"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

joi, 19 februarie 2009

Noi aventuri cu Frieda

Nu ştiu cum naiba fac, de oricât aş încerca să evit, tot la trafic şi maşina mea iubită mă întorc. Scriu mult mai des despre Frieda decât despre gagic, aşa că mă întreb: oare n-oi fi mai bărbat decât îmi închipui?
Săptămâna trecută, dacă tot am împlinit 7 luni şi 10.000 de km împreună, am dus-o pe Frieda la spălătorie. Să dau un aer proaspăt relaţiei noastre cam prăfuite. La spălătorie e ca într-o telenovelă, băieţii şi procedurile sunt actorii din fiecare episod, dar nu se poate să nu apară un personaj nou care să aducă ceva suspans monotoniei de zi cu zi. De data asta, am zărit întâi o prinţesă. Cu poşeta pe braţ şi cu pumnişorul ridicat. Se dorea prinţesă mai de lux, dar din rujul prost şi cizmele de carton se sesiza că e prinţesă de cartier muncitoresc. Era uşor iritată şi aştepta. Pe cine? Păi, pe acelaşi personaj pe care îl aşteptam şi eu să-şi termine de spălat Volkswagen-ul Polo. Uimirea mea a venit în momentul în care am realizat că băiatul îşi spăla singur maşina. Cu jet din ăla care te stropeşte, cu spume care sar pe tine. Stătea într-o poziţie cel puţin amuzantă, cât mai departe de maşină, dar foarte concentrat să nu rateze nici un milimetru. Oameni buni, eu nu sunt o prinţesă care aşteaptă doar să i se facă servicii. Pun mâna când e cazul. Dar cât de chitros să fii, să dai doar 4,9 lei în loc de 14,9 lei (cât costă să îţi spele un băiat maşina), doar ca să te uzi din cap până-n picioare şi să o mai faci de cacao şi pe proasta care te aşteaptă???

Acum câteva seri am păţit una care ar trebui să mă amuze, dar nu cred că mai am atât umor. Probabil din cauză că am pornit prima de la semafor şi că păream agresivă (ascultam AC/DC, era firesc să mă agit!), la următorul semafor aproape că s-a lipit de mine, în dreapta, un puştan. Să mor de am reţinut marca maşinii. Dar am ţinut minte motorul super ambalat şi fumul din spate. S-a uitat la mine cu ochi mijiţi şi la verde, a băgat forjă. După care a făcut o mişcare absolut genială, a vrut să îşi ia avânt cred, ca să-mi taie calea, doar că i-a stat un colţ de bordură în drum şi imbecilul era să intre în mine. Mesaj important pentru toţi cretinii din trafic: mie îmi place să mă hlizesc cu alţi participanţi, să îmi fac semne, să îmi zâmbesc, nu să fac liniuţe stupide!

De câteva zile cred că e ceva în aer. O fi de la luna plină care deşi a trecut, încă mai are influenţe nefaste. Îmi văd cuminte de drumul meu, las să se bage pe toţi cei care semnalizează, nu sunt agresivă. Cu toate astea, m-au ratat la milimetru vreo 10 cretini care cred că au probleme cu vederea. Şi cu semnele, mai ales când se aruncă din drum cu cedează în ăla cu prioritate.
Am reuşit să scap. Dar nu până la capăt. Culmea, azi, stând pe loc, am păţit-o. Coloană, bot în cur şi viceversa. În dreapta, ceva spaţiu între mine şi maşina parcată pe trotuar. Un loc prin care un zmeu grăbit cu o Octavia a fost convins că poate trece. Am auzit un zgomot surd şi unul mai sec atunci când oglinzile noastre s-au pocnit. Nici nu am apucat să întorc capul şi respectivul trecuse deja şi făcuse şi dreapta pe o străduţă. Am reuşit să notez numărul. Am tras pe dreapta, am îndreptat oglinda (slavă Domnului, întreagă), dar surpriza! Uşa dreapta spate ştearsă destul de serios. În spume, pun mâna pe telefon şi sun la poliţia rutieră (că eu sunt fată cu numere importante de telefon în agendă). Dialog halucinant.
"Bună ziua, tocmai am fost lovită de unu cu o maşină care a mers mai departe, am numărul de la maşină".
"Sunt victime? Accidentul e grav?"
"Nu, mi-a lovit portiera".
"Tabla e înfundată?"
"Nu, e zgâriată".
"Deci, doar v-a şters".
"Domnule, am numărul de la maşina idiotului care m-a lovit şi a trecut mai departe!"
"Doamnă, accidentele uşoare nici nu mai necesită să fie declarate la poliţie, vă rezolvă direct asigurarea".
În primul rând, am vrut să ţip la el, că pe mine nu mă face el doamnă, dar m-am abţinut.
"Nu contează că am şi numărul de la maşină, că poate fi identificat?"
"Dacă nu e înfundată tabla, poate iese la un polish. Mergeţi la un tinichigiu că vă rezolvă".
O rezolvă pe mă-ta, bă! Am închis telefonul şi am înjurat. Cu de toate. Şi pe toată lumea. Trebuie să găsesc o cale să pun mâna pe dobitoc. Că doar am numărul lui.

M-am calmat brusc. Pentru că am realizat că mi se zbate tâmpla stângă. Şi ar fi stupid să păţesc ceva dintr-o supărare atât de penibilă. Am dus-o pe Frieda iar la spălătorie, la OMV. Să-i treacă de sperietură. Am aruncat repede toate gunoaiele şi hârtiuţele din ea. Să fie pregătită. Ghinion de neşansă! Băiatul de la casă (care mă ştie deja şi cu care îmi zâmbesc foarte amabil întotdeauna) îmi spune: ne pare rău, spălătoria e în reparaţii, abia peste o lună dăm iar drumul. Cred că a simţit pericolul, pentru că s-a dat înapoi un pas. "O lună? O lună??? Bă, să vă duceţi şi voi dracu cu spălătoria voastră, ai auzit?" am urlat ca o nebună, cu părul zburlit pe cap. Noroc că au uşi care se deschid singure, că sigur o trânteam.

Aproape să ajung la bloc. Pe străduţa mea. Noroc că nu aveam viteză. Am frânat până la ABS. Mi-a sărit albinuţa de pe bord. Şi pe capotă mi-a pus o palmă un băiat. Care, cu iubita la fel de fluturaşă ca şi el, trecea alene pe mijlocul străzii. Nu pe trecerea de pietoni. Nu se mişcaseră când am claxonat. Ei cred că erau îndrăgostiţi şi surzi. Privirea aia atât de tâmpă şi uluită nu cred că o să o uit curând. Nici nu am mai avut putere să înjur.

Dar pentru că mie îmi plac filmele care se termină cu hohote de râs, mi-au trecut repede supărările. Am găsit loc de parcare. Dar înainte de a purcede spre el, l-am privit fascinată pe un tip (deci, da, şi bărbaţii pot fi blonzi la volan) care a făcut nu mai puţin de 11 mişcări pentru a-şi băga Peugeot-ul cu spatele într-un spaţiu în care încăpeau lejer două maşini. Se vedea transpiraţia pe fruntea lui. A reuşit până la urmă. Şi a blocat ambele locuri, normal. De nervi şi pentru că eu chiar am făcut multe exerciţii ca să nu mă fac de rahat la parcare, am reuşit aceeaşi parcare în două mişcări. Am trecut pe lângă el. Care era roşu la faţă. Iar iubita lui îi spunea: "Vezi? Trebuia să faci mişcarea mai largă".
Am rânjit de bucurie meschină. Dar când mi-am dat seama că la benzinărie aruncasem şi hârtiuţa cu numărul imbecilului cu Octavia, am început să hohotesc de-a dreptul.

18 comentarii:

  1. hahhaha - pe mine m-ai facut sa rad. si btw, sunt lucruri muuuult mai importante decat tabla de la masina, zgariata sau nezgariata :P io mi-am patit-o de cateva ori cu masina mea apoi doar ma amuzam pt ca in buc nu se pune problema sa nu iti busesti masina, ci: "cand o sa imi buseasca careva masina?" so cheer up, slava domnului ca de acum accidentele usoare se rezolva doar cu asigurarea!! nu stia, dar e un pas bun - yuppy!

    RăspundețiȘtergere
  2. Tango? Nimic mai usor, in Bucuresti abunda, mai nou.

    Seri de Tango la Carturesti
    2 seri cu muzica, aroma de ceai, carti, proiectii cu demonstratii celebre siii...tango! :)
    Hosted by: TangoBrujo, Esquina de Tango & Carturesti
    Type: Music/Arts - Performance
    Where: Libraria Carturesti
    When: Today at 18:00 until
    21 February at 21:00

    http://www.lucianymonica.ro/lucianymonica.html
    http://www.tangobrujo.ro/

    RăspundețiȘtergere
  3. faza cu spalatoria mi-a placut pentru ca am vazut-o si eu... plus ca am mai trait si d-alea in care omu' de la spalatorie - functionala, e drept - doar arunca cu jetul de apa, fara sters dupa, pe motiv ca "avem doar o carpa uscata si s-a udat pana la ora asta", tocmai bine cat la nici 50 de metri de la iesirea din spalatorie sa se lipeasca tot praful de pe sosea pe masinuta uda...
    despre politie, ce sa zic... am vazut si eu inainte de Craciun o sectie unde declari accidentele si bineinteles ca am vazut si moacele politistilor "insarcinati" cu raportul in cauza... nu pot sa zic decat: ferice de politistul cu care ai vorbit ca discutia a fost la telefon, ca parca il si vedeam cu un ochi vanat sau un nas spart de la pumnul tau la fel de agitat ca AC/DC...
    per total, pentru un prim text lecturat la prima ora, ma bucur ca am inceput ziua razand :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Maria, îmi aduc aminte cât de încântată ai fost de umorul meu atunci când mi-am găsit casa inundată la nici 6 luni de la renovare :))) Uite, am făcut-o şi pe Juliana să râdă (ceea ce nu-i aşa uşor). Mă bucur tare mult că vă relaxez cu poveştile mele, dar pentru o perioadă aş prefera să nu vă mai dau eu motive de râs, ci să vi le găsiţi singure :))))

    Anto, mulţumesc! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Mi-ai destins dimineata...Credeam ca sunt singura care trece de la isterie la ras...
    Saptamana asta a fost isterica ptr mine...numai evenimente de rasul plansului! Si dupa ultima patanie, am zis..."ce-o fi sa-mi iau masina", apoi ti-am citit aventurile...

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu ma duceam la politie, la biroul de accidente usoare, sa declar accidentul, si asa mai departe. Politia trebuia apoi sa-l gaseasca pe idiot, sa-i dea amenda, sa-ti dea asigurarea lui pentru a-ti repara/vopsi usa. Si toate astea numai asa, ca poate data viitoare se calmeaza si sta linistit in trafic.

    RăspundețiȘtergere
  7. Sabotor, aşa am făcut în alte ocazii, când chiar era o "buba" vizibilă tare. Dar ideea de a sta 4-5 ore la poliţie, de a avea discuţii imbecile cu miliţienii ăia de acolo, m-au făcut să renunţ la idee. Iar dobitocul ăla îţi garantez că nu a înţeles nimic, oricum.

    RăspundețiȘtergere
  8. mmm, ok! going to find my own reasons to laugh.

    RăspundețiȘtergere
  9. Lia, ai un nerv si-un umor in ce scrii, ca dau cu basca de pamint, sa mor io'! Tu nu esti reala, femeie! Te avertizez ca n-o sa mai scapi de mine p'aici, o sa fiu ca riia pe blogul tau! Nu se ia la pisici, stai pe pace :)))))))

    RăspundețiȘtergere
  10. On topic Sunt soferita de Bucuresti, si asta-mi ocupa tot timpu..

    Off topic, stiri din germania... nu prea am timp de aceea voi scri ceva mai lung.

    In Rheinland incepe azi cel de al cincilea anotimp, "KarnevaL". Azi, joi, e Altweiberfastnacht, un fel de ziua femeii. O sarbatoare veche traditionala in care femeile au toata puterea. In unele orase femeile iau cu asalt primariile, sau taie cravatele barbatiilor intilnit, simbolul barbatiei. Ma bucur ca nu e in Ro o asemenea sarbatoare cine stie ce s-ar mai taia.

    Mai apoi vin chefuri peste chefuri, culmea fiin de Rosenmontag, luni cind e "defilare" mai ales la Düsseldorf si Köln. Se striga Alaf sau Helau se arunca bomboane si "Kamele". Bautura cit cuprinde... replica carnavalului din Rio.

    Linistea se asterne la "Aschermittwoch", miercurea cenusie, cind incepe postu pastelui.

    Luni si chiar marti nu se lucreaza in multe firme.

    http://www.karneval-in-duesseldorf.de/

    RăspundețiȘtergere
  11. Pe Colentina, se ştie, sunt patru benzi. Aia de lîngă bordură e parcare ilegală, plină de maşini, P-a doua, pe care rulam încetişor, mă trezesc în curu unui BMW periculos de negru. Ies după vreo cinci minute pe banda trei şi numa ce vine-un gipan cu claxoane şi cu flashuri de-am zis c-a-nceput războiul. Frînez şi trag dreapta să nu-mi strice boul curu. Cam cu doi km pe oră i-ating bemveului retrovizoarea cu oglinda mea, poc. Trag în faţa lui şi mă trezesc cu propritara sub formă de piţi urlînd că i-am distrus maşina şi c-o să mă bage-n puşcărie. Că i-am rupt oglinda care face cît Matizuţul meu. Că să mă ia dracu împreună cu tot neamul meu de chiori. Clar că dacă avea vre-un cuţit, mă lăsa fără organ. În schimb avea mobil de-ăla bengos. Într-un minut a dat vreo patru telefoane plîngăcioase, şi-n alte zece minute la faţa locului au apărut două maşini de poliţie şi-un Land Rover negru. Total: Şapte masculi s-o apere pe prinţesă. S-au uitat pe rînd la oglinda bemveului, care era mai curată pe marginea unde-o ştersese oglinda mea. Gagica urla în continuare. S-a domolit cînd tipul din Rover a tras oglinda la locul ei. Că se rabatase. Unul din poliţişti mi-a şoptit ceva scuze. "Ştiţi cine-i asta?" m-a-ntrebat cu subînţeles. Dar n-am mai apucat să aflu cine-i duduia, că şeful lui a zis că hai, domle, toată lumea-n maşini, hai că blocăm circulaţia degeaba...

    RăspundețiȘtergere
  12. Ce tare e povestea lui Varanus! Si cred ca ar mai fi inca muuulte exemple de acest fel!! (Din nefericire)...

    RăspundețiȘtergere
  13. Maria, ai ţuguiat şi buzele supărată? :))))

    Ţigane, la cât de sexoase şi bunăciuni sunt nemţoaicele, exact la replică la carnavalul de la Rio mă gândeam când am început să citesc :))))))

    Valule, numai tu puteai păţi aşa ceva :))) Şi îmi spui mie că nu te doare curu când vii în Bucureşti :))) Da' cine o fi fost piţi?????

    RăspundețiȘtergere
  14. Iaca, nu ştiu. Da nu m-aş fi combinat cu ea, că n-am datele necesare. Nu-s nici miliţian, nici roverist. N-am io norocul ăsta:))Scîrţa scîrţa pe hîrtie, n-ar interesa-o. Da chiar nu mă doare curu.

    RăspundețiȘtergere
  15. De la gropi, Valule, de la gropi :p Cât despre prinţesă, cred că era exact genul tău :)))

    RăspundețiȘtergere
  16. Laviniaaaaaa, mi-e aşa frig şi sunt aşa obosită şi leşinată, că m-a uns pe suflet super complimentul tău şi mă înclin cu toată graţia de care sunt capabilă după o oră de chinuri la sală :))) Eu la treaba cu râia nu pot să spun decât că, acum ceva vreme, am adus de afară purici şi i-am dat EU motanului :)))

    RăspundețiȘtergere
  17. m-ai facut de-am citit ce-a scris lavinia, si-s de acord cu ea, de nu de azi, ci "mai de demult". si te si invidiez pentru o chestie: mama, cum gasesti tu o aventura in tot ceea ce te inconjoara, in toate cele cu care interactionezi, mai ales cu boul care a raschetat-o pe frieda! week-end placut!

    RăspundețiȘtergere