"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

joi, 29 ianuarie 2009

Pastile mai dulci, mai amare

Am avut zilele astea o uşoară dezamăgire. Uşoară pentru că de la presa românească nu mai am de mult aşteptări înalte. Am făcut ceva vreme pauză de tot ce ţinea de ziare, săptămânale, reviste, ştiri tv, talk-show-uri. Lucrasem prea mult în monitorizarea de presă, eram sătulă până în gât. Inclusiv de Academia Caţavencu, pe care ani de zile am citit-o din scoarţă în scoarţă şi mi-a adus amuzamente, hăhăieli şi rânjete largi. Dacă tot mă dezintoxicam, să o fac cu totul. Pe la sfârşitul lui noiembrie anul trecut, mi-a atras atenţia un text de pe deceblog, la care am făcut referire la momentul respectiv. Scria domnul De ce acolo cum s-au apucat unii de la Caţavencu de scris mondenităţuri de rahat, de tip reportaje de atmosferă cu eleva porno. Replica autoraşului vizat nu s-a lăsat aşteptată: "Subiectul e prezentat altfel de noi decât de alţii. Am dat peste el făcând altceva, şi decât să-l ia alţii (în cancan e prezentat complet aberant), mai bine îl luăm noi. Şi (aşa, rămâne între noi) cititorii noştri sunt exact aceiaşi cu ai lor". Răspunsul e mult mai "complex", dar puteţi vedea şi singuri. Iniţial scârbită, am stat şi m-am gândit puţin. Să nu fiu aşa aspră, dar severă. Băiatul de la Caţavencu o fi şi el mic şi dornic de afirmare, e normal să braveze prosteşte. Povestea asta mi-a lăsat un gust amar, dar am luat un Colebil şi mi-am văzut de ale mele. Până săptămâna trecută, când aiurea mi-a picat în mâini un Caţavencu. Plină de nostalgii, m-am apucat de răsfoit. Prima pagină mişto. Obama+Băselu - Yes, we can't! foarte tare. Investigaţiile ok. Cronica de carte şi film relativ ok. I-am regăsit cu simpatie pe veteranii Caţavencu. Şi ajung şi la paginile care mă destindeau cel mai tare. Bula demnitarului, revista presei - cuvântul care...(unde obişnuiam să citesc nişte comentarii savuroase despre tâmpenii "serioase" scrise în ziare gen România Liberă, Ziua, EvZ), reportajul cu ţara în gât, trampa şi ecranul. Bula slăbuţă, reportajul la fel, trampa mediocră. Dacă Jurnalul lui Tetelu l-am găsit cam la fel de dement, jurnalele Elenei B. "transcrise" de Simona Tache m-au dezamăgit şi plictisit, deşi alte texte ale ei chiar mi-au plăcut cu alte ocazii. La revista presei, probabil deloc întâmplător ţinând cont că l-am regăsit ca autor pe super-reporterul cu eleva porno, "referinţe" tare slăbuţe din 7Plus cu OTV, două din Click, una din Cotidianul tot despre un subiect tare: "idiotul adus la tv face audienţă". Şi face băiatul nostru foarte acid(ulat)cam ca un Cico desfăcut de trei zile, nişte remarci care spun tot despre superioritatea editorială a săptămânalului de moravuri mult prea uşoare. Din care reiese exact ce menţionase în noiembrie: decât subiecte de căcat prezentate prost de click, cancan sau libertatea, mai bine preluate cu brio de Caţavencu! Că tot "cititorii noştri sunt exact aceiaşi cu ai lor". Dezamăgire confirmată şi de mai vechile articole găsite pe site. Apropo, cândva erau foarte tari că doar plătind abonament puteai citi Caţavencu pe net. Acum e la liber. Semn că mondenizarea de tip Click şi Cancan nu sparge audienţa la chioşcuri aşa cum s-a estimat. Păcat, adio şi cam atât.

***
Tot cu ceva timp în urmă am scris despre problemele mele vizavi de numărul enorm de maşini cu plăcuţe de provincie din Bucureşti. Am devenit între timp mult mai calmă şi mai tolerantă. Dar nu mă pot abţine să nu observ două lucruri. Care mă cam irită, recunosc. Pentru că sunt de părere că de vrei să ţi se întâmple amabilităţuri trebuie să le faci tu mai întâi, de multă vreme nu mă mai grăbesc niciodată atât de tare încât să nu las alte maşini să iasă din benzinărie sau dintr-o străduţă secundară. Las cam pe toată lumea. La schimbarea de bandă, am mare grijă să fac asta în special cu începătorii şi cu cei cu numere de provincie. Dacă de la începători, oricum stresaţi şi terorizaţi, nu mă aştept la mulţumiri, că probabil nici nu ştiu încă bine unde e butonul de avarii, cu atât mai puţin pot ridica o mână să facă un semn, de la cei din provincie am ceva aşteptări. Că doar bucureştenii sunt toţi mârlani şi nesimţiţi, iar ei sunt politicoşi şi amabili, nu? E, să mor de am primit măcar o dată (cu excepţia unuia cu număr de Sibiu, astă vară) cel mai mic semn de mulţumire că eu am frânat şi i-am lăsat să se bage! Mi-or fi mulţumit în gând. Tot pe acelaşi principiu, oricât de din timp ai da semnal, oricât de firesc ar fi să te lase să intri şi tu în bulevard, nu te-ar lăsa băieţii ăştia nici să crăpi lângă ei! Nu că sunt eu rea şi cârcotaşă, dar chiar aş vrea să ştiu de ce ei înjură bucureştenii şi aşteaptă gesturi politicoase, dar nu oferă nici să-i pici cu ceară.

***
Sătulă că vreo 5 locuri de parcare din faţa blocului sunt ocupate de luni de zile de nişte rable ruginite plus o rulotă, toate cam abandonate, azi am fost pârâcioasă. Şi am sunat la call center la primărie. Şi de acolo la departamentul unde am făcut sesizare cum că m-am săturat de tigăi ruginite care ocupă locuri preţioase de parcare. Acum aştept. Vă ţin la curent.

***
Încă sub influenţa unui încurajator text de la Cetăţeanul Popescu pe blog, am fost azi şi eu martor-participant la un mic eveniment mare. Mă îndreptam spre birou când am văzut o doamnă simpatică strângând într-o punguţă după căţelul ei. Una din rasele mele preferate, un scottish terrier. Cu care, firesc, m-am pus pe mângâiat şi jucat. La câţiva metri, un domn cu un cocker. Care cocker îşi făcuse şi el nevoile pe trotuar în lipsă de spaţiu verde. Domnul se uita cumva stânjenit. O văzuse pe doamnă strângând. M-a văzut pe mine uitându-mă. Şi a zis încurcat: nu am cu ce! I-am zâmbit frumos şi i-am dat două şerveţele. Omul a zâmbit la rândul lui, a strâns fără mari probleme şi mi-a spus că o să-şi ia şi el punguţe când mai iese cu Max. Sincer şi cu lipsă de modestie, m-am simţit de parcă aş fi câştigat un Oscar. Vorba domnului Popescu, încă există speranţe pentru România.

28 de comentarii:

  1. Cred ca meriti un Oscar.mai ales ca azi, nefiind prea atenta,am calcat intr-un produs de un Max inainte de a fi strans.Noroc ca a plouat si erau balti pe trotuar, ca duceam "norocul"cafeniu in casa.

    RăspundețiȘtergere
  2. Viorica, ai tras un loz? :D Măcar rahatul de câine e biodegradabil, îl spală ploaia şi trei pantofi care trec prin el. Cu restul ce naiba facem?

    RăspundețiȘtergere
  3. Wow, ce roşcată te-ai mai făcut! Şi ce optimistă ai rămas! Cu oameni ca tine, capitalismul uman va urca pe culmi nebănuite de progres şi civilizaţie!

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu vreau sa tot renunt la pastile dar nu reusesc :). Imi tot toaca curiozitatea si cu asta n-am ce face.
    Pe de alta parte eu sunt convinsa ca e o speranta pentru Romania dar asta cred ca e din cauza optimismului meu. Pentru asta tot iau pastile ca sa treaca dar el nu si nu ;)

    RăspundețiȘtergere
  5. mda la berlin acu 7 ani erau pungi de plastic pe fiecare cos de gunoi, pt ca oamenii sa-si stringa pretiosul kk de catel..intre timp au disparut, sau poate s-au inmultit ciinii, ca mai tot berlinezu are unu...in rest, e nashpa sa conduci in bucuresti, si ca sa nu fiu tentata sa dau cu ranga in capu soferilor din 5 in 5 minute, m-am lasat de sportul asta extrem.academia catavencu...ou sont les neiges d'antan..asta e.mai bine un cancan sincer decit un catavencu fandosit, si daca cititorii LOR sint tot aia cu AI NOSTRI cred ca asta spune totul despre unde a ajuns catavencu

    RăspundețiȘtergere
  6. e, si eu sunt cam de acord cu baiatul, cititorii sunt cam aceiasi, macar ca potential. daca ai nervul sa le citesti pe jigodiile de la catavencu, inseamna ca te califici cu brio la celelalte tabloide. asta e viata, aflam lucruri grave despre noi fara sa vrem. mircea

    RăspundețiȘtergere
  7. Maria, mulţumesc din suflet :)

    Rhodi, eu am văzut că nu merge cu pastile şi am început să mă mândresc cu optimismul ăsta. Mai devreme dansam pe un hol şi m-a întrebat o colegă ce fac. Şi i-am spus sincer, râzând: dansez pe o melodie mişto din capul meu. "Hmm, ăsta nu e comportament normal, e comportament de om nebun". Da? E, mai bine nebună ca mine decât normală ca tine :)))

    Karma, la noi oricum nu au cum să pui punguţe la coşul de gunoi. 1. că se fură. 2. că nu prea sunt coşuri! Dar un şerveţel prin buzunar, o punguţă prin geantă, trebe să se găsească.

    Hamlet, welcome! :) M-am descalificat demult, dar acum făceam aşa un efort să scol mortul. Dar mortul a murit! :D Problema caţavencilor e că oricât s-ar da peste cap şi oricâte suli şi eleve porno ar băga în pagini, tot n-o să le iasă tirajul şi audienţa. Te mai aştept :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Mai, poate cei de prin alte parti se uita dupa puncte de reper, or fi rataciti :)) Am fost si eu odata in Bucuresti cu masina, si ma uitam mai mult la cladiri sau incercam sa vad denumirile strazilor in incercarea de a gasi iesirea din oras :)). Totusi, asta nu ma impiedica sa le fac loc altora, ca asa-s eu :D

    Pe de alta parte, iti spun eu cum s-a ajuns sa se puna eticheta de nesimtiti pe soferii din Bucuresti... Multi si-au luat masini in leasing, masini care pana nu sunt platite apartin societatii de leasing. Si cum majoritatea au sediul in Bucuresti, s-au umplut celelalte orase cu masini inmatriculate in Bucuresti, conduse de "smecheri" care au impresia ca daca au o masina noua sunt stapanii soselelor asa ca fac ce vor pe sosea.

    RăspundețiȘtergere
  9. Sabotor, nu contest că sunt mulţi imbecili şi mârlani în Bucureşti, în trafic. Dar generalizarea asta mă ucide! Mi-ar fi tare uşor să pun şi eu etichete din astea, pe judeţe :D Dar mă abţin :p

    RăspundețiȘtergere
  10. Varanus, iartă-mă de întârziere :p Aşa roşcată am fost întotdeauna, dar m-am ascuns sub blond :))))) ca să mă fac că nu am băgat de seama ironia ta cu "capitalismul uman", aş spune că măcar la decenţa umană ar fi mişto să pot face un pas-doi :)

    RăspundețiȘtergere
  11. vad ca toata lumea a sarit sa comenteze pe aia cu "caca de catzel"! Eu o sa iti spun ca nenii de la Catavencu s-au "schimbat" de cand s-au facut un pic portocalii si de cand puterea le-a oferit cate un oscior la fiecare. Ce mai conteaza ca ei sunt cei care "au salvat" asa de bine VAMA VECHE, ac acu se toarna acolo betoane si asflat. Sper ca Liviu Mihaiu sa nu salvezi si DELTA la fel! :(

    RăspundețiȘtergere
  12. de acord cu titlul... mai mult cu partea mai amara...
    dupa text, ma ofer sa iti dau eu niste miere :D
    o veste buna, sper. nu stiu cand ai sunat tu exact la primarie, dar miercuri seara cand ma intorceam acasa, am vazut la noi pe straduta (de fapt chiar la intrarea pe straduta, cum vii dintre intersectie) trei masini mari care ridicau masinile parcate total aiurea pe strada... am ramas socata... ceea ce inseamna ca se poate. doar ca mi-e cam mila de sarmanele masini si de proprietari, ca la cum manuiau oamenii de la politie si salubrizare (ca am inteles ca muncitorii de la gunoi se ocupa si cu ridicatul de masini), mi-e clar ca masinutele vor suferi cel putin niste zgarieturi zdravene...

    RăspundețiȘtergere
  13. Cred ca nu m-ai inteles... Unii de prin alte judete si-au luat masini in leasing, masini cu numar de Bucuresti. Ei, si smecherii astia merg aiurea, ca deh, au masina noua => strica imaginea bucurestenilor. Pe de alta parte, nici sa fi claxonat la semafor inainte sa se faca verde nu e ok....

    RăspundețiȘtergere
  14. Nu numai Catavencu ci si Tabu s-a mondenizat de tot, au trecut in alta ograda, ce sa-i faci. Te rog frumos sa citesti interviul cu Felicia Mihali din Avantaje ianuarie (autor eu), sper sa fie o pastila dulce:)

    A propos de catei si rahati vezi blogul dlui Varujan Pambuccian. Oricum, sunt mandra de tine si de doamna cu punga in dotare.

    RăspundețiȘtergere
  15. Artistule, hai că exagerezi :p s-au abordat cam toate problemele, mai puţin aia cu maşinile abandonate :))) Mă aşteptam să mi se ceară detalii, numere de telefon. Încă mai aştept. Personal sunt uşor sătulă de sintagma cu "portocaliul", la fel ca scuza "moştenirii comuniste". Presa s-a degradat punct. Oscioare au avut mereu băieţii (unii f "deştepţi" şi cu ochi albaştri) de la caţavencu. Dar umorul savuros şi ingeniozitatea formulelor şi expresiilor n-avea nicio legătură cu osciorul sau cine era la putere. Din păcate, la cât îl ştiu de minunat pe Mihaiu, tare mi-e teamă că Vama a fost nimic ... Apropo, bine ai venit şi te mai aştept :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Juliana, eu nu i-am dat în gât pe ăia care se întâmplă într-o zi să lase aiurea maşina. Pe ăia doar îi înjur. Eu am făcut sesizare pt, să le numim maşini, alea putrede de rugină, fără număr şi cu cauciucele înfipte în asfalt. Nişte zgârieturi eventual le-ar face bine! :D

    Sabotor, înţelesesem exact invers :D Sunt muuulte bube în trafic, eu acum am avut o problemă doar cu cei cu număr de provincie. Şi la cât de draguţă şi drăgălaşă sunt eu în curulina de Frieda, chiar ămi pun probleme de ce nu mi se mulţumeşte şi de ce nu sunt lăsată să mă bag :p

    Anto, găsesc pe site? Că bani pe reviste nu mai dau de muuuuultă vreme. Mai bine pe băutură :))) Dar o să caut, oricum :) Ştiu blogul respectiv, chiar îmi place tare mult.

    RăspundețiȘtergere
  17. ma lasa pastilele. pune mana pe un par (marca romaneasca de traditie) si da-i sa zaca! la munca proletara bai, nu la frecat duda prin birouri, mama voastra de 'telectuali!

    PS: coana mare, cand te corup la o bere?

    RăspundețiȘtergere
  18. Ioi, n-ai si tu un mail in profil! Nu este pe site interviul. Nici mama ta nu cumpara reviste?:)Ia-o, citeste-o si fa-o cadou sefei tale cu morcovul undeva.

    RăspundețiȘtergere
  19. Conduc de multi ani si fac vro 30 de mii de km pa an. ca orice barbat cred despre mine ca sunt un sofer f. talentat. Paranteza, pe masura ce imbatrinesc imi iau masini tot mai puternice, poate e un fel de compensatie ca ma lasa altele si merg tot mai repede, poa ca simt cum se duce timpu, acum am una de 170 de cai, am fost la sf. de saptamina la Munchen si n-am lasat-o din 200.

    Da pur si simplu mi-e frica sa conduc in Ro, m-am obisnuit p-aici unde exista politetea strazii. Interesant e p-aici cum se respecta regula fermoarului, cind se-ngusteaza strada se baga alternativ unu dintr-o banda si altu din cealalta.

    RăspundețiȘtergere
  20. :))))))))
    de fapt eu ar trebui sa nu rad pt ca ma regasesc in parcarea cu spatele. HAHA - tigane, u made my day :))

    RăspundețiȘtergere
  21. Anto, gata, am pus adrea de mail in profil :) Ce curioasa m-ai facut :D

    Hanule, io's cu vinul :D Cat despre bata, prefer sa dau cu capul :))) Ca doar sunt Berbeaca :p

    RăspundețiȘtergere
  22. :)) Neamtule, gand la gand c-o bucurie! Azi ma uitam fascinata la una cum a reusit sa parcheze un Matiz intr-un spatiu chiar generos, din aproximativ 12-14 miscari. Superb! De acord ca femeile parcheaza da-mpulea in numar mult mai mare decat barbatii, dar am vazut si la ei niste catastrofe... Io probabil ca din instincte baietzesti am avut ambitia sa invat sa parchez, tocmai ca sa nu ma fac de cacao. Numa Iulia stie cate manevre am facut la poarta ei, intre mashina ei si tomberon :D Dar acum ma pot lauda cu parcari fara probleme chiar si in cele mai imposibile locuri. Cat despre regula fermoarului, am dat si eu de ea intai in Ungaria si apoi in Austria si la cat a fost de eficienta aveam senzatia aia ca parca descoperisem ceva nemaintalnit! Dar e greu sa le bagi in cap zmeilor de la noi ca facand asa usurezi traficul si chiar ajunmgi mai repede.

    Mario, pune-te pe exerictii! La un moment dat totul va veni natural :)

    RăspundețiȘtergere
  23. Lia, nu prea cred, ca am ramas cu sechele, dupa ce mi-am busit masina incercand o parcare din aia :P asa ca ori parchez lateral, ori cu fata, daca nu, merg pana gasesc loc :D

    RăspundețiȘtergere
  24. Lio, am cunoscut oamneni politetea intruchipata, se ridica de pe scaun cind intra o muiere, ii da locu-n tramvai, ii deschide usa si tot tacimu, da cind se suie la volan devin cei mai mari mirlani... oamenii sunt f. ciudati.

    Mario parcarea cu spatele e f. simpla gindesti logic si faci invers.

    RăspundețiȘtergere
  25. off topic: bravo Lia, am vazut acum cauza pe care o sustii :)

    RăspundețiȘtergere