"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

vineri, 15 octombrie 2010

Turist în orașul meu

În viața mea există câteva personaje constante, pe care le știu și le am în jur de când m-am născut. Unul dintre ele este pentru mine un amestec de iubire și supărare, bucurie și tristețe, recunoștință și nervi, frumusețe și mizerie, culoare și sufocare. E un personaj pe care prea mulți îl caută, prea mulți îl înjură, prea puțini mai vor să accepte că nu sunt doar rele în el. Pentru mine este casa mea din toți cei 32 de ani de viață: Bucureștiul. Chiar dacă nu am vrut în mod deosebit, pentru pregătirile de plecare am umblat în lung și-n lat prin București. Cu mașinuța, pe jos, dimineața, la prânz și noaptea. Și am făcut un exercițiu simplu, nefăcut de multă vreme: am ridicat privirea.

Oameni buni, așa cum Viena nu e doar Ring-ul, ci și cartierele cu blocuri unde stau și muncitori, dar pe care turiștii nu au de ce să le viziteze, așa și Bucureștiul nu e doar Rahova sau Militari-ul gri, ci și Universitatea, Centrul vechi, Romana, Dacia-Eminescu, Armenească, Dorobanți, Calea Victoriei, Aviatorilor. Tare îmi pare rău că nu am avut de gât aparatul tot timpul și doar prin câteva din multele zone superbe am apucat să prind imagini. Și noaptea mi-a părut rău că nu am aparat mai performant să surprind feeria care chiar există! Și curățenie se face, dar oamenii încă nu sunt amendați că scuipă pe jos, că aruncă pungi și pet-uri. Traficul nu e mai mare ca în Paris, dar aici lipsește educația în trafic și amenzile pe măsură. Dar în astea Bucureștiul nu este de vină, ci este victimă.

M-am bucurat tare mult să găsesc printre bloguri câteva dedicate frumosului și demnului din București, dar și emoționantului, păcatului, durerii. Oameni care nu vor doar să critice, ci vor să se și implice, care pot găsi diamante în mizerie, oameni cărora le pasă de orașul ăsta numit București. Le puteți studia și vă puteți bucura și uimi și voi aici, aici, aici sau aici.

Eu nu "de-abia aștept să scap de jegul de București!", deși unde plec voi fi bulversată de cât verde, curățenie și ordine e. Nu voi scuipa Bucureștiul la plecare, așa cum nu voi vorbi de rău și doar de rău "vai, ce de rahat e în București și în țară!". Și le voi spune străinilor că dacă vor avea 3 zile (cum am avut eu în Praga, Budapesta, Viena), au ce vedea frumos în București. Pornim de la Piața Presei, avem Muzeul Satului, Palatul Elisabeta, Herăstrăul, Arcul de Triumf, înainte Bulevardul Kiseleff (preferatul meu, din nefericire nu am apucat să-l fotografiez), în stânga Aviatorilor și Dorobanți, cu străduțele adiacente.

În altă zi Calea Victoriei, cu multe clădiri superbe (Muzeul Enescu, CEC-ul și Muzeul de istorie fiind favoritele mele), cu zona Amzei, până la Cercul Militar.



Apoi Universitatea, cu Colțea și Ministerul Agriculturii, Muzeul Bucureștiului (Palatul Șuțu) și superba Biserică Rusă.



Pentru papa bun și o cafea, agitație și magazine, avem zona Unirii și Centrul Vechi, unde există deosebita biserică Stavropoleos și una din cele mai interesante fațade din București, cea de la Hanu cu bere. Ca să nu mai spun de impunătoarea Bancă Națională.



A treia zi o puteți dedica zonei Romană (din păcate, nepozată aici), bulevardul Dacia, Grădina Icoanei, Armenească.



O plimbare pe care cu siguranță cei care stăm în București și suntem rupți de la muncă nu o facem, dar ar fi o încântare, este cea de noapte. Am întâlnit, în schimb, foarte mulți turiști, care zâmbeau și făceau poze.



Bucureștiul nu e Paris, Londra, Viena sau Praga. Pentru că Bucureștiul e București. Și merită să-l și iubim, să-l și apreciem, să-i vedem și frumusețile. În câteva zile spun la revedere Bucureștiului, pentru cât timp, nu știu. Dar, la plecare, aș vrea să-i cer iertare, în numele nenorociților care l-au și îl ciopârțesc, al imbecililor care îl scuipă și îl murdăresc. Și aș vrea să știe că-l iubesc și că îmi va fi dor de el.

26 de comentarii:

  1. Corect! Nu Bucurestiul e problema ci bucurestenii, si nu bucurestenii adevarati- cu trei randuri de morti in cimitirele capitalei- astia vechii majoritar isi respecta locul, ci viniturile care-l vandalizeaza, care nu se civilizeaza in ritmul in care o face orasul asta, care simt ca nu-s de-aici si ca atare se pisa cu jet, cate-odata la propriu, pe Bucuresti...

    Ne plangem de arhitectura mutilata cu vile de tot kitschul. Cati dintre apropitari au parinti bucuresteni? NU sunt bucurestean, sunt tot vinitura, dar ma omoara aia cu "miticii". Adevaratii mitici tin la orasul lor! Parerea mea!;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Drum bun Lia, ai grija acolo.
    Poate o sa reusim pana la urma astia ramasi sa facem un loc in care sa poti sa te intorci.
    Eu ma straduiesc.

    Iti multumesc for everything.

    RăspundețiȘtergere
  3. Liuto, ti-aduci tu aminte cu cata mirare ai vazut ca Bucurestiul pregatit de sarbatorile de iarna echiar frumos? Sau cand am publicat cateva poze cu detalii de cladiri cat de frumos arata orasul asta?
    Eu il iubesc ca pe o faptura, si nu de ieri-alataieri, ci dintotdeauna, de cand ma stiu.
    Mereu incerc sa trec cu vederea cele ce il uratesc, pt linistea mea sufleteasca.
    Si n-am randuri de morti in cimitirele lui, dor cateva rude. Poate conteaza ca m-am nascut in el.
    Drum bun si sa-ti fie bine unde te duci!

    RăspundețiȘtergere
  4. Draga Lia,iti multumesc pt imaginile minunate!
    Locuiesc de 3 aproape 4 ani la Montreal,nu sunt bucuresteanca,nu am locuit in Bucuresti,insa Doamne! ce dor imi e de el! Nu-mi pasa de haosul circulatiei,aglomeratie...

    RăspundețiȘtergere
  5. umm.ca de obicei tre' sa am o parere extremista.SINT bucuresteanca cu bunici bucuresteni, and as u know ma mutasem la cimpina(pe moment sint in buk), ca nu mai suportam bucurestiul-de trafic, de mitocani, de aer irespirabil, de curve de la tara slash pitzipoance, de cocalari slash pseudooameni de afaceri.
    In MAroc exista doua orase Ceuta si inca unu care-mi scapa, in care marocanii NU AU VOIE SA INTRE.DOar mUE citizens.
    Ca o vajnica bucurestenca ce a asistat la distrugerea acestui oras ale carui gradini inca mi le amintesc, propunerea mea indubitabila(sic)este ca in bucuresti sa se intre cu viza.
    Si sa nu intre decit strainii si bucurestenii(un arbore genealogic nu ar strica).
    As darima toate cladirile copypaste gen aia de sticla ridicata pe una veche si as face granita, o da..am orgasm deja
    (de aia cu lagare pentru barbati stii, nu?)

    RăspundețiȘtergere
  6. Mie mi-e dor de Bucuresti ca de copilarie. Intr-un fel duios.

    @tizul & karma police e foarte trist ce scrieti voi

    RăspundețiȘtergere
  7. De promovat Bucurestiul, cu bune / rele, se ocupa si cei de la Asociatia Bucurestiul Meu Drag (http://www.orasul.ro), na ca le fac reclama pentru ca ii cunosc si pentru ca merita. Eu am iubit Bucurestiul o buna bucata de vreme, ani de zile chiar, insa nu mai pot spune nimic acum... asa cum incetezi sa mai iubesti un om care te agreseaza, asa incetezi sa mai iubesti si un oras.
    Ma bucur sa aud ca pleci impacata, ca lasi loc pentru intoarceri sporadice in Bucuresti si ca i-ai vazut si latura frumoasa. Drum bun!

    RăspundețiȘtergere
  8. Da, Lia, Bucurestiul are si partile lui superbe, dar nepromovate destul. Iti multumim pentru aceste impresii ale tale si pentru fotografii.

    Pacat ca in vartejul vietii de zi cu zi, nu avem timp sa mai vedem ce este frumos! Si asta nu numai in Bucuresti, ci in tot ce ne inconjoara: in oamenii de langa noi, in munca pe care o facem, in natura cu care ne-a binecuvantat Dumnezeu...

    Tu, fata frumoasa (din toate punctele de vedere - desi nu te-am vazut niciodata, am simtit ca esti FRUMOASA), mergi linsitita, impacata si cu capul sus ca esti bucuresteanca!

    RăspundețiȘtergere
  9. Eu nu m-am nascut in Bucuresti, dar incerc sa ii descopar in fiecare zi locurile frumoase si povestile fermecatoare.

    RăspundețiȘtergere
  10. Muzeul Enescu este extraordinar.Superbe imaginile!

    RăspundețiȘtergere
  11. Tizule, e o chestie combinată, un lanț al slăbiciunilor. Oameni care nu au entuziasmul și forța de a se lupta pe termen lung cu lipsa de educație și mârlănia și atunci fac doar în pătrățica lor, alții care nici nu fac nimic, dar au gura cea mai mare. Eu chiar nu reușesc să concep, să înțeleg pe cei care aruncă mizerii pe stradă, de la geamul mașinii sau al bucătăriei, frateeeee, CUM poți face asta? DE CE??? Și mai ai și o administrație de hoți jmenari, că doar autorizațiile alea pt măgăoaie de prost gust făcute în părculețul din fața unui bloc sau lângă un monument istoric nu le-am dat eu, nu?

    Pongo, vă îmbrățișez cu drag și mă bucur mult că am avut ocazia să facem lucruri frumoase împreună :)

    Vio, și pentru mine Bucureștiul e ca o parte din familie, în el m-am născut, am crescut, am alergat, m-am pupat pe bănci în parc, am învățat. Îmi doresc tare mult să descopăr că se întâmplă și lucruri bune, lucruri firești. Te pupez tare tare, doamnă dragă! :)

    Anonim, să știi că pentru foarte mulți străini sau turiști orașul nu e nici pe departe așa odios cum îl arată cei care stau aici și uită să mai vadă și cele bune. Mă bucur că îți plac imaginile :)

    Karma, nici nu mă așteptam la altceva din partea ta :D Eu nu aș fi așa de drastică, dar amenzi de să plângă mârlanii cu sânge aș da. Nu o știu pe aia cu lagărul de bărbați :D

    Păpădie, e foarte trist ce spun ei, pentru că e foarte trist să asiști neputincios la adevărate masacre de clădiri, spații verzi și să nu ai puterea să intervii, pentru că la noi cetățeanul doar plătește taxe, nu are și un cuvânt de spus.

    Anca, mulțumesc de vizită și de link, chiar îmi doresc să văd și să citesc despre cât mai multe inițiative. După cum spuneam, nu Bucureștiul e de vină, ci e victima. Așa că îl voi iubi mereu :)

    Iuliana, te pupez tare! Și îți mulțumesc din suflet pentru tot.

    VertAnge, să ai cu tine aparatul :) Și să dai un semn când scrii de locurile descoperite. Mulțumesc de vizită!

    Patricia, te pupez!

    RăspundețiȘtergere
  12. Frumos si interesant articol.
    De 1000 de ori mai eficient decat frunza.

    RăspundețiȘtergere
  13. Multumesc pentru linkul catre site-ul meu! Ma bucur sa aflu inca un iubitor al orasului si daca pleci din tara vei fi o buna "ambasadoare" a Bucurestilor:)

    RăspundețiȘtergere
  14. Eu ador centrul vechi, dar stiu toate celelalte locuri de care spui. Este neingrijit, e adevarat. Dar, cum ziceam, e locul in care m-am nascut.
    Drum bun si bafta!

    RăspundețiȘtergere
  15. Da, Lia, ai dreptate. Promitem sa facem si noi ce putem, sa-l iubim, sa-l pretuim, sa ne mandrim cu el.
    Dar stii cum imi pare mie postul asta al tau? Hmm, ca si cum, unul ce nu vrea sa fie prins ca plange la filme, ia repede o ceapa si-o taie. Intelegi ce vreau sa zic? Si nu, nu e rau. E ok cred sa te strabata accese de tristete si spaima cand faci schimbari radicale in viata. Iti doresc tot curajul si tot norocul din lume!

    RăspundețiȘtergere
  16. Mi-e un dor de Bucuresti ca citind postul tau mi-a venit sa plang :). Abia astept sa-l revad, peste doua luni voi fi acolo. De cand am plecat, niciodata, dar niciodata nu l-am vorbit de rau. Le spuneam zilele trecute colegelor de birou ca mi-am luat bilete sa vin acasa. M-au intrebat daca mi-e dor de ai mei... si le-am raspuns ca langa ei pun tot Bucurestiul meu...si n-am exagerat. Abia astept!

    RăspundețiȘtergere
  17. Intr-adevar, Bucurestiul e superb. Dar in fotografii. Cam asta e diferenta dintre Bucuresti si alte orase :)

    E posibil sa fiu subiectiv. Nu l-am simtit niciodata orasul meu desi traiesc de 36 de ani aici si mi-ar fi greu sa-l parasesc. Nu din iubire, ci din obisnuita. Dar as face-o.

    RăspundețiȘtergere
  18. Cat romantism emani...
    hihihi

    Deci, mai sunt cateva zile si pleci....
    Drum bun si vise implinite!

    RăspundețiȘtergere
  19. Chrysthyan, îți mulțumesc, dar cred că textul meu e unul modest în comparație cu multe alte inițiative care au efect minunat, deși nu s-a investit decât entuziasm și dorință de a face ceva bun.

    Cris, mulțumesc de vizită, blogul tău e superb! Promit să fiu ambasador bun :)

    QED, centrul vechi e o poveste aparte, dar sunt convinsă că în câțiva ani chiar va reprezenta un punct de interes maxim pentru turiști și nu doar.

    Catherine, nici măcar nu mă apuc de tăiat ceapa, eu recunosc că mai și plâng la filme :p Aș fi un om de care nu mi-ar plăcea dacă doar aș critica și aș înjura, dacă aș spune că abia aștept să scap de țară, de orașul ăsta, aș fi ipocrită, iar asta nu prea sunt în general :) Normal că îmi va fi dor și de oraș, cu anumite locuri, și de o anumită atmosferă, de oameni, de prieteni. De familie nu mai spun că încep să plâng pe tastatură :)

    Thea, tu parcă ești în Canada, nu? De acolo se ajunge mai greu, eu voi fi la vreo 3.500 de km, în Europa, să-mi fie bine acolo și sper să vin mai des :) Să-ți priască vacanța, să te bucuri de oamenii de aici, să vezi cât mai puțin urât și cât mai mult frumos!

    Saturn, sper să scriu cât mai curând de experiența pregătitului de plecare. Și de oamenii care m-au ajutat fără să le-o fi cerut măcar. Și ei sunt parte din Bucureștiul ăsta, nu doar ăia care scuipă pe jos :) Eu sunt mândră și că sunt bucureșteancă, și că sunt româncă, și că după părinți sunt ardeleancă. Și îmi pot dovedi mândria asta cu lucruri făcute, nu cu vorbe goale. Am mai spus-o, eu nu sunt mândră că sunt româncă atunci când câștigă gimnastele medalii, așa cum nu sunt rușinată atunci când omoară vreun român prin Italia. Fiecare cu soarta, alegerile și viața lui. Te pupez tare!

    Diana Z., e una din fațete :p Mulțumesc de urări!!!

    RăspundețiȘtergere
  20. îmi e dor de bucureşti

    mult succes, lia

    RăspundețiȘtergere
  21. Cu mare drag, Lia!

    Fara a fi patetica, avand speranta ca distantele nu conteaza intre suflete, iti dedic cu drag o melodie la mine pe blog:

    http://iulianacristescu.astasunt.eu/la-revedere-lia/

    Te pupez tare! :)

    RăspundețiȘtergere
  22. Tot in batrana Europa sunt si eu, la vreo 2300 de km de Bucuresti, in Olanda :). Iti urez sa-ti fie bine! De altfel, in zilele astea, asa de tare s-au micsorat distantele...

    RăspundețiȘtergere
  23. cat de dureros..inca un om frumos pleaca...

    RăspundețiȘtergere
  24. Am băut doar o cafea împreună, am făcut doar un drum la o casă cu copii foarte drăguţi care s-au bucurat de lucruşoarele strînse de tine, am făcut milioane de planuri, însă, am stabilit o legătură care va ţine peste orice distanţă fizică dintre noi. Mi-ai luat-o înainte cu fotografiile Capitalei. Mi-e tare drag şi nu aş alege un altul. Sînt de acord cu tine, e o victimă. Am să mă bucur de fiecare moment cînd am să vin la tine pe blog, de orice poveste pe care o vei avea pentru noi cei care te citim. Să ne vedem cu bine, Lia!

    RăspundețiȘtergere
  25. @ karmapolice

    In Ceuta si in Melilla n-au voie sa intre marocanii decat cu viza poate pt ca aceste doua locatii sunt defapt teritoriu spaniol , hmm ??!!!??
    Tu chiar esti jurnalista ???

    RăspundețiȘtergere
  26. Hej Lia, citesc acum postarea, dupa aproape un an :) Imi place titlul, si m-am regasit in el. Am fost turist in orasul meu de nenumarate ori, and loved it : cand veneau prieteni in vizita, cu ocazia TIFF-ului, sau pur si simplu, cand ieseam doar sa fac poze, sau cand eram mica si vizitam muzeele si gradina botanica impreuna cu bunicii mei dragi.

    Evident, ca si tine, voi prefera intotdeauna orasul meu, care in cazul meu e Clujul, si orasul de suflet, Sibiul, in care mi-am petrecut ultimii 3 ani, inainte de Suedia :)
    Dar imi plac si zonele pe care le-ai descris in Bucuresti si mi le voi aminti cu drag - Ador Orasul vechi si curtea bisericii Stavropleos, o oaza de liniste si serenitate in care ma opream si stateam ore in sir uneori, Calea Victoriei, si zona Aviatorilor cu parcurile din zona :)Amintiri frumoase!Si de cate ori recomand oamenilor sa vizitese Romania, recomand si locurile astea, acum am si blogul tau ca referinta, multumesc! :)

    Si acum, ma iau de anumite comentarii de mai sus:
    Nu sunt de acord cu termeni ca ''viituri'' de la tara si bucuresteni ''cu pedigree'', etc. Nu e vina oamenilor ca sunt asa, sunt victimele manipularii politice si a fostului sistem care i-a dezradacinat. Acum sunt manipulati altfel, dar nu as intra in detalli. Si asta este problema tuturor oraselor din tara. Nu e doar Bucurestiul in situatia asta si nu e singurul ORAS din tara.

    Faza cu viza de intrare in Bucuresti, personal ma jigneste. Si eu sunt clujeanca cu stra-stra-...bunici din Cluj, cu o linine de familie care se trage din Miron Costin si luat pe etnii ..combinatie de romani,austrieci, germani, polonezi si maghiari. Dar niciodata nu am avut atitudini puriste fata de orasul meu. Chiar daca unii cu aere de superioritate le-ar merita. Si vom vedea mai jos si cine sunt ei.Expresia cheie: ''a nu se generaliza''

    Cat despre ''pedigree'' sau ''arbori genealogici'' si familii vechi de Bucuresti, sa-mi fie iertat, dar un Cluj, un Sibiu, un Brasov sau un Timisoara sunt orase de mult mau mult timp ca Bucurestiul. Asta e un fapt ( a nu se interpreta negativ, nu exista o astfel de intentie) Bucurestiul si orasele de la Dunare s-au dezvoltat extraordinar in Interbelic. Din pacate, multe din ele (Galati, de ex, sunt in paragina acum, din motive politice)Bucurestiul avut si norc si ghinion, ca si capitala - s-au si pastrat anumite elemente culturale si arhitectonice, valori umane...dar s-au si distrus multe, din pacate, tot datorita minunatei epoci de aur, si da, e mai mult victima, cum spui tu Lia. Dar asta nu-i contesta valorile si faptul ca are oameni faini.

    Cat despre ''oamenii de la tara'', nu stiu cum e in sud sau in Moldova per ansamblu, am vazut si zone extrem de nasoale dar si sate frumoase si cu oameni deosebiti, harnici si muncitori. E clar ca Ardealul a avut mai mult noroc cu influentele Austro-Ungare si a fost un pic o altfel de organizare. Oricum, eu cand merg ''la tara'', in inima Apusenilor, sau in Maramures, Bucovina, Dobrogea, sau in Delta ador sa stau de vorba cu oamenii de acolo, sunt atat de simpli si de intelepti in simplitatea lor! Evident, a nu se generaliza.

    Concluzia, pt care militez din greu: Nu exista ca NUMAI bucurestenii sau numai clujenii sau numai oamenii ''de familie buna, de la oras'', etc sunt OK. As extinde asta la nivel european sau chiar global. Bunatatea si bunul simt si respeciv nesimtirea si mitocania nu tin de origine, etnie si nici de locatie sau familie. Poate mai degraba de IQ :)

    RăspundețiȘtergere