"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

luni, 2 martie 2009

Bucureşti între iubire şi ură

Zilele trecute am cedat. M-am simţit învinsă de Bucureşti şi oamenii din el. Primii care mi-au sărit în ajutor aţi fost voi, oameni care majoritatea nu mă cunoaşteţi decât prin scris sau comentarii. Şi nici nu ştiţi cât de mult a contat. Cea mai mare dreptate a avut-o Altă Oana, când mi-a spus "Hai că trece cu primul gest frumos făcut de un om străin". Câtă dreptate a avut? Toată. Sâmbătă dimineaţa am fost la Mega Image, ăsta de lângă mine. La casă, înaintea mea, un domn în vârstă. Puţin adus de spate, dar cu nişte ochi vii şi calzi. Înainte să-i dea banii, i-a dat fetei de la casă un mărţişor. "Să aveţi o primăvară frumoasă, domnişoară!" Fata, modestă, apatică, robotică, dintr-odată a înflorit! S-a îmbujorat, iar toată faţa i s-a luminat de zâmbet. Era brusc frumoasă! Şi nu i-a trecut zâmbetul nici după ce ieşisem din magazin. La rândul meu, când să-mi bag lucrurile în sacoşa de pânză (deh, sunt ecologistă :p), doamna din spatele meu m-a ajutat şi mi-a ţinut unul din mânere. Mi s-a lăţit un zâmbet pe toată faţa. Am alergat afară unde l-am prins din urmă pe domnul cu mărţişorul. "Nu vă supăraţi, de unde sunteţi de origini?" "Din Bucureşti, domnişoară. Din părinţi bucureşteni". Şi de parcă mi-ar fi ghicit gândurile, a continuat: "Oraşul ăsta ciopârţit ori îl urăşti, ori îl iubeşti. Indiferent nu-ţi poate fi". Îmi venea să-l iau în braţe. "Vă mulţumesc, domnule, m-aţi făcut tare fericită". "Îmi pare rău că nu mai am un mărţişor, l-am adus special fetei, că tot timpul o văd tristă. Dar să ştiţi că şi dumneavoastră sunteţi frumoasă când zâmbiţi".

Mi-am dat seama de adevărul spus de omul acesta. Şi l-am extins puţin. De la Bucureşti, la oamenii care locuiesc în el. În copilărie şi adolescenţă, oraşul meu avea o anumită personalitate. Cu blocuri gri, cu străduţe multe, cu bulevarde de asfalt, cu zgomot, cu vecini curioşi, cu guri de canal fără capac, cu cheia de gât şi jocuri printre şantiere. Dar şi cu plimbat prin Cişmigiu, prin Muzeul satului, rolle prin Herăstrău, gagicăreli pe aleile Grădinii Botanice, alergat prin ploaie prin Politehnică, umblatul cu metroul, muzeele, la teatru cu ai mei. Îmi aduc aminte că rudele mele veneau la Bucureşti cu bucurie şi ceva respect.

Până acum vreo 7-8 ani, în fiecare primăvară, ieşeam cu toţii în faţa blocului. Şi strângeam mizeriile şi crengile uscate, bărbaţii săpau, femeile puneau seminţe de iarbă. Nu ne obliga nimeni. Cam toată lumea ieşea. Ne ştiam cu toţii, se stătea la o bârfă, la o poveste. În ultimii ani s-au mutat vecini din bloc. Au închiriat apartamentele. Oamenii aceştia noi, veniţi din multe oraşe frumoase şi curate, nu ies la curăţenie primăvara. Şi nici nu sunt de acord să dea bani unui băiat să sape. Dar ne descurcăm şi aşa. Şi grădiniţa are iarbă şi e curat. Nici când se pune problema de zugrăvit scara sau chiar blocul pe afară, cei noi nu sunt de acord. "Noi suntem doar chiriaşi".

Bucureştiul e plin de praf şi de gropi, de noroaie şi de gunoi. De trafic unde unii sunt zmei şi alţii înjură. Azi scrie Confruntădurerea despre Bucureştiul care e asemuit de unii cu “O combinatie intre Varsovia si Cairo” care "denota doar lipsa de identitate si arbitrarul directiei". Dar tot ea vorbeşte despre cei care îşi părăsesc oraşul lor frumos şi sunt nemulţumiţi de noul loc. "Voi, bucureştenii, miticii", "Bucureştiul e un jeg de oraş" am auzit de atât de multe ori. Priviri scârbite şi superioare. Nu mă dor şi supără cuvintele la adresa oraşului, poate nici generalizarea nu mă deranjează aşa tare. Bucureştiul e curvă bătrână, trecut prin multe, îşi asumă cuvintele urâte. Iar eu nu sunt o delicată să mă simt lovită de generalizări. Dar eu i-aş întreba pe cei veniţi din oraşe curate şi frumoase în împuţitul de Bucureşti cu slujbe bănoase, ei ce-şi asumă din oraşul ăsta rană vie? Care şi-a pierdut demnitatea, personalitatea, sufletul? Voi ce aduceţi bun ca sa cereţi frumos? V-aţi plimbat prin Muzeul Satului, prin Botanică, prin Herăstru? Aţi adunat hârtii de pe jos? Aţi plantat copaci? Aţi văzut pe străduţe ascunse case frumoase, cu faţade superbe?

Eu când vin în oraşele voastre nu arunc mizerii pe jos, nu caut urâtul, nu ţin să mă uit strâmb la nimeni şi nici să judec. Eu în relaţiile mele, de orice fel, nu sunt molcomă. Şi nici aşezată. Sunt turbată, pasională, nebună, agitată. Nu iau lucrurile aşa cum sunt, încerc să le înţeleg şi să fac ceva. Mă revolt când mă deranjează ceva. Şi îmi strig iubirea cu voce tare, când e cazul. Cu Bucureştiul şi oamenii din el mi-am spus de multe ori şi supărarea, dar am avut ochi şi pentru imagini frumoase. Aş vrea ca Bucureştiul să fie bijuterie ca Sibiul. Cu o piaţă ca a Braşovului. Curat cum am auzit eu că e Bacăul şi Timişoara. Aş vrea să aibă puternica personalitate sobră a Vienei. Sau frumuseţea trufaşă a Budapestei. Sau marea de verdeaţă a Stockholm-ului. Dar nu le are. Bucureştiul e o curvă bătrână şi nepretenţioasă. Cu bube şi mucegaiuri. Care primeşte pe toată lumea. Lume care înjură, care strâmbă din nas. Eu azi detest Bucureştiul şi oamenii din el (că nu cred că e corect să spun doar bucureştenii). Mâine găsesc un bătrân cu un mărţişor pentru o casieriţa şi o casă veche cu flori la geam şi iubesc Bucureştiul. Şi încerc să mi-l asum. Cu iubire şi cu ură.

Fotografii de la Mircea de pe blog, de aici şi de aici.

34 de comentarii:

  1. Lia...nici nu puteai sa pui Bucurestiul intr-o lumina mai buna...o caracaterizare obiectiva as spune eu.
    Parerea meadespre Bucuresti este una destul de buna...pe o scara de la 1 la 10 nota 8 l-ar caracteriza cel mai bine. Imi place Bucurestiul....recunosc ca nu am avut ocazia sa vad mai mult de Drumul Taberei si zona centrala insa tot imi place. Nu ar trebui sa caracaterizam un oras numai pentru mahalaua ce-l inconjoara.
    Totodata imi lac bucurestenii. Am doi prieteni foarte buni din Bucuresti, oameni de nota 10. Acum ca te-am cunoscut oarecum si pe tine mi-am confirmat inca o data ideea. Am lucrat mult timp in benzinarii si mereu am gasit bucurestenii plini de viata, vorbareti si in general cu mult bun simt. Exista bineinteles ca peste tot si uscaturi. Ca sa fac o analiza mai detaliata mi-ar lua prea mult timp si spatiu...dar dupa cum ai spus si tu...fiecare oras are frumusetea sa. Nimeni si nimic nu e perfect, si uneori tocmai acele gropi din asfalt, acele ambuteiaje, ii dau un farmec aparte...il unicizeaza intre orasele din Romania.

    Apropo de bucuresteni. Pana acum un an lucram intr-un Petrom. Eram mai mult decat nervos cand intra careva noaptea sa isi ia o cafea sau o ciocolata...Probabil si datorita faptului ca rar reuseam sa fumez o tigara cap coada. La un moment dat un tip intra in statia peco...si isi trage masina direct in fata usii de la intrare...Las tigara omului care facea paza noaptea si pornesc injurand spre intrare. La un moment dat, tipul se da jos din maisna, ma saluta, se duce la cosul de gunoi, arunca o doza de energizant, imi ureaza o seara placuta dupa care paraseste statia. A fost un gest mai rar intalnit in Romania.
    Personal as alege Bucurestiul din multe puncte de vedere...singurul capitol care ma enerveaza este aglomeratia...Insa in ultmul timp Sibiul a inceput sa ii semene foarte mult din acest punct de vedere.

    RăspundețiȘtergere
  2. :)
    Eu iubesc Bucurestiul pentru ca toti oamenii de valoare ai Romaniei au locuit o vreme cel putin, acolo. Il iubesc neconditionat, ma intreb mereu cand il vizitez, oare Eminescu a trecut pe aici, oare Nichita a pasit pe strada asta? Oare ce gandeau , ce simteau, ce parfum plutea in aerul de atunci?
    Si apoi e inima tarii, si legenda lui Bucur, inima poarta numele bucuriei... etc , o viziune aproape exclusiv romantica

    RăspundețiȘtergere
  3. Lia, draga mea, mi-a incalzit inima, peste care sta infipt un martisor de la mama.

    Te inteleg perfect, si cunosc multe coltisoare cu farmec in Bucuresti.

    O veste frumoasa: Mincinosul de Goldoni la TNB: 23 premiera la National - Sala Mare si cred ca se va juca tot aici pe 30 si 31...

    Regizata de un prieten, si tocmai am descoperit ca o alta prietena face parte din distributie - lume mica:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Eram patru prieteni, Dan, Sandu, Nic si io.. viata ne-a imprastiat, Dan in Santa Monica, California, Sandu, Ford Laudardale, Florida, Nic, Johannesburg, Sud Africa si io Germania, linga Düsseldorf.

    Dan nu suporta California, o clima de rahat, nu e decit un anotimp, Sandu zice ca el e baiat de oaras si Ford Lauderdale e ca la tara, iar Nic zice ca l-a costat o avere gardu casei cu inalta tensiune si chiar i-au furat masina din garaj iar pa fi-sa a pradat-o unu la stop, spargindu-i geamu la masina si furindu-i geanta.

    Saptamina trecuta m-am intilnit cu-n cunoscut bucurestean, la Garmisch Partenkirchen, era intro scurta vacanta, zicea ca de abia asteapta sa se-ntoarca acasa.

    Io ma simt f. bine pe aici, stau la marginea verde a unui oras. In fata casei am un parc destul de mare bine ingrijit, stau uneori si ma uit pe fereastra si vad veverite si iepuri.

    P.S Sunt tare trist cind o vad le Lia trista. Scriu mai rar pt. ca Orhideele nu se uda prea des, sau mai bine zis decit mult si prost mai bine putin si fara rost.

    PPS Ce-mi lipseste mie p-aici sunt oamenii, vad f. rar oameni, strazile sunt pustii, de gagici nici ca poate fi vorba..

    RăspundețiȘtergere
  5. Zup, am spus-o şi o mai spun: omul sfinţeşte locul sau îl umple de gunoi. Eu ador Sibiul tău şi m-am gândit de multe ori cum ar fi să mă mut acolo. Dar nu ştiu cum se face, că tot aici rămân :) Bucureştiul are multe locuri care îl fac special, am de gând să-mi pun aparatul de gât şi să caut cât mai multe astfel de locuri.

    Îngerul: eu nu-l iubesc chiar necondiţionat, ne certăm, ne batem, ne pupăm şi ne împăcăm, nu sunt foarte tolerantă, aştept încă multe de la el :)

    Anto, mă bucur că eşti alături de mine :) Pe 23 martie? S-or mai găsi bilete sau iar au dispărut din prima zi?

    RăspundețiȘtergere
  6. Neamţule, şi eu care credeam că sunt o margaretă veselă şi simpatică :p Da' în nu ştiu ce zodiac sunt Orhidee, ştii tu ce ştii :))) Ca să nu îţi mai lipsească gagicile, ce-ai zice să-ţi trimit în fiecare zi o poză cu mine? :))) Apropo, i-am transmis mesajul lu Ioan şi să te uiţi mai în urmă că a scris de mine :D

    RăspundețiȘtergere
  7. Sefa, nici nu stii cata dreptate iti dau. Si eu iubesc Bucurestiul si anumiti oameni din el. Nu imi place sa mi se spuna ca fiind bucurestean deja sunt catalogat ca mitocan, fara bun simt sau fara educatie. De cate ori ma intorc de la munca il redescopar cu stupoare, vad schimbari pe care nu le stiam, o strada reparata, alta in lucru. Imi face placere cand aud ca se vorbeste romaneste in jurul meu chiar daca primele 2-3 zile sunt buimac si nu stiu ce se intampla cu mine si unde sunt. Imi plac carciumile lui mici pline de tineri care au venit sa isi bea berea de toate zilele, mancarea facuta ca la mama acasa din bistro, vinul la carafa, nasul din Gara Lipscani si as putea continua mult. Ma mandresc cu faptul ca sunt bucurestean si imi doresc sa nu fim o natie pe cale de disparitie. Le tot spun celor care ma catalogheaza ca daca ar fi macar jumatate din bucuresteni ca mine ar fi uimiti cum ar arata Bucurestiul in cativa ani. Din pacate Bucurestiul nu mai este locuit de bucuresteni, aici sunt oameni din toate colturile tarii si din ce in ce mai multi straini si totusi este murdarie pe strazi si se injura groaznic in trafic. Stau acum si ma gandesc, cine face mizeria aia pana la urma? Doar bucurestenii? Cine injura mai tare in trafic? In fine. Pup sefa si iti doresc si eu o primavara frumoasa. G

    RăspundețiȘtergere
  8. Lia, iti trimit un mail pentru contact bilete.

    RăspundețiȘtergere
  9. M-am născut în Bucureşti, trăiesc şi lucrez în Bucureşti. Mărturisesc că nu îmi place acest oraş şi cred că marea mea dorinţă ar fi să mă retrag din el la un moment dat şi să mă mut la munte. Probabil că va mai dura un pic până atunci, dar cu siguranţă că voi realiza ceea ce mi-am propus. Da, Bucureştiul este murdar, este plin de oameni agitaţi, este un oraş care se sufocă - cel puţin asta este senzaţia mea. Are, poate, şi părţile lui bune, însă prea puţine...

    RăspundețiȘtergere
  10. Mie-mi place Bucurestiul la nebunie; mereu m-am gandit ca eu n-am cum sa locuiesc in alta parte decat in Bucuresti; acum vreo 15 ani am fost plecata peste vara din Bucuresti si cand m-am intors mi-am lasat bagajele la Bagaje de mana in Gara de Nord si am plecat pe jos pana in Piata Victoriei sa adulmec orasul. Si mi-a ramas in minte un amurg de duminica de mai, acum vreo 2 ani, cand Soseaua Kiseleff era verde si proaspat spalata de o ploaie, cu an aer intr-un fel :). Sunt multe si bune si rele despre Bucuresti dar eu cred ca asa e peste tot... N-a fost sa fie, n-am ramas in Bucuresti, dar mi-e dor de el tare, tare :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Giza, cârciumioarele multe şi ascunse şi cu mult farmec mă încântă pe mine f tare aici. Eu nu vreau să găsesc vinovaţi (în afară de primari şi administraţie :p), dar aş vrea să găsesc mai mulţi oameni care să-şi asume şi lucrurile urâte şi să încercăm fiecare să facem cât de cât ceva.

    Cristian, mie nu-mi plac blazaţii şi pesimiştii :P Şi nici Mioriţa :) Nu zic să ne facem autişti din ăia cu zâmbet tâmp pe faţă care văd doar alea bune, dar nici să anulăm şi ce ar fi frumos.

    Thea, Kiseleff-ul e superb! Şi dimineaţa e curat şi spălat şi primăvara miroase a iarbă proaspăt tunsă :) O să fac poze cât de curând, aşa cum mă pricep eu, să îţi mai alin dorul :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Frumoasa descriere ai facut desi stiam ca asa e. Din pacate si noi provincialii ne adaptam unui oras ca Bucurestiul si devenim la fel de "mitici" ca majoritatea prin simplul fapt ca daca spui un multumesc nu primesti inapoi nici macar un zambet. E doar un exemplu. Eu din pacate nu o sa am niciodata o imagine frumoasa despre capitala desi stiu ca sunt multe lucruri nevazute si necunoscute care mi-ar putea schimba impresia :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Eu nu sunt din Bucuresti de fel, dar daca azi ma intreaba cineva de unde sunt raspund Bucuresti, pentru ca aici stau de aproape zece ani. Inainte am stat cinci ani in Ploiesti. Pe-atunci ma simteam de-acolo, asa cum azi ma simt de aici, asa cum in copilarie ma simteam de la mama de-acasa.
    Asa cum acasa este acolo unde imi este inima, la fel ma simt acasa acolo unde traiesc, unde imi sunt prietenii, unde ma inghesui in mijloace de transport ca sa ajung la munca, unde merg la cinema sau teatru, unde imi cumpar flori ca sa imi fie casa (chiar daca nu e a mea) mai frumoasa.
    Si nu pot decat sa iubesc locul unde sunt, exist si ma bucur de viata mea. Altfel nu as putea trai acolo...

    RăspundețiȘtergere
  14. Desi nu mai locuiesc in Bucuresti, cu casutza, cam de 3 ani, ci doar cu job-ul, totusi nu pot sa nu uit copilaria minunata petrecuta in buricul targului, iar acum inca iubesc cu pasiune strazile Bucurestiului Vechi. Doar atat. Bucurestiul vechi. As prefera totusi sa traiesc, de ex., in Sibiu pe care de asemenea il iubesc!
    In rest...http://www.youtube.com/watch?v=R08q2wzGpzk&feature=email

    Si ghiocei si miros de zambile, frezii sau ce va mai place!

    RăspundețiȘtergere
  15. Rhodi, cu tot dragul şi respectul, treaba cu mulţumescul pt care nu primeşti înapoi nimic e puţin şi un stereotip, aşa cum e cu "în ungurime nu vorbeşte nimeni româneşte cu mine". Nici la Viena n-aş putea spune că au leşinat chelnerii şi vânzătorii de zâmbete pt că le mulţumeam. Eu am făcut şi încă fac un experiment, zâmbesc, mă uit în ochii lor şi le mulţumesc (chelneri, vânzătoare, la poştă, la ghişee). Reacţia lor e în general de uimire, după care măcar schiţează un zâmbet. Cred că e nevoie şi de răbdare şi înţelegere, că un zâmbet e gratis :) Special pt tine o să caut nişte faţade şi case frumoase, să le pun pe blog :)

    Juliana, îţi mulţumesc pentru un mesaj tare frumos :) Acas e unde ţi-e sufletul :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Reactia de uimire am vazut-o si aia ma frapeaza si tocmai aici e problema, ca in loc ca lumea sa se schimbe in bine, in sensul de a schita macar acel zambet, noi astialalti apelam la moneda de schimb gresita, dupa un timp renuntam la politeturi. Tu esti exceptie :))))). Am facut precizarea pentru ca sigur comentai iara :P

    RăspundețiȘtergere
  17. hehe, se vede cine-si iubeste orasul. Pe tine te crutam cand navalim in jaf si pradaciune :D

    PS: avem si o trupa de chinezi, astia cica vor musai sa vina in bucuresti sa vanda hotdog. ce la naiba s-or referi?

    RăspundețiȘtergere
  18. Recunosc, nu-s din Bucuresti...si-l balacaresc de cate ori am ocazia :) Dar il si iubesc!Si mi se pare cel mai viu, cel mai mare, cel mai frumos, vesnic surprinzator, cu oameni frumosi, cu a doua sansa, cu veselie, cu miracole uneori...
    Pana la urma...frumusetea sta in ochii privitorului.
    In ceea ce ma priveste, nu mai pot abandona acest oras :)

    RăspundețiȘtergere
  19. urasc sa fac chestia asta(am comentat exact la fel si pe FYT), dar pur si simplu nu am altceva de spus:

    Lia, imi place bucurestiul tau :)

    e apropiat de cel pe care l-am cunoscut si eu; locuit, dar fara a fi pacat de asta. orice capitala atrage deopotriva cei mai buni oameni cat si scursurile - un fel de sanitari de fapt.
    pot sa fac o analogie? m-am nascut intr-un sat in care pana in 1920 nu au fost tigani(cortorari). dupa mine asta e un semn de saracie; sasii nu s-au asezat ca nu erau pamanturile prea manoase, ungurii nu stiu de ce n-au venit(probabil expozitia nordica a dealurilor nu permitea buna coacere a prunelor pentru palinca), tiganii nu s-au asezat ca era prea mare saracia si nu le pica nimic. eh... capitala e altfel :)
    cred ca aveti si sasi :))

    RăspundețiȘtergere
  20. Rhodi, bine că ai spus de excepţie, că altfel spuneam eu :)))) Eu nu mă satur niciodată de zâmbit :)

    hanule, hot-rats să nu vândă :))) E bine că scap de prădăciune, dar cu alergatul de către bărbaţi sălbatici, vânjoşi şi viguroşi cum rămâne? :)))

    Sabbra, f frumos amestecul, exact ăsta e Bucureştiul: extreme, second chances, dramă şi miracole :) It's a love-hate relationship :D

    About, în sfârşit şi pe la mine! :))) Bine ai venit! Foarte faină analogia, eu mergeam la bunici la Veneţia (lângă Făgăraş) unde tot timpul erau ţigani cu coviltire :)

    RăspundețiȘtergere
  21. orasele mari se nasc pe locuri cu vibratii puternice, iar vibratiile puternice atrag oamenii; oameni de tot felul; totul e echilibrat in lumea asta, daca se strang multi buni, apar si multi rai; multe rele dar si multe bune; nu-i mai rau ca-n alta parte, doar mai mult; si depinde de ce alegem sa vedem

    e foarte interesant acum ca te-am gasit, pe fata mea o cheama Lia si e berbeaca, eu sunt cal si tunsa ca tine; a, si fac cumparaturi la mega image-ul din titan (-:

    RăspundețiȘtergere
  22. dar cu alergatul de către bărbaţi sălbatici, vânjoşi şi viguroşi cum rămâne?

    nu vrei sa vezi lista de asteptare pentru asemenea activitati :)

    RăspundețiȘtergere
  23. Eu m-am nascut in aceasta urbe paradoxala acu' 41 de ani si inca nu m-am adaptat.O iubesc si o urasc in egala masura.As pleca si maine de-as putea ,si as prefera o localitate marunta prin Maramures sau pe Valea Ariesului...
    Cu toate astea,raman aici si o injur si o iubesc,iar o injur,iar o iubesc...
    Este,intr-adevar,si 'curva batrana',cum zici tu,si bijuterie de prea multe ori amanetata de catre stapani nesabuiti, Cosanzeana abuzata de 40 de ani de comunism si de prealuminata viziune urbanistica a abuziv-impuscatului si a celor care i-au cantat in struna(fie-le tarana cat mai grea!).
    Metropola si mahala,Yin si Yang,fecioara si curtezana,palat si cocina in acelasi timp!
    In ce-i priveste pe locuitori,cred ca cei neaosi sunt(em) deja minoritari... Si recunosc cinstit ca in ultimii ani am incercat deseori sentimente 'xenofobe' la adresa prea multor 'venetici' veniti de prin toate colturile tarii (si,in ultima vreme,chiar ale lumii),atrasi de mirajul de Eldorado si apoi dezamagiti,neadaptati,stresati si stresanti in egala masura,si din cauza carora de multe ori m-am simtit sufocat si strain in propria urbe natala...si pe care nu-i inteleg(si sa nu fiu acuzat de nimic,pt ca am si rude printre ei),si din cauza carora marturisesc ca am incercat de multe ori nostalgia statutului de oras inchis!
    "La trecutu-ti mare - mare viitor!", dar pentru asta e nevoie de multe minti luminate la Primaria Generala su de inca ceva anisori in care sa nu ne mai batem joc de BUCURESTI!

    RăspundețiȘtergere
  24. Jane, bine ai venit! Haioase coincidenţe :)) Bine ai zis "nu-i mai rau ca-n alta parte, doar mai mult". Te mai aştept!

    Nero, eu încerc să nu fiu xenofobă (e un cuvânt cam dur, dar n-am găsit altă rimă), am lucrat în firme unde din 30 de oameni, eram 3 sau 4 bucureşteni, şi n-am avut mari probleme. Dar detest ipocrizia asta: ce urât e Bucureştiul şi ce nasoi bucureştenii, dar venim aici că sunt slujbe bune şi ne adaptăm. Păi, de ce nu îşi păstrează statutul de ne-bucureşteni civilizaţi???

    RăspundețiȘtergere
  25. Lia Lia, ce aspra esti cu oamenii veniti sa castige un banut in capitala.. pai de ce nu pui la socoteala si taxele pe care le platesc "strainii" astia la buget, din cauza asta 40% din PIB se duce la capitala.. ca primarii baga tot in buzunarul lor e partea 2 :D ehhh, ce sa facem daca ei sunt bucuresteni get-beget (zise Maria delighted :D)

    RăspundețiȘtergere
  26. "foamea" impinge pe multi sa se mute la capitala. asta nu inseamna ca dintr-o data capitala e pentru respectivii oaza din mijlocul desertului, stralucitoare si cristalina ca o apa de munte.
    e ca si un job, parerea mea: te trezesti dimineata si te duci injurand catre birou, nu iti plac colegii, nu iti plac sefii, poate si munca e de doamne-iarta-ma, dar asigura venitul lunar, nu? na cam asa si cu "strainii" care muncesc in capitala: stau acolo injurand si sughitand a paguba :P (parerea uneia care a trait o vreme muuult prea lunga in bucuresti, a si adunat hartii si gunoaie de pe jos si care totusi a fugit din "minunata capitala" ca dracu de tamaie, pentru ca pana la urma nu betoanele si fatadele de case conteaza, ci aerul si verdeata - LIPSA - si gropile in care iti rupi masina pe care ai cumparat-o cu banutii aia pe care i-ai adunat cu greu de cand te-ai mutat in capitala cu bulevarde "europene"). sunt harsh dar asta e adevarul care conteaza. gata, qued :P

    RăspundețiȘtergere
  27. am o intrebare pt Nero, may I? zice Nero: "As pleca si maine de-as putea ,si as prefera o localitate marunta prin Maramures sau pe Valea Ariesului..." - intrebarea: ce te tine in loc?? o viata ai. live the life u wanted! multora le lipseste curajul, ca ce fac, o iau de la capat, ca m-am obisnuit, ca alte-alea. so what? stretch! iesi din zona de confort, vezi care iti sunt limitele, numai asa visele devin realitate.

    RăspundețiȘtergere
  28. Maria, chiar nu consider că sunt aspră cu cei veniţi din alte locuri. Mă deranjează ipocrizia lor. Nu a tuturor, să ne înţelegem! Tocmai, eu nu generalizez, dar nu am auzit prea mulţi ne-bucureşteni spunând măcar o vorbă bună de Bucureşti sau o poveste frumoasă despre un bucureştean. Nu, doar strâmbă din nas, se uită superior şi nu fac nimic să aducă ceva bun. Am în faţa blocului 7 maşini cu numere de provincie, de la chiriaşi. Să fie al naibii ăla care e atent să parcheze cât mai "economic", să mai aibă şi alţii loc! NU. Şui, la un metru de maşina din stânga sau din dreapta. Dar până acum nu le-a spart nimeni cauciucurile, deşi restul în bloc suntem bucureşteni :) Pe mine a cam început să mă deranjeze departajarea asta între NOI şi VOI. Pe tine nu?

    RăspundețiȘtergere
  29. eu m-am mutat din Cluj in Bucuresti acum 20 de ani. crezi ca e mare diferentza intre ce-au devenit cele 2 orase? crezi ca Bucurestiul e singura victima? nu! Clujul este la fel de cioportzit si vai mama lui. dar casa mea e acum in Bucuresti. Si vreau sa-mi promovez cartieru', in care vroiam de mica sa locuiesc:Colentina! Da, pe-aici trecea Menix cu masina, remember?:) De-aia am vrut sa stau in Colentina. Si sa nu se ia nimeni de cartieru' meu, ca-l urmaresc cu masina:)

    RăspundețiȘtergere
  30. Lia,suntem pe absolut aceeasi lungime de unda .
    Maria:usor de zis,greu de facut!In principiu,ai dreptate.ma tin aici niste oameni(dintre care una e Mama)care au nevoie destul de des de ajutorul meu si pe care nu ii pot duce cu mine pe unde mi se nazare.Daca era vorba numai de mine si de familia mea,eram de mult plecat.Asa,astept vremuri mai bune(deviza mea fiind 'Dum spiro,spero')si incerc sa vad doar partile frumoase...

    RăspundețiȘtergere
  31. P.s. pt Lia:dupa ce am scris adineauri,am vazut postul tau cu vecinii si parcarea...nu stiam ca suntem vecini de bloc! LOL!

    RăspundețiȘtergere
  32. mey Lia, sa faci ceva cu comment-urile astea ale tale ca tot scriu si nu postez... apoi uneori dau click doar sa vad ca merge si se duce si mesajul, asa incomplet cum era...
    legat de ce ai zis tu: nu cred ca are treaba ca is din bucuresti sau nu is din bucuresti oamenii respectivi, tine doar de om si educatia lui (si cat de gros ii e obrazul) si cam atat. oameni frumosi si oameni naspa gasesti si in bucuresti, si in sibiu, si in manchester si in beijing si in dallas... nu fac nici o distinctie intre Noi si Voi tocmai pentru ca nu poti delimita un Noi si un Voi in nimic :) oamenii sunt complecsi si au multe aspecte, ca sa adaptam celebra vorba ;)

    @Nero: io din proprie experienta iti pot spune ca nu e chiar asa greu de facut. depinde doar de cat de mult iti doresti ceva-ul acela. sa nu crezi ca nu inteleg si ce ai scris despre obligatiile familiale.

    RăspundețiȘtergere
  33. Nero, cred că susnt vecină cu multă lume din Bucureşti, poate chiar cu toată :))))

    Maria, în primul rând, ai plecat de ceva vreme de aici. Pe mine m-au epuizat discuţiile de genul NOI-VOI avute în ultima vreme, parc mai multe ca niciodată. Şi eu am model Viena şi mi-ar plăcea să fie mai multe ca acolo, dar nu sunt. Cât despre primari, nu cred că sunt mai mult de 3-4 în istoria Bucureştiului din ultimii 20 de ani care să fie bucureşteni :)

    Să ştii că treaba cu comentariile e o eroare de la blogger, deşi am paţit şi pe wordpress. Nu e doar la mine, e peste tot :( Eu întâi scriu comentul, apoi un ctrl A şi un ctrl C şi în caz de dispare, am textul :D Oricum, îţi mulţumesc că nu ai renunţat totuşi să scrii :)

    RăspundețiȘtergere
  34. acum am citit asta. sa nu spui nimanui, ramane intre noi, mi s'au umezit ochii. am scris si eu despre bucuresti, ultima data azi dimineata. penultima - http://castleless.blogspot.com/2009/03/dezamagire-dan-puric.html

    RăspundețiȘtergere