blog, cand conjunctura nu mi-a permis sa prezint doar fata roz a lucrurilor. De acasa se asteapta la descrieri de poveste cand vine vorba de emigrare. Peste tot sunt probleme, importanta e abordarea si mentalitatea. Pupez!

    RăspundețiȘtergere
  5. păi, e mai simplu să te plângi de ceea ce n-ai, decât să te bucuri de ceea ce ai. sau e mai interesant să te văicăreşti, chit că-ţi merge chiar bine... şi antireclama tot un soi de reclamă e.
    plus că există teama aia, conform căreia, dacă află şi alţii că eşti fericit, îţi vor "deochia" fericirea; aşa că mai bine "play it low".
    puţini sunt cei mulţumiţi vizibil cu ceea ce au; şi mai puţini cei care nu sunt, dar fac ceva ca să schimbe asta.

    RăspundețiȘtergere
  6. LIELIE,
    Îmi era dor de umorul tău necruțător!
    Fata mea, oameni suntem- cu bune, rele,(ne) potrivite, sărate și nesărate..
    Știi tu foarte bine cum e omul-când îți este bine, toți dau buzna, cum se schimbă roata, cum te uită lumea. Asta e!

    Seară frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  7. Hmmmm...romanii isi masoara fericirea in lucruri materiale. Daca eu conduc Logan e imposibil sa fiu fericita, nu? Adica daca eu conducator de Logan, si la second-hand, ma declar fericita atunci cum este cel cu Mercedes ML? Lumea nu poate crede ca cel cu Logan este la fel de fericit ori chiar mai fericit decat cel cu ML. Cum sa zici ca esti fericit intr-un ap. de 2 camere, atunci cel ce sta in vila cum e? Fericirea in Romania e un lux; pt ca are exclusivitate, o exclusivitate platita scump, la propiu. Romanii nu-si mai masoara fericirea in clipe petrecute cu cei dragi, in satisfacerea unor idealuri propii, in petrecerea timpului in functie de preferinte si placeri. Nu. Daca banul aduce fericire, pai cum un om simplu sa fie crezut ca e fericit. Si uite asa romanii chiar cred ca sunt nefericiti, chiar cred ca si-au ratat viata, chiar sunt suparati din cauza asta si chiar o arata. Mereu isi compara fericirea lor cu altora, cand defapt n-au nicio legatura. Cel putin mie impresia asta mi-au lasat-o.

    RăspundețiȘtergere
  8. Lia pe mine ma intrebau acasa cum de pot fi intotdeauna vesela, chiar cand imi era foarte greu. Si am avut momente cand am fost pe fundul butoiului de unde luminita nici macar nu mai speram sa se vada. Si cand am plecat ma intrebau de ce plec...ca doar in Romania imi era foarte bine. Imi era, dar am plecat caci odata si odata tot as fi mers spre alte zari, drumul e in sangele meu. Acum ma intorc in vacante si toata lumea se caina vai ce greu si ce fericiti sunteti voi in tarile cu caini cu colaci in coada.
    Cand pleci in tara unde te stabilesti esti emigrant. Unii se adapteaza mai repede, altii mai greu dar chiar daca nu ti se pun pietre in pantofi tot simti cel putin odata pe saptamana ca esti strain, in chestii uneori minore si atat de banale de te pufneste rasul dupa ce o furi...ultimul exemplu personal...am comandat la masa la pranz la cantina niste ce credeam eu a fi snitel...erau doar snitele de ceapa...asa de nasoale la gust de nu le-as fi dat nici catelului...iar colegii mei le mancau cu pofta si le laudau plini de admiratie ca doar sunt un fel de mancare a lor din copilarie alaturi de carnatii cu catofi prajiti:). Asa ca am mancat jumatate cu noduri si nici macar nu m-am putut stramba ...ca le jigneam mancarea regionala...:))
    Dar pe de alta parte nu cred ca m-am mobilizat vreodata in viata atat de mult in a reusi! Limba noua, sistem nou, acum scoala...totul pentru a avea o viata aici cat mai "normala"...Aici inteleg cat de usor imi era acasa....cate lucruri le faceam cu ochii inchisi iar acum aici strangand din dinti....

    RăspundețiȘtergere
  9. Svea, sa stii ca am invatat tare mult de la tine si Salmi, chiar daca nu am apucat sa va multumesc pana acum. Si voi, ca si mine, nu porneati la acest drum daca nu aveati deja din Romania optimismul, puterea, increderea in sine si ochii deschisi catre 'jumatatea plina' a paharului. Chiar sper ca intr-o zi sa bem o cafea toate trei :) Te pupez!!

    Camelia, nu o sa inteleg niciodata atitudinea asta, e atat de distructiva!!!

    Ginuta, sa stii ca de-aia nu povestesc eu din astea nasoale, ca mi-e frica sa nu ma uitati :)) Te pupez tare!

    Countess, ce bine ca sunt in tara unde fericirea se masoara in timp cu cei dragi, plimbari in natura si cafea cu bulle, ca altfel ce ma faceam cu Volvo-ul nostru obosit de 15 ani, cu hainele noastre comode dar nu de firma??? :D

    Unknown, se vede ca intelegi exact despre ce vorbesc eu :) La treaba cu mancarea eu am fost mai nesimtita si le-am spus direct ca nu pot sa mananc :D Ai mare dreptate cu mobilizatul, asa simt si eu, ca imi functioneaza mai bine creierul cand il chinui cu trei limbi vorbite in fiecare zi si cu invatat aia si ailalta, ma simt mai vie si mai creativa. Iti multumesc de vizita, te mai astept!

    RăspundețiȘtergere
  10. Anonim, de data asta degeaba te ascunzi in spatele anonimatului, ca stiu cine mi-esti :) Paranoia vad ca nu te-a lasat si nici spurcaciunea limbii. Esti la fel de haotic in exprimare ca si prima, dar de data asta dau delete la comentariul tau fara sa mai astept.

    RăspundețiȘtergere
  11. totul vine din educatzie shi din modul de viatza din romania... este un cameleonism, un fel de psihologie a maselor... daca in afara romaniei, nimeni nu se smiorcaie, in rom totzi se dau de ceasul mortzii dupa care se apuca de bashcalie...
    evident ca, odata cu trecerea timpului, traind printre oameni normali, vei identifica mult mai rapid caracterul de "gura mare" al romanilor, indiferent unde vei avea ocazia, shi incet incet, asha cum deja povesteshti, vei renuntza sa mai comentezi....
    romanii nu sint educatzi sa rezolve in viatza... ei sint educatzi mai ales de societatea in care traiesc, sa se vaite, sa verse lacrimi.. ca in telenovelele sudamericane Lia....

    RăspundețiȘtergere
  12. shi inca ceva... imagineaza-te dusa in romania, asha cum ai ajuns in suedia, incercind sa invetzi limba shi sa te integrezi... ce crezi ca ai fi facut la cursurile de romana?... Eminescu shi Creanga... ca in lumea lor mica, romanii nu shtiu altceva, nu shtiu sa gindeasca, sa fie creativi, sa te provoace sa invetzi... nu... ei te indoapa cu prostii literare, iar daca nu merge, te abandoneaza sau te injura... asha este tot sistemul de invatzamint... nu exista creativitate, ca sa il invetze pe copil sa gindeasca... tembelii au ramas in aceleashi shabloane trasate de comunishti in anii 50-60....
    lumea romanilor din rom este mica, nu au orizont, nu shtiu sa gindeasca, nu sint pregatitzi pentru a ieshi in europa... shi daca le spui, ori te injura ori se uita prin tine pentru ca nu au cum sa intzeleaga... e ca shi cum le-ai vorbi despre suedia in suedeza...
    shi cind le zici ca discrimineaza minoritatzile shi femeile, ishi holbeaza ochii de furie shi scuipa venin....
    caracterul mic se formeaza din shcoala primara... de aia romania nu are nici un viitor...

    RăspundețiȘtergere
  13. Esti asa de grozava?

    Lucrurile rele care te reprezinta de ce nu le lasi postate, sa vada lumea ce fel de vipera esti! Ai nevoie acum numai de pumpicuristi,da EXACT PUMPICURISTII NU TE CUNOSC CU ADEVARAT!
    ASA CA NU TE MAI TINE CEA MAI GROZAVA CA NU ESTI!
    SA ZICI MERCI CA ESTI UNDE ESTI LA CE CARACTER MIZERABIL AI!

    RăspundețiȘtergere
  14. Bai anonimule infect...tu ai facut o pasiune bolnava? E urat sa pornesc o cearta aici pe blog, e si mai urat sa ma cobor la nivelul tau, sa te bag in seama, sa-ti dau satisfactia ca ti s-a recunoscut existenta mizera :) Anyways, te invit sa iesi din anonimat, sa-ti recomand calduros un cabinet psihiatric si, de ce nu, daca e nevoie sa "te ajut" sa ajungi acolo in siguranta :) ce spui? trebuie sa ma iau de religia ta ca sa te incalzesc nitzel?

    RăspundețiȘtergere
  15. salut Lia sunt Rosa...am intrat de pe facebook sa vad ce diliu iti scrie...mie mi place ce scrii fata ... impresia pe care mi-ai lasat-o e ca tu spui ce simti atunci pe moment..cred ca daca in timp te vei deprima si iti va fi dor de romania asta vei scrie p-aci....gandurile noaste se reflecat in comportament e normal sa te si porti ca un om bucuros daca asta simti...altceva nu iteleg eu....
    de ce simti nevoia sa raspunzi inapoi la oameni?
    parerile oamenilor sunt diferite nu le poti cere sa gandeasca ca si tine ori sa vada prin ochii tai...daca vezi ca nu pricep nu incerca sa ii convingi...uite maimutoiul/ maimutoaia asta poate d aia se ia de tine acum .....deobicei dusmanii sunt in jurul tau aproape de tine...fa-ti curat printre prieteni in viata reala...un necunoscut nu uraste cu atata patima, nici macar on line....
    te pup tare tare si ai grija ...

    RăspundețiȘtergere
  16. se spune văicăroşi nu văicăreți

    RăspundețiȘtergere
  17. @ Anonimu' suparat: ce dracu-s aia "pumpicuristi"???

    @Lia: pai acum zau daca mai inteleg, tu in Romania aveai toate cele enumerate de tine mai sus ca atribute ale fericirii: job, casa, masina, gagic, prieteni, familie, multe gratare si sprituri - asa reiese din postarile tale vechi. Basescu, politica, tiganii, birocratia, traficul inteleg ca nu ar trebui sa deranjeze, daca le ai pe toate cele de (un pic) mai sus. Pai si atunci, daca erai atat de fericita si cu sufletul plin de bucurie, iar restul nu te afecta, de ce ai mai plecat??? Imi amintesc de posturi de ale tale in care te sufoca si scarbea atat de mult ce era in jur, ca aruncai flacari cand scriai despre anumite stari de lucruri.

    Nu ti se pare ca esti nedreapta acum, cu cei care au ramas sa-si duca zilele in latrina aia? Tu, din Suedia, le bati obrazul ca nu sunt fericiti si ca sunt posomorati, alora din Romania?? Nu mai inteleg, de ce ai plecat din Romania?!

    RăspundețiȘtergere
  18. Lia, uite ca m-am trezit eu sa raspund ultimului anonim:
    oamenii nu trebuie sa aiba musai motive foarte clar definite ca sa plece, trebuie sa aiba o stare, un impuls, o dorinta, sau la polul opus, pot avea o scarba fata de ceva ce sa ii faca sa plece in alta parte, etc, etc (pot sa insir in continuare mult si bine pentru a-ti raspunde la 'De ce?').
    Sunt oameni care atunci cand nu mai simt ca apartin unui spatiu, unei gandiri, unei colectivitati, merg inspre ce ii atrage de felul lor curent de a fi.
    La fel de bine, unii oameni pleaca pentru ca in alta parte de fapt ii asteapta (fara ca ei sa stie), o mare iubire.

    Morala: motivul nu prea conteaza, conteaza doar calea care restabileste armonia.

    RăspundețiȘtergere
  19. Jocker12, am mai spus-o si o repet, cu aceeasi durere: problema mea e ca nepoata mea superba si minunata, care are parinti si bunici care o invata sa vada jumatatea plina, sa creasca frumos, sa isi spuna parerea, etc., deci Mara creste in tara aia, iar parintii ei, mai ales tatal, nu sunt genul care sa plece din tara, lupta pana la ultima suflare ...

    Anonimul isteric, exact pentru caracterul asta infect si odios ma plac pe mine oamenii. Uite ca laudaroasa nu ma facuse-i pana acum, asa ca m-am facut singura :D

    Sabbra, it's not worth it :)

    Rosa, ai fi surprinsa sa afli ca tocmai necunoscutii pe care nu i-ai vazut in viata ta fac cel mai urat din spatele unui monitor. Daca au citit cateva texte au impresia ca deja te cunosc si te cearta, te scuipa, te ameninta ca te baga 2 metri sub pamant :D Pentru altii e aiurea, pe mine a ajuns sa ma amuze dementa asta, eu cred chiar ca fac un serviciu omenirii bolnave, ii las sa ventileze si se mai racoresc :)

    Anonimul vaicaret, baga un DEX.

    Ultimul anonim, Veronica ma cunoaste foarte bine si a raspuns exact ce as raspunde si eu. A fost o stare, nu ma mai regaseam exact in masa de tristi, suparati si iritati, vesnic deprimati si nefericiti. Am si zis-o, de altfel. Ca nu politica, birocratia, tiganii m-au determinat, ci tocmai oamenii care au luat-o razna (aici am scris exact in ziua in care am decis ca voi pleca http://liarebelyell.blogspot.com/2009/12/de-ce-esti-suparata-lie.html). Toate bune!

    Vero, multumesc, chiar esti extraordinara :) Si mie mi-e tare dor de stat la povesti cu tine, poate te prind pe vineri, cred ca o sa fiu acasa de dimineata pana spre seara. Te pupez!!!!

    RăspundețiȘtergere
  20. Buna Lia,

    Esti ceace ce gandesti. Cum te vad cei din jur este de multe ori inevitabil imaginea proprie a judecatorilor.
    Nu am de gand sa las "influenta" spuselor generale sa defineasca orice din cercul meu de influenta.

    O zi excelenta
    Mihai

    P.S.
    Foarte bine sa te vad atat de aprinsa.

    RăspundețiȘtergere
  21. Salutare!

    Am o prietena care imi spune constant ca in Bucuresti,mergand pe strada sau in oricare alt loc, in timpul zilei, nu vezi decat oameni ingandurati si tristi cu privirea lasata. Adevarul este ca fiecare avem o multime de motive pentru care sa zambim, inclusiv pentru slujba de rahat pentru ca o ai.
    Am trait 2 ani si jumatate printre belgieni si mi-am facut prieteni multi printre ei dar nu dupa 10 minute ci in timp. Am constatat de asemenea ca noi romanii, la modul general suntem deasupra lor iar exceptii gasesti peste tot.
    Ne mai trebuie mult pana vom invata sa ne bucuram, iar una dintre conditii este sa renuntam la TV.

    Cu bine Lia!

    RăspundețiȘtergere
  22. Aici sunt prea multe chestii amestecate, sa-ncercam sa sistematizam, inginereste:
    1. De ce emigreaza unii? Raspuns, din diferite motive, poate fi spirit de aventura, dorinta de mai bine, dorinta de schimbare, sa nu uitam de cel care plecat sa-si cumpere tigari si s-a-ntors dupa 20 de ani, si inca multe altele. Io am plceat pt. a-i oferi lu fi-miu un viitor,ceea ce, slava Domnului, s-a realizat.
    2. romanii nu sunt atit de tristi cum vor sa para, vorba aia, o tara trista cu oameni veseli, vaitatu romanilor e mai mult un rasfat, si nemti au obieciu asta, unoeri cu cit o duc mai bine cu atit se vaita mai rau.
    3. Ca tot e vorba de vaitat, ma vait si eu ca Liei nu-i merge asa de bine cum mi-as fi dorit si cum merita. Daca insa, e fericita, e bine, chiar f. bine!

    Cu oacazia zilei Nationale a Romaniei urez tuturor romanilor indiferent unde se afla "Multa fericire"!

    RăspundețiȘtergere
  23. apreciez sinceritatea ta ,faptul ca toti se caina cand apare o ruda din afara e pentru ca o vad zambind,spune ca e ok si ei cred ca acolo sta pe roze.Cred ca cine munceste aici,va munci si acolo iar cei hotarati sa inceapa o alta viata reusesc doar fiindca isi doresc cu tarie asta.Cei ramasi sunt cei care nu au curajul de a o lua de la capat(aici intru si eu,normal).

    RăspundețiȘtergere
  24. "...sa zambeasca atunci cand vad ceva frumos..."
    In primul rand sa-si dea seama - atunci cand se uita in jur asa incruntati cum sunt deobicei - ca de fapt ceea ce vad ei este frumos...

    "...sa fie recunoscatori si multumiti ca au..."
    ...pana la toate celelalte scrise, majoritatea lor (cel putin in momentul respectiv) in primul rand au sanatate si integritate fizica, mentala si psihica (Hm! Sa zicem...)

    RăspundețiȘtergere