"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

miercuri, 16 decembrie 2009

A doua zi (NEBUNĂ!!!) cu oameni darnici :)

Stimaţi telespectatori, când am făcut eu planuri pentru întâlniri şi dus de cadouri, nu am luat în calcul un detaliu esenţial: vremea. Şi am mai fost şi un şofer neatent şi inconştient care trebuie împuşcat, am tot amânat schimbarea cauciucurilor cu alea de iarnă. Şi uite aşa m-am trezit ieri ca o floare, blocată în trafic, patinând uşor. Am lăsat-o pe Frieda pe 1 Mai, la prietena Iulia, cu cauciucele de iarnă în portbagaj şi am plecat pe jos spre Universitate. Ca Ana lu Manole. Nimic nu mă putea opri. Dar recunosc, mă gândeam că oamenii sunt darnici, dar şi raţionali, aşa că nu vor veni pe nebunia aia de aseară. Primul care mi-a dovedit că e zurliu, dar are un suflet minunat, a fost Dan Şelaru. Care a venit să-mi ţină de urât. Şi cu gura până la urechi, au venit pe rând, cei mai mişto nebuni din lume: Florena, Alina, Andreea, Ioana, Simona, Adriana, Rebeca, Rodica şi buburuza ei îmbrăcată în galben, Bogdan Saturnianul, Adina, Cristina (e neobosită fata asta!) şi Costin, Oana şi Adrian, Alina şi Bogdan. Şi pentru că se adunase un trotuar de lucruşoare, am chemat cavaleria în ajutor: Manole şi Laura, plus cele două fetiţe, cu o maşină mare, caldă şi încăpătoare. Şi uite aşa am reuşit să aduc cu bine lucruşoarele acasă, ne-am şi distrat, trebuie să recunoaştem, iar Florena a făcut şi poze, ca să nu creadă cineva că minţim :)







Ce s-a adunat se vede mai jos. Pentru diseară, ultima seară de adunat lucruşoare, m-am responsabilizat şi i-am pus bocancii de iarnă Friedei, aşa că ne vedem la 6, la coada calului, la Univeristate, da? Pupez!

luni, 14 decembrie 2009

Prima zi de oameni darnici :)

Trafic, frig, strângeri de mâni, pupături, multe zâmbete, multe râsete, emoție, bucurie. Prima seară de la Universitate, din spatele statuii lui Mihai Viteazu a arătat cam așa:







Au venit plini de cadouri Ada, Cristina și Costin, Alexandra, VV și Ioana, Ajnanina, Misaki, Loredana, Viorica, Andreea, Rontziki, Ana, Tanti Jeni, Jean Claude, Carmen, Dan, Iulian (care a auzit pentru prima dată de oamenidarnici azi, la Radio Guerrilla, cărora le mulțumesc). Mi-au fost de mare ajutor cu mașinuța lor renii Mihaela și Oti. S-au adunat 520 lei pentru fructe și 250 pentru Bianca, ursuleț și fetele pupezele de la Moldova, de la toți cei de mai sus, plus Raluca, Valentina, Neamțu, Adrian, Cristian Pruteanu, Liviu. Și bonuri de la Mădălina, Cristina și Andreea. Tot azi am primit și ditamai coletele de la Isabela și de la Iulia. Vă mulțumesc, dragilor!!! Uite cam așa arată prima zi de adunat de la spiriduși :)


Pe mâine și poimâine seară, pe mai departe. Pupez!

Piept de raţă şi bloguri cado

Vulpea zilele astea va fi turbata maimuţă, deci va da pe aici pe fugă, cât să mai vadă cum face Neamţu mişto de ea şi să pupeze înapoi drăguţii. Dar nu pot să vă las aşa, cu mâna goală, nu de alta, dar mi-e că uitaţi repede de mine şi n-aş vrea asta :)
Ca o dezintoxicare înainte de Crăciunul cu sărmăi, porci zburători şi piftii, vă invit cu mare plăcere într-un loc unde vă puteţi înfrupta cu ... piept de raţă, muşchi de vită cu sos dulce sau frigărui de miel la grătar, în iaurt şi mentă. Locul e relaxant, mâncarea deosebită, preţurile ... pe măsură, dar măcar o dată merită. Cârciuma cu pricina e Museum şi am scris două vorbe trei minciuni aici.

Pentru cine doreşte şi pofteşte un domeniu plus un pachet de găzduire timp de 1 an, domnul Escu se joacă de-a Moş CrăciunEscu şi face două cadouri de acest fel. Temele de gândire sunt foarte simpatice (De ce mi-aş face blog? Libera exprimare înseamnă doar drepturi sau şi obligaţii? sau Moş Crăciun: magie, prostie sau moş desuet?), iar la final, pe 23 ianuarie, voi avea ingratul dar incitantul rol de Crăciuniţă care va desemna unul din cei doi câştigători. Al doilea va fi scos din urnă de superba Ada. Toate detaliile concursului pot fi găsite aici. Daţi şi voi mai departe, până-n fund la taxatoare.

De final, sper să mă ţină balamalele (mult mai puţin amorţite de când am descoperit o magică pomadă Puterea ursului şi ... plasturii antireumatici chinezeşti) să ducem la bun sfârşit frumosul proiect cu oameni darnici moşi Crăciuni, eu vă aştept la Universitate după cum ne-am înţeles. Vă pupez cu drag şi spor!
funny pictures
see more Lolcats and funny pictures

vineri, 11 decembrie 2009

Vulpea lovită în aripă, dar optimist-zâmbitoare

Când te loveşte tristeţea fiţos-filosoafă şi din sfere înalte superior emoţionale dai câte-un oftat metafizic, ce te poate aduce brusc şi irevocabil cu picioarele pe pământ? În cazul meu, o sinistă criză de reumatism. Nu romantism, să ne-nţelegem.

Vulpea suferă de când era ea pui de această chestiune extrem de dureroasă, din cauza unor gâlci cu stafilococi şi alte alea, nedescoperite ca cauză a durerilor de nenumăraţi doctori foarte pricepuţi, timp de mulţi ani. Până pe la 25, când gâlcile au fost extrase, iar partea dorsală a curului a fost ciuruită de Moldamin timp de vreo 2 ani de zile. Şi uite aşa, în ultimii 4 ani, am zburdat ca o căprioară, aducându-mi aminte că viaţa nu-i chiar un tort cu frişcă doar pe la câte-o nuntă, unde de la ţopăit pe tocuri prea mult mă mai lovea câte o durere în genunchi.

Până miercuri seara, când, probabil şi din cauza ridicatului de ceva saci cu lucruşoare, plus frig umed, ca să nu mai spun de pedeapsă pentru tristeţile mele aberante, lighioana reumatism, total lipsită de romantism, a lovit din plin. Şi nu doar la genunchi sau la coate, ci la fiecare încheietură şi oscior şi degeţel al fiinţei mele. După o noapte nedormită şi o zi de ieri odioasă, când cu greu am putut ţine două foi în mână, când mânuitul schimbătorului de viteze şi al volanului mi s-au părut cele mai dureroase manevre din lume, am sunat în disperare de cauză pe prietena Iulia, posesoare de mamă doamna doctor, pentru analiză şi răspuns la problemă. Băi fierbinţi cu sare. Bun. Îmbălsămat cu diclofenac pe la încheieturi. Mda, naşpa, mirosul ăla îl asociez cu mămăi bătrâne uşor mucegăite, dar asta e, ne sacrificăm. Musai să reîncepi o serie de injecţii cu moldamin. NUUUUUU!!!! La auzul acestei informaţii, bucile curului meu s-au strâns incredibil de tare. Stai, că alea le faci tu mai încolo, acum, pentru criză ia pastiluţele X.

Când ţi se spune să nu iei anumite pastile mai mult de Ţ zile, când ai un lung şir de afecţiuni pe care dacă le posezi e mai bine să eviţi pastiluţele X, când vezi scris mare "acest medicament NU e un narcotic", dar la contraindicaţii spune cum că mai bine nu te sui la volan după ce ai consumat pastiluţa, realizez că ai dat lovitura! Genul ăla de pastiluţă care îţi ia cu mâna orice fel de durere, mai fizică sau mai metafizică, despre care dacă am ştii şi am putea pune şi mâna pe o reţetă, am lua zi de zi.

Am luat prima pastiluţă "verde închis, cu formă de măr" pe la ora 6 seara. Şi m-am întins puţin la tv. M-am trezit uşoară şi zâmbitoare pe la 9. Nu mă mai durea nimic! Îmi trecuse orice tristeţe şi m-aş fi pupat cu toată lumea. M-am uitat şi la antena3 şi la realitatea şi am râs. Ca să fie totul complet şi perfect, am băut şi două căni de vin fiert, cu un prieten. Realitatea a căpătat cu totul alte valenţe. Am dormit ca un pui, neîntoarsă, iar dimineaţă aproape m-am trezit cu plăcere.

Dar au trecut aproape 24 de ore şi, ca în cazul sexului (domnilor, sper că ştiţi că şi în cazul celei mai spectaculoase partide de sex, efectul pozitiv asupra doamnelor trece, că femeile se desfut în 24 de ore), s-a dus efectul. Tristeţile nu mi-au revenit, dar mă dor iar ascuţit încheieturile mâinilor şi genunchii. E.T. go home! E.T. go home! Unde se află pastiluţele verde închis, cu formă de măr şi efect de relaxare.

În concluzie, ca să-i răspund Neamţului Ţiganului care se întreba în versuri din Mioriţa ce-i cu mine, da, Vulpea deghizată în blană de mioară e uşor bolundă, dar a scăpat de tristeţi şi angoase, aşa că nu mor caii când vor câinii. Şi ca să nu uitaţi cumva, luni, marţi şi miercuri vă aştept între 6 şi 7 seara la Universitate, în spatele statuilor, ca să fim spiriduşi şi Moşi Crăciuni pentru copii. Chit că vin în cârje sau cu cadru metalic, voi fi acolo. Am timp în weekend să mă tratez, diseară cu o ţuică fiartă, mâine cu un grătar la tata, duminică o leneveală totală. Ceea ce vă doresc şi vouă. Weekend fain!

P.S. Textul de mai sus e musai să fie tratat cu relaxare şi umor, nu, nu mă droghez (încă), sunt (încă) responsabilă de toate activităţile şi acţiunile mele şi dacă nu mai sunt tristă nu înseamnă că nu mai plec din ţară, în termenul stabilit :) Doar că am realizat că tristeţea face riduri, umorul, ironia şi uneori cinismul, mai puţine.

Sursa foto aici.

miercuri, 9 decembrie 2009

De ce ești supărată, Lie?

Ce faci, Lie? Ce-i cu tine, parcă nu eşti în apele tale, nu mai zici mai nimic, nu mai comentezi, nu tu o glumă, eşti supărată? Ei, măi Lio, şi tu acum. Nu sunt supărată, dar sunt al dracu de amărâtă. A înnebunit lumea sau m-am prostit eu? De unde atâta ură şi atâta patimă? Mi-a zis la un moment dat cineva tare drag mie că nu mai e vremea de haz şi miştouri. Aşa e, dar mie mi-a sunat ca o sentinţă de moarte pentru umorul meu. Care n-o fi fin, dar e al meu şi mi-e drag, că mă scoate din rahat de multe ori. Şi după ce s-a dus umorul la culcare, a urmat relaxarea firească. Aia cu care îmi permiteam mereu să comentez orice, chiar când nu eram de acord cu ce spunea interlocutorul. Care relaxare s-a crispat toată la vederea virulenţei nu neapărat a textelor, cât a răspunsurilor date celor care nu aveau aceeaşi părere: "băăă, eşti mov/verde/portocaliu/căcăniu! Dacă îţi permiţi să mai comentezi la mine, te şterg şi te banez!" sau "voi, ăştia nostalgici comunişti ar trebui să muriţi!". Am căutat cu disperare echilibrul, obiectivitatea, sânge rece: frate, suntem în căcat, pe X şi clica lui îi consider mortali, aşa că votez cu Y, care are şi el clica lui, dar mi se pare mie mai ok. Ghinion de neşansă!
Cei care i-au arătat cu degetul pe Videanu, Berceanu i-au uitat pe Mitrea, Dan Ioan Popescu. Panaramele de Udrea şi Ritzi cu ce or fi mai jegoase decât madam Stănoiu şi Puwak? "Românii au acum şansa de a scăpa de Iliescu, Năstase, Vanghelie, Hrebenciuc, Mazăre". Da, ca să rămână liniştiţi cu Berceanu, Prigoană, Pinalti, Boureanu. Moamă, ce i-a dat Băselu la gioale lu Geoană la dezbatere!!! Băă, ce de căcăt s-a făcut Băselu la dezbatere!!! Al nostru e campion! Ba al nostru, bă, coaie prăjite, vă rupem picioarele! Și noi vă scuipăm și vă dăm o karată!

Băi Lio, au ajuns oameni cu scaun la cap, pe care îi știam faini și raționali, să îi facă pe unii șansa la democrație și pe alții stindarde anti-comuniste! S-au bătut și înjurat în simboluri și bieți morți. La unii mi s-a părut chiar că am văzut urme de sânge la gură. Mi s-o fi părut. Poate erau doar spume.

Și s-a dus lumea la vot, Lio. Unii să salveze neamul de dictator, ceilalți să salveze neamul de plaga roșie. Și s-au bucurat de ziceai că au câștigat la loterie. Unii prematur. Ceilalți ca proștii, cum că "cine râde la urmă, râde mai bine". Or fi râs până le-au rămas doar lacrimile? Acum se bat în fraude și contestații. Bine că celelalte merg bine, că n-avem decât grija asta. Unii se bat în piept ce grozav e învingătorul lor, care a câștigat în ciuda mogulilor și atacurilor. Eu aș zice că tocmai datorită. Că românu e milos, când vede copiii că dau cu pietre în șobolan, dă un șut în cur copiilor, ce mai contează că șobolanul i-a ros prin cămară și i-a îmbolnăvit copiii?

Și ăștia de cred că au pierdut ceva, spre deosebire de ăia care cred că au câștigat ceva, au pus și etichete, știu ei că numai bețivii, interlopii, țiganii, maneliștii și agramații l-au votat! Treaba asta scrisă chiar de cineva care spune că "hoarda portocalie va chefuii și Băsescu va sărbătorii". Și au găsit și vinovați: mârlanii plecați afară! Huo! Să le rupem picioarele! Să le interzicem dreptul de a vota! Să nu-i mai lăsăm în țară!

Și au mai găsit vinovați. Cei care nu au mers la vot. Să li se ardă un semn distinct pe frunte! Să se știe! Să fie arși pe rug! Și eu ce fac, Lio? Că pentru prima dată de când pot vota, din 96, NU m-am dus la vot! Nu de lene, nu de lehamite, nu de lipsă de responsabilitate civică. Ci pentru că, spre deosebire de 2000, când de frică m-am făcut vinovată de votarea lui Iliescu (pe care tare mi-l doresc mort, măi Lio!), acum nu mi-a mai fost frică decât de mine. Că aș putea să mă fac vinovată de a alege între un mariaj, într-o colivie aparent de sticlă, cu un moș libidinos căruia nu i se mai scoală, dar care mă forțează să-l stimulez oral în fiecare seară și să-i mai și spun că îl iubesc și un viol în grup, zi de zi, pe drumul de la muncă acasă. Și n-am putut să-mi găsesc nici scuza "măcar îmi dă un blid de mâncare" și nici "măcar așa mă mai fute cineva și pe mine". Și uite așa sunt vinovată, Lio. Aștept să fiu scuipată între ochi. Că prin lipsa mea la vot am futut destinul țării.

Am ajuns la situația ciudată ca nu ai mei, care își doresc de mult să mă vadă plecată într-un loc mai bun, nici situația de căcat pe zi ce trece mai împuțit, ci ura și exaltarea oamenilor faini să mă facă să decid: da, în maxim un an, sting lumina. Și pentru că tot sunt o paria că nu am votat, îți dau o dedicație, Lio, ca să se știe că îmi plac țiganii cum cântă, îmi sună mie bine la ureche cum sună limba rusă cântată și îmi doresc să fiu un veșnic Wanderlust. Deh, din țigănie și circ, tot mi-a intrat ceva în sânge.



Măi Lie, tu chiar ești supărată! Nu sunt supărată, Lio, sunt doar tristă. Și hotărâtă. Dar chiar nu sunt supărată pe nimeni. Deși alții sigur sunt. Și pe mine. Hai, să ai grijă. Stingi tu aragazul și eu lumina, ok?

sâmbătă, 5 decembrie 2009

Ursulețul finul Vulpii

Am fost azi la Ploiești cu tata, șofer de încredere, să-i scoatem din spital pe Ana Maria, frumoasa de la Valea Plopului, și pe Mihai Radu, finuțul ce urmează să fie botezat de Vulpe în ianuarie. Vreau să uit cât mai repede poveștile din maternitate(4 ore de lăsat să urle, în travaliu, cu dilatație maximă, pentru că doamnele asistente și doctorițe aveau de discutat despre schimbarea culorii de păr și făceau cafele), faptul că am stat alături de 8 femei care abia născuseră, tăiate, cusute, palide, 1 oră și ceva să așteptăm să aducă doamnele copiii să poată pleca (toate actele erau deja făcute, doar bebeii trebuiau luați). Cum stăteau cele 8 femei? În picioare, pentru că nu existau în holul de așteptare scaune. Vreau să uit că am dus-o pe Ana Maria aproape târâș pentru că i se infectaseră cusăturile iar în spital, pentru că nu a băgat în buzunar, nu au avut antibiotic pentru ea. Vreau să îmi aduc aminte doar de o oră și ceva drum până la Valea Plopului, cu ursulețul dormind liniștit la mine în brațe, de zâmbetul fericit al Anei și de îmbrățișarea ei la plecare: da, acum suntem familie.

Fata aceasta de 21 de ani, abandonată de mamă la 4, crescută cu indiferență și fără pic de afecțiune de tată și de o mamă vitregă, și-a luat viața în mâini la 17 ani, când a trebuit să abandoneze școala ca să muncească, să aibă din ce trăi. Tatăl băiețelului s-a speriat atât de tare de sarcină și a fost atît de laș, încât Ana Maria a decis: mai bine mamă singură decât cu bărbat fără coaie. La Valea Plopului are un minim de îngrijire, acum împarte o căsuță cu o altă mamă cu 4 copii. Cu o săptămână înainte să nească mergea 16 km la Văleni, să-și dea teza la română. Pentru că VREA să-și termine liceul, își DOREȘTE să meargă mai departe, ȘTIE că poate orice își propune, pentru ea și puiul ei.

Pentru mine fata asta este cel mai puternic, mai minunat și mai optimist om pe care l-am cunoscut vreodată. Sunt onorată să fiu nașa copilului și mândră să fiu prietena ei. Senzaționale lecții de viață.

Mie mi-a adus Moș Nicolae un ursuleț. Și sunt tare fericită :)

vineri, 4 decembrie 2009

Iar despre mâncare, păi nu?

Ei, bine, da, nici azi nu voi scrie despre politică, dezbateri, bălăcăreli și dezgust. Pentru că refuz asta. După cum spuneam și ieri, în ciuda a tot și toate, viața de zi cu zi poate fi și relaxantă, amuzantă, apetisantă. Mâncarea. Potolul. Haleala. Un rău necesar vor spune doamnele mereu la dietă. O necesitate vor spune domnii care dacă nu mănâncă 3 kg de carne pe zi devin anemici. Pentru mine mâncarea e o plăcere, o aventură, mereu o curiozitate. Sarmalele mamei sunt cele mai bune. Nimeni nu făcea păpară cu pescuți din ăia mici mici ca tataie Ioane. N-am mâncat nicăieri prăjituri ca cele făcute de mătușa mea Cornelia. Plăcerea de a găti e din familie, clar. Eu m-am aventurat în domeniu pe la 16 ani, când am rămas stăpână pe moșie și i-am spus mamei că mai bine îmi lasă bani de ingrediente decât să-mi gătească de câte ori venea să vadă ce mai fac. După o lună de mâncat numai cartofi prăjiți, deh, visul oricărui adolescent, am realizat că gătitul îmi poate oferi mult mai mult. Și mi-am adus aminte cum face mama supă de pui, cum călește legumele pentru tocană și am încercat și eu. Și n-a fost rău. Cu timpul am crescut, am descoperit mirodenii necunoscute până atunci (am avut o perioadă obsesivă curry), rețete noi, fructe de mare, gusturi neobișnuite dar geniale (dulce-acru, de exemplu), am trecut peste problemele legate de carnea de oaie și am ajuns să ador o pastramă bună. Mersul la cârciumi e invenție minunată, dar nu voi uita niciodată să gătesc acasă. Și uite așa săptămâna trecută m-a stârnit Zazuza cu o ciorbă. Care arăta cumva cunoscut, dar avea ciuperci! Trebuia încercată. Normal, nu voi fi niciodată capabilă să mă țin strict de o rețetă, așa că am mai improvizat. Și pe lângă ceapă, morcovi, țelină, cartofi, ciuperci și șunculiță, am pus și niște scăricică afumată. Și la final am bătut zama groasă cu smântâna, că mi-era lene să pun în farfurie de fiecare dată. Măghiran am pus și eu, dar neavând ceapa de tuns de care povestește ea, la final am adăugat niște tarhon. Deh, slăbiciune ardelenească. Și ardelenind puțin ciorba, normal că a mers de minune cu ceapă roșie. Felul doi a fost simpluț, dar eficient: piure de cartofi cu tocană aită, de care am mai povestit eu. Pentru mine a fost o masă reușită. Mormăielile mmmm gagicului au fost confirmarea. Coană Zazuza, să trăiești!

Curioasă voi fi mereu. De rețete altfel, de combinații aparent ciudate, de mirodenii puternice. Dar mereu, la un moment dat, mi se va face dor și poftă de aromele și colesterolul oferit de mâncarea ardelenească. Care dacă nu-i la mama, e la cârciumă. De exemplu la Bistro Villacrosse, un loc tare drag mie. Sper să vă placă și vouă.

P.S. Dacă aveți vreodată poftă de o ciorbă de fasole cu afumătură și o varză a la Cluj de să mâncați până nu vă mai puteți ridica de la masă, dați un semn. Gătesc cu mare plăcere. Și dau și o pălincă sau o țuică fiartă. Vă aștept!

joi, 3 decembrie 2009

Un minut de relaxare

Am primit o dedicaţie de la minunata Belle de Jour. Câteva imagini superbe, oferite cu drag, pentru o stare de normalitate. Eu sunt în general un om care zâmbeşte şi se bucură mult, dar de vreo două zile, în ciuda a tot, eu mă simt ca în filmuleţele alea (filmate nu ştiu cum) în care cineva stă relaxat şi zâmbeşte, iar în spatele şi prin faţă îi trec haotic într-o agitaţie nebună oameni grăbiţi. Primesc multe semnale entuziaste legate de darurile pentru copii, ai mei sunt bine, iar ieri la ora 18 s-a născut Mihai Radu, finuţul meu de la Valea Plopului. 4 kg 100, născut pe cale naturală, şi el şi mămica sunt bine şi abia aştept să-i văd. Pentru mine asta e normalitatea. Ceea ce vă doresc şi dumneavoastră. Cu drag, o dedicaţie pentru fiecare. Pentru un minut de relaxare şi un zâmbet, ăla bun, de sărbătoare, ok?

luni, 30 noiembrie 2009

Oameni darnici Moși Crăciuni

De când mă știu, la mine a venit Moș Crăciun. Niciodată Moș Gerilă, ci dragul și frumosul Moș Crăciun. Chiar și când copiii de la școală mi-au spus că nu există, că părinții ne iau cadourile, eu nu i-am crezut, deși am devenit circumspectă. Dar deși am urmărit-o pe mama toată seara aia, a făcut o magie și Moșul a venit. Și de-atunci nu m-am mai îndoit niciodată. Magia Crăciunului pentru mine s-a dublat când am realizat nu doar ce bucurie e să primesc, ci și ce fericire e să dăruiesc. Cadouri mai mari sau mai mici îmi place să ofer mereu, dar de Crăciun în mod special. Îmi bate inima mai tare și îmi râde toată fața când împachetez frumos fiecare chestiuță.

Unii dintre voi sunteți deja părinți, ba chiar și bunici. Dar cu toții, fără excepție, suntem încă și copii. Și ne bucurăm să primim. De mai bine 8 luni îmi sunteți aproape în campania oamenidarnici. S-au adunat atâtea hăinuțe, încălțări, jucării, mâncare, cărți. Copii și părinți s-au bucurat enorm de darurile voastre. Le-am dus întotdeauna saci, pentru toți. Despre unde și ce s-a mai întâmplat în ultima lună puteți citi pe site, aici. Dar am observat că bucuria e de nu știu câte ori mai mare când un copil primește ceva doar pentru el. Și uite așa mi-a venit ideea: hai să dăruim câte un cadou fiecărui copil! O cutie (eu am adunat vreo 30 de cutii de pantofi acasă, sunt convinsă că aveți și voi câteva) sau o punguță pentru fiecare dintre ei. Ce să fie în cutie sau punguță? Nimic scump, dar din suflet, care să bucure: o pereche de șosete colorate, o pereche de mănuși, o căciuliță, o ciocolată, o pungă de bomboane sau o pungă de turtă dulce și dacă tot e Crăciunul, o jucărioară de sezon (un ren, un om de zăpadă, un Moș, un glob colorat). Cu hăinuțele voi face o mică pauză, până prin ianuarie, dar aștept mesajele voastre și o să vin din ianuarie să le iau de la voi.

Cum puteți voi să fiți Moși Crăciuni și spiriduși? În primul rând, gândiți-vă ce bucurie veți aduce copiilor, apoi vorbiți cu prietenii, cu colegii, cu ai voștri, scrieți pe blog la voi, să afle cât mai multă lume! Dacă fiecare dintre voi cumpără o ciocolată, o pereche de șosete sau de mănuși și o jucărie, pentru noi înseamnă 10-20 de lei. Adunate de la fiecare înseamnă multe cadouri! Vreau tare mult să le dăm copiilor și fructe (mandarine, banane, portocale), dar pentru că trebuie date proaspete, vă rog să nu cumpărați voi, ci dacă doriți și puteți, să-mi dați câte 2-3 lei ca să cumpăr multe deodată, cu o zi înainte sau în ziua în care merg la copii.

Deoarece timpul este foarte scurt și voi avea în multe locuri de ajuns, planul e următorul: până pe 13 decembrie voi cumpărați și adunați și de la alții care doresc să ajute. Apoi, luni 14, marți 15, miercuri 16 decembrie, între orele 18-19, la Universitate la statui, vă întâlniți cu mine și adunăm la un loc toate lucrușoarele. Acasă în laboratorul oamenidarnici (frumoasa mea sufragerie :D) voi împacheta cu grijă fiecare cadou, iar pe 17, 18, 21, 22 poate și 23 decembrie, le voi trimite prin poștă și le voi duce la copii. Pentru cei care chiar nu au cum să ajungă pe 14-16 la Universitate, dați un mail și vedem cum ne întâlnim. Nu-i așa că nu e greu?

Deci, ciocolată, bomboane, napolitane, turtă dulce, caramele, dulce bun, șosețele, cărți de colorat, creioane colorate, mănușele, fulărele, chestiuțe nu prea scumpe, dar cu efect mare. Jucărele de Crăciun, Moși, reni, globuri haioase, zânuțe. Și câțiva bănuți pentru fructe. Copiii sunt mulți, dar cu atât mai mare va fi bucuria noastră când îi vom bucura pe ei, nu?

Centrul Sfânta Macrina - 50 de copii între 7 și 18 ani.
Asociația Fraților Marist - 40 de copii între 6 și 14 ani.
Căminul de copii Casa Soarelui - 20 de copii între 10 și 16 ani.
În Chitila, la măicuțele Maicii Tereza, unde sunt 20 de băieți cu handicap major, dar și 2 femei care muncesc acolo și au familii numeroase (14 copii în total).
Copiii educatoarei Diana Szasz, din Săcele, Brașov, 30 de copii frumoși, dar din familii sărace.
Copiii familiilor Dumitrașcu (copiii și nepoții Ninei), Velichea (Bianca și Viky), Vasilache (3 fete de 10, 12, 14 ani și un băiețel de 2), Radu (5 copii între 3 și 16 ani).
Copiii de la Budimex, de la oncologie, 20-25 fetițe și băieți între 2 și 16 ani.

La Valea Plopului, unde e nevoie de mâncare (conserve, biscuiți, făină, bulion, vegeta, etc) voi ajunge cel mai probabil în ianuarie, așa că pentru ei este timp să adunăm ce se poate. Deocamdată haine au, mâncarea le este extrem de necesară. Poate reușim într-o lună și ceva să adunăm ceva consistent.

La Cluj adună cadouri Adela și ei îi puteți scrie la adela.rusu@gmail.com și stabiliți detalii, iar la Târgu Mureș, pentru că DA, deschidem filială oamenidarnici și la Târgu Mureș!!!! îi scrieți Dianei Iclanzan (iclanzandiana@yahoo.com).

O să ziceți că sunt mulți copii. Așa e. Dar și noi suntem mulți. Și puternici și frumoși și darnici și cu suflete calde, în ciuda vremurilor. Vă aștept cu mesaje și mai ales, vă aștept cu cadouri luni 14, marți 15, miercuri 16 decembrie între 18-19 la Universitate, la statui. Mulți îmi știți deja numărul de telefon, adresa de mail, aștept un semn de la voi. Și multe cadouri :)

vineri, 27 noiembrie 2009

Feeling Chinese?

După ce v-am umplut de usturoi la cârciuma arăbească Naser, v-am îmbiat cu bunătățurile de la cârciuma preferată La Casa, a venit rândul chinezăriilor, că tot ar trebui să ne pregătim ca în câțiva zeci de ani să le cunoaștem obiceiurile și gusturile celor care vor umple și conduce lumea. Așa că Vulpea vă invită la coloratul și exoticul restaurant chinezesc Haerbin. Pentru oameni cu simțul umorului, fără fițe, dar cu plăcere pentru gusturi aromate, dulce-acrișoare.
Ca să vă stârnesc curiozitatea, în afară de mâncare foarte bună, aici se poate bea o licoare magică. De preferat de bărbați. E cu gin seng, mult alcool și un ingredient pentru cei cărora le place adrenalina: o sulă de cerb. Sau o șopârlă, după gust. Cică te face nemuritor și îți întărește și instalația. Eu zic că merită. Enjoy!

joi, 26 noiembrie 2009

Relax, take it easy, have some Rushdie and some music

Pentru că eu sunt un om tare norocos căruia i se întâmplă mereu lucruri frumoase care fac să pălească pe cele urâte, aseara am uitat complet de alegeri, scârbă, jenă, job pentru că am primit de la un om tare mișto (nu spun acum cine e ca să nu mă acuze lumea după aia, când i-oi comenta cartea, că vorbesc frumos pentru că ne cunoaștem; să trăiești, Vasile, mare mare onoare și bucurie mi-ai făcut!) o invitație: "vrei mâine la Salman? Că am invitație și na, chem și eu tatuați". Da, da, pick me, pick me! Și uite așa, deși nu aveam geaca fără spate cu vedere la tatuaj, după cum promisesem, aseară la 6 eram în față la Odeon. Să îl văd și aud de-aproape pe Salman Rushdie. Acum vine șocanta mărturisire: din cauze de explozie de discuții culte în cap despre cărțile lui în ultima vreme, toată lumea dă ochii peste cap și bagă două vorbe despre Versetele satanice, eu am avut senzația aia că e "prea în trend" și am refuzat să fac pe dracu în patru să-l citesc. La fel cum am pățit și cu Pamuk. Știu, sunt tâmpită, dar na, sunt Berbeacă căpoasă, mai am și eu buba la cap. Dar aș fi fost mult mai tâmpită să refuz asemenea invitație, mai ales că am simțit că e exact ocazia perfectă de a îmi da seama singurică dacă vreau să-l citesc pe Rushdie.

La Odeon, ceva aglomerație calmă, intrare păzită, am ajuns în sală după un control ca la aeroport (doar pantofii nu ne-au pus să-i dăm jos), amănunțit, în geantă, chiar și în gentuța aparatului foto, geaca jos, ba lui Mihai Goțiu chiar i-au făcut un control corporal, deh, astea sunt măsurile de siguranță necesare unei întâlniri cu Rushdie. Fiecare cuminte pe locul lui apoi (apropo, arată superb Odeonul, atât de dichisit și cochet). Ne-a ținut vreo 20 de minute de vorbă Florin Iaru, gazda serii. Și a apărut omul! Nu foarte înalt, ușor rotofei, cu o față rotundă și aspect de ursuleț, mi-a fost simpatic din prima. Când a și zâmbit și i-am mai observat și ochii ăia, deși ușor închiși, senzațional de vii și de tineri, m-a cucerit definitiv. Și încă nu vorbise ...

Până să răspundă întrebărilor din public, despre care a scris amănunțit Mihai la el pe blog, ne-a citit din ultimul lui roman, "Seducătoarea din Florența". Nu, nu ne-a citit, a recitat, a interpretat, a trăit ce citea. Am fost așa de încântată de glasul, accentul și tonalitatea vocii sale, că am căscat ochii mari și m-am surprins cu gura ușor întredeschisă, ca un copil mic fascinat de povestea frumos spusă de mama. A citit mult, vreo 10 minute și m-am bucurat nespus că traducătoarea nu a citit și ea în română. Nu de alta, dar pe de-o parte chiar nu m-a dat pe spate traducerea ei, ba chiar a dat niște gherle supărătoare, pe de alta, nu i-am văzut rostul, chiar nu cred că se afla cineva în sală care să nu priceapă ce spune Rushdie.

Au urmat întrebările cu răspunsuri spumoase, amuzante, consistente. Singurul răspuns monosilabic, care de altfel a stârnit ropote de aplauze și râsete, a fost DA. Întrebarea? "De ce ați scris o carte despre plăceri ca 'Seducătoarea din Florența' la 60 de ani? E pentru că abia acum știți despre ce e vorba ca să scrieți despre așa ceva?"

A fost fascinant cum a vorbit cu aceeași lejeritate, cu naturalețe și umor despre el însuși, despre risc, Versetele satanice și Khomeini, succes, emigrare, rădăcini, acasă și departe, politică și Superman. M-a cucerit Personajul, m-a încântat Omul, m-a vrăjit Povestitorul. Voi lua la citit opera lui nu de la Versete, ci voi începe cu Copiii din miez de noapte, apoi Rușinea, Harun și marea de povești, scrisă pentru fiul lui cel mare, Pământul de sub tălpile ei (faptul că U2 au o melodie pe versurile lui mi se pare și mai încântător), Shalimar Clovnul, Versetele satanice. S-ar putea să fac o mică excepție cronologică și să citesc Seducătoarea din Florența mai repede.

Aș fi vrut să nu mai plece. Să stea la povești o noapte întreagă. Fără traducătoare, fără Iaru (căruia i-am scuzat încurcăturile cauzate de o criză de diabet, dar nu i-am iertat că la final i-a tăiat macaroana și pur și simplu a spus e 8 jumate, s-a terminat, așa că Rushdie nu a mai apucat nici măcar să spună Mulțumesc și noapte bună). Nu a fost o surpriză întâlnirea cu Rushdie, a fost o încântare și o bucurie enormă că acum îmi doresc atât de mult să îl cunosc mai bine, prin cărțile lui.

De final, am avut în schimb o surpriză. Și încă una foarte plăcută. Au cântat unplugged vreo 5 piese trupa Grimus, din Cluj (care și-au luat numele după primul roman al lui Rushdie, din păcate, chiar romanul care îi place lui cel mai puțin). Le știam o piesă de la radio Guerrilla și îmi sunau bine. Pe scena mică a Odeonului, au sunat chiar foarte bine. În ciuda aerului Muse (că tot e foarte la modă curentul ăsta, dar băieții ăștia chiar știu cum să cânte, nu lălăieli pisicite și sinucigașe și atitudini de loviți în aripă cum am mai auzit/văzut la alții), instrumentele au sunat bine, puternic, pianul în mod special mi-a plăcut, iar vocea chiar m-a impresionat. Bravo, băieții, ați încheiat mișto o seară atât de specială. Din păcate, publicul chiar intelectual și citit, e totuși public românesc, lipsit de bun simț și eleganță, așa că jumătate din ei s-au ridicat fără drept de apel și au plecat foșgăind geci și pungi, deși pe scenă băieții de la Grimus cântau chiar în fața lui Rushdie, care a plecat foarte discret, după a doua piesă.

P.S. Cum mi-a răspuns Rushdie la întrebarea nepusă? People who have not read my work are under the impression that it's very difficult and not funny. Well, the truth is that it's not difficult and it is funny. I believe you, man!

luni, 23 noiembrie 2009

Votăm de inconştienţi sau de dobitoci?

Prezenţă de peste 50% din populaţie la vot. S-au trezit intelectualii scârbiţi şi au ieşit la vot sau maşinăriile de partid (PDL şi PSD) au funcţionat foarte bine? După rezultate, cred că varianta a doua e mai corectă. Am ajuns să votăm de inconştienţi cu Băsescu (dement, isteric, răzbunător, incoerent, cu lichele în jur) sau de dobitoci cu Geoană (Iliescu, Hrebe, Vanghelie, maşinărie de partid incredibilă, batiste pe ţambalul presei). Suntem geniali!

Later edit: liberalismul actul românesc e o ruşine. Tot ce înseamnă politică românească e o scârnăvie, o hazna. N-am avut de unde vota bine, cu toate astea, am votat cel mai rău. Brucan avea dreptate într-o direcţie: stupid people, yes indeed. A fost naiv cu ăia 20 de ani, ei nu există, dar deh, mai avea şi moşu scăpări.

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Analiză blondă de campanie recentă

Dragă jurnalule, sunt amețită complet de campania electorală. Și leșinată de încântare că nu e ca la alții, proști din ăia care să se bată în platforme electorale, discuții economice, dezbateri despre probleme externe. Nu, fată, la noi campania e un moment de distracție supremă pentru iluștri candidați. Scos șosetele împuțite la vedere, înviat teroriștii din morți și ziariști jmenari, pupat de icoane, autografe pe clopote de biserică, reculegeri în biserică, Oprescu se întoarce pupat pe frunte de Benedict cu citate în el: Fiat Justitia Et Pereat Mundus! Fiat, coane? Eu credeam că la nivelul tău te-ar încânta măcar un BMW sau un Audi!

Mi-e foarte clar, jurnalule, Zmeus e cel mai rău din curtea școlii! Nu m-am lăsat convinsă de treaba asta până nu l-am auzit la Antena3 pe un foarte ilustru om politic, curat ca vaginul Albei-ca-zăpada spunând asta. Adrian Năstase!

Candidații noștri nu se bat în power-point-uri cu PIB, autostrăzi, diplomație, ci în videoclipuri pe youtube cu o țiți care se trezește ba cu Băselu, ba cu Geoană în pat! Ah, că mi-am adus aminte. Am primit două scrisori și-un telefon. În prima spunea că ce bine că ești alături de mine, o să facem curățenie împreună, să rămână maxim 300. Ah, ĂIA 300? Cu mușchi pe ei, bronzați, lucioși și doar în chiloți? Un big YES for them! A doua scrisoare m-a zăpăcit puțin, că mă acuza direct de niște chestii și eu nu înțelegeam cu ce am greșit? Că doar de câțiva ani, nici măcar un pai nu am ridicat de jos, de unde să greșesc? "Ești un om meschin și rău, căruia nu-i pasă decât de sine însuși și care ar face orice ca să rămână în fruntea bucatelor". Când mi-am dat seama că scrisoarea începea nu cu dragă Blondo, ci cu Dragă Traiane, mi-am dat seama că cei care au scris-o nici nu știu limba română, se spune să rămâi cu bucățicile în față sau și mai corect, să rămâi cu bagaboanele tale. La telefon, o voce cu accent moldoviniesc, face un sondaj cu mine. Cică ei nu sunt din partea niciunui partid. M-am liniștit și da, mi-am dat seama că nu sunt pentru niciun candidat și nici împotriva altui candidat, întrebările au fost foarte diverse și obiective și îmi ofereau posibilitatea unor răspunsuri multiple: de criza actuală e de vină Boc sau Băsescu? Și Geoană și Iliescu și Năstase și Tăriceanu și Varujan. Stați așa, că întrebarea era doar pentru Băsescu sau Boc, alegeți unul. Păi, nu-i corect, n-aveau cum să facă numai ei doi criza! Dar așa e întrebarea! Bine, trecem mai departe. Se spune că Băsescu bea mult, ați dori un președinte bețiv? Păi, decât prostănac și cu vată în nas, mai bine unu bețiv și futăcios, părerea mea de fată tânără. S-a scris de fratele președintelui Băsescu că a vândut arme teroriștilor, e bine asta pentru țară? S-a spus și de Năstase că făcea trafic cu precursori pentru droguri, o fi fost bine pentru țară?
Nu credeți că Oprescu e prea bătrân să candideze și mai bine s-ar întoarce la medicină? Domle, Nea Nelu avea 100 de ani când a candidat ultima oară, Oprescu e de-a dreptul tinerel acum. Sunteți afectată de criză? Da. Deci, trăiți mai rău ca în 2004. A, nu, trăiesc mai bine. Poftim??? Mda, nu mai am întrebări.

Domnilor candidați, băi coaielor, în loc să ne fi îngrețoșat vizual cu milioane de bannere și postere, să ne fi amețit cu zeci de sondaje, sacoșe și pixuri, care au costat atâtea catralioane, în moment de criză acută vă spun eu că ar fi funcționat mult mai bine altceva: hârtia igienică, folosită de absolut toată populația țării. Cu chipurile fiecărui candidat imprimate pe ea. Și în funcție de vânzări, și-ar fi dat seama toată lumea care sunt cei mai detestați și cei mai menajați candidați. Poate data viitoare.

Mi-au plăcut la nebunie dezbaterile candidaților. Mai ales alea care nu s-au întâmplat. Într-un moment de plictiseală, l-am lăsat vreo 2 minute pe Vadim să facă spume la TVR. Dragul de el! M-a apucat un moment de nostalgie și m-am gândit: de frica ĂSTUIA s-au dus buluc oamenii cu mâna tremurândă să-l voteze pe Nea Nelu??? Paranoia lui actuală m-a înduioșat și l-am văzut pe Vadimuț exact în poziția nebunului care stă cu un fluier în gură la semafor pe Virtuții, oamenii încearcă să nu-l lovească, el își închipuie că dirijează circulația.

Jurnalule, știi ce mă fascinează pe mine la români? Cât de pasional pot urî fără să știe de ce și cât de repede uită. Am auzit povestea cu flota făcută dispărută de Băselu de câteva ori. Și de averile Cocoșului, Umbrărescului, Cășuneanului. Dar nu-și aduce nici dracu aminte de vânzarea Electricilor pe 2 lei, a Petromului pe 3 lei și 1 miliard de euro comision la DIP și Năstase, de Delta ajunsă la onorabilul prieten al PSD-ului și al lui Năstase în special, domnul Bitner.

Și a fost până la urmă dezbatere. Model restrâns, în 3. Cei 3 care-au speriat restul. Cei 3 purceluși. 3 Doamne și toți 3!
Runda 1: Geoană a spus de câteva ori că are un plan pentru România. Deja la un moment dat părea amenințător spunând asta. Dar îl ține la secret, o fi planul ăsta un fel de hainele cele noi ale împăratului. Crin s-a delimitat: "România este condusă de aceeași oameni politici, România este condusă de moguli pe care îi folosiți". Păpușel, ai încurcat cumva foile cu Băselu? Folosirea persoanei I plural ar fi fost mult mai de folos pentru matale, care nu ești chiar ză vărgin Meri, parcă ai mai fost și ceva ministru și te mai susține și un mogul anume, nu doar onorabilul Neagu Djuvara. Băselu trage linii: "Am avut un mandat cu realizări și neîmpliniri. Greșelile n-au fost intenționate". Nu, doar bine țintite. Bine că n-ai spus nimic de răzbunări.
Runda 2: muie, bă! Ba pe-a mă-tii! Hai sictir! Ptiu! Ptiu!
Runda 3, dezbateri pe 9 teme principale: 1. reformarea statului. Geoană: "în acești 20 de ani a lipsit o dezbatere românească despre reforma statului. Noi am modificat forma, fără fond". Folosirea pronumelui NOI este corectă, dacă îmi aduc eu bine aminte, PSD-ul fiind cam unicul partid care a guvernat SINGUR de mai multe ori țara și da, n-a făcut nimic. Nimic pozitiv. Traian Basescu: "Trebuie continuate reformele în educație, sănătate, justiție". Care reforme??? "Trebuie schimbat radical sistemul de educație". IAR??? Drept comentarii pertinente, încep iar scuipăturile și muile. Despre criza morală: Băselu ne aduce aminte că nu se știe nici acu despre Revoluție sau mineriada din 13-15. Bilă albă. Geoană iar are un "proiect în care să încurajăm crearea unui sistem viabil. Trebuie să reclădim simțul civic în România". Corect. Deci, să moară mai repede Nea Nelu, tu să te iei de mânuță cu Năstase, Vanghelie, Mitrea, Negoiță, Hrebe, Oprescu, interlopii lui Oprescu, toată gașca, ce mai! îi luați și pe Videanu, Berceanu și restul pdliștilor, apoi și pe peneliști (pe Neagu Djuvara îl lăsați, da?), și pe unguri, lui Vadim îi dați o supradoză de diazepam și fugiți în lumeeeee, unde vedeți cu ochii, poate cel mai bine pe alt continent. E începutul unui proiect viabil pentru reclădirea simțului civic.
Repere de moralitate pentru candidați: soția mea (Traian Băsescu) - nici dacă spuneai Maica Tereza nu îți ieșea mai bine, doamna Maria chiar e o martiră; Parintele Patriarh Daniel (Mircea Geoana) - ai belit-o cu Nea Nelu, să vezi ce șut în curu ăla moale îți iei!; Tudor Chirilă (Crin Antonescu) - hait! păi, parcă erai mare critic al legalizării drogurilor ușoare, nu-i cumva conflict de interese?
Despre politica externă: nimic. Despre sănătate: toate răspunsurile extrem de interesante, competente, pline de idei concrete. Crin: "Ar trebui aici să spunem foarte concret ce trebuie făcut. Eu nu știu cum se conduce un spital". Ha! Nici ei! Băsescu: "Sunt multe lucruri de spus despre sănătate. Managementul spitalelor trebuie îmbunătățit". Mai întâi trebuie dezgropat din mormânt! Geoană: "Sunt convins că accesul la servicii medicale este pe primul loc. Trebuie să găsim pachete generoase pentru tinerii medici". Ce frumos și duios! Deci, toți trei, la fix! Operația a reușit. Pacientul mort.
Despre ciza economică: Antonescu: program liberal, relaxare fiscală, reducerea cotei unice, Moș Crăciun, Rudolf, Zâna Măseluță. Geoană: "Obiectivul meu este un program anticriză important". Aaaaaa, nu mai poooot!!! CARE PROGRAM??? Frate, ce campanie de teasing odioasă duci și tu! Băsescu: "România va trece pe creștere economică în semestrul 2". Măi, Pinocchio, vezi că la minciuni îți crește nasu, nu altceva!

Din tot blabla-ul ce a urmat, mi-a atras atenția doar ce-a spus Crinuțu și mi-am adus aminte de paranoia mea recentă, cu Johannis, Germania, Rusia: "Văd relațiile cu Rusia normalizate". Geoană merge pe șest la Moscova și tu vezi relațiile colorate frumos? Hmmm...

Final apoteotic de dezbateri. Cei trei se laudă cu niște fapte bune deosebite, care mi-au înmuiat sufletul de om care mai știe ceva despre ce înseamnă o faptă bună: Băselu a botezat un bebe musulman (pentru musulmani, asta nu e neapărat un lucru pozitiv, să știi), Crin nu a părăsit pe nimeni (deci, e un băbălău care și-a luat întotdeauna șuturi în cur și papuci de la gagice), Geoană n-a dat-o pe soacră-sa afară din casă (de departe, cea mai tare faptă bună, spune mult despre nivelul de anduranță la care poate ajunge omu).

Dintre mesajele pentru țară, cel mai tare a fost ăla a lu Geoană, cu trandafiri pentru doamne, a ajuns cu siguranță în sufletele și inimile fiecărui cetățean. Mai puțin al doamnelor care se uitau la semifinala de la Dansez pentru tine sau la telenovela Aniela, al domnilor care beau o bere cu un tovarăș și înjurau politicienii, al puștanilor care vb cu cf și nb pe net, al tinerilor care grădinăreau în Farmville pe Facebook și al amărâților de la țară care nu prea au curent electric.

Dragă jurnalule, după toată campania asta, dar mai ales după marea înfruntare, am fost convinsă, am decis cu cine votez. Că tot sunt femeie și votez subiectiv, eu atâta spun: m-am săturat să fiu și bătută, și cu banii luați, și futută cu sula-ndoită, așa că eu votez cu Manole. Eduard Manole. Care nu doar că îmi dă țara înapoi (pisi,eu aș prefera câteva hectare de Deltă, niște păduri prin Harghita și ceva plajă la Vama Veche, ok?), dar mi-o mai umple și de păsărici roz! Ca să nu mai vorbim de faptul că e tinerel, nu știe nici dracu cine e (deci, clar, e nepătat), subțirel, tuns regulamentar (nu ca insalubrul ăla de Remus Cernea) și, cel mai important lucru pentru o fată tânără ca mine, are două ciocane. Și cu asta am spus tot, nu-i așa, fată?

vineri, 20 noiembrie 2009

Vulpea la New York. Restaurantul New York

Pentru că pur și simplu refuz să scriu despre politică și campanie (poate totuși mai pe seară), ca să mă înjurați în continuare că vă fac să băliți pe tastatură, vă invit să dați un ochi pe AICI să vă înfruptați din bunătățurile de la Restaurantul New York. Nici prea banale, nici prea sofisticate, pur și simplu un pic mai altfel decât în alte cărciumi. Poftă bună!